Copila mea

Copila mea cu nume de-nţelept
Amarnic reuneşte ea braţele la piept,
Se-ndreaptă şi priveşte spre-o rază nevăzută,
Şi speră-n aşteptare cu vorba ei tăcută.

Alunecând în tihna cu care se-nconjoară
Ea strânge-n dinţi odihna, mişcarea-i o comoară,
Pătrunde cu-al ei umblet o lume de fantasme,
Şi evocând durerea, creează alte basme,

Se-aruncă-ntr-o vâltoare şi susură în şoapte,
Pluteşte peste ape şi zboară-ncet în noapte,
Dislocă cu privirea înalte umbre-n munţi
Şi aduce lumina pe arcuite frunţi

Legând acum cu mâine, adulmecând trecutul
Şi zămislind iubirea şi lupta şi sărutul,
Gonind o fluturare de temeri şi neştire,
Ea îşi dansează viaţa intens în fericire.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Votează! | Copiază!