Iacob Steiner
Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheața învestiturii.
Amar, ciudat, certat cu norma
Răzbind târziu, pân la Berlin
Vrăji în slujbe negre Forma,
În săli drapate-n doliu plin.
Un ins, la fel: încins în bură,
Dar deșertat de orice geniu,
Citesc la alba ta făptură
În firea aceasta de mileniu
Și strict bătut în teoreme,
Acel inel perenial
Ți-l trec: gătită de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre genialitate
- poezii despre superlative
- poezii despre negru
- poezii despre lectură
- poezii despre gheață
- poezii despre fumat
- poezii despre doliu
- poezii despre ceartă
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.