Nod 32
Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungește umbra după pomi,
cum omul după om se prelungește,
cum zidul dimineții lent se năruiește,
și cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Nichita Stănescu despre lumină
- poezii despre stele
- citate de Nichita Stănescu despre stele
- poezii despre seară
- citate de Nichita Stănescu despre seară
- poezii despre dimineață
- citate de Nichita Stănescu despre dimineață
- poezii despre devenire
- citate de Nichita Stănescu despre devenire
- poezii despre copaci
- citate de Nichita Stănescu despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.