Poem III

Tacerea lui mi-aduce, in umbra, suferinta
Ce zgarie, in chinuri, un suflet de cristal.
Si poate nu-mi ramane nimic, doar umilinta
S-o imbrac si sa o port cu al meu iubit coral.

Iubirea lui, adeseori, usor ma zapaceste
Si caut licariri eterne in nedeslusita privire.
Si orice as gasi, ma incanta si ma potoleste,
Transformand cosmaru-n vis si visu-n amintire.

Durerea lui imi adanceste-oceanul
Ce-si plimba valuri peste stanci din rai.
Devine neagra raza dintre nori, iar darul
E preschimbat in fum de flori de mai.

Tradarea lui imi sfarteca gradina
Ce inrodita-n larg se adanceste.
E acum pustie, dar incotro lumina
Ce pare ca din drum nu se mai opreste?

Iar moartea lui imi aduce mangaiere
Caci sufletul de trup s-a-ndepartat.
Ajunge printre pietre sculptate-n clei de miere
Cu dorul neinvins si-amoru-ntretaiat.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Votează! | Copiază!