Precepte morale

Nedemne sunt de câinii ciobăneşti:
Muşcatul pe la spate, guduratul,
Făcutul sluj, târâtul, tremuratul
Şi alte atitudini... omeneşti!

epigramă de Ioan Martin din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul venerabilului Bulă

De-acuma, gata cu făcutul
Că nu mai am deloc vigoare,
Soţia mea, prevăzătoare,
Deja îsi mută aşternutul

Într-unul dintre dormitoare-
Aceasta-i vrerea ei (sau vrutul);
De-acuma, gata cu făcutul
Că nu mai am deloc vigoare.

Predominat de gura-i mare,
O fac, n-am încotro, pe mutul
Şi, întristat de întâmplare,
Mă uit cum mi se-ndoaie "slutul".

De-acuma, gata cu făcutul!

rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prietenie

Prietenia este exprimarea sinceră şi fără rezerve a gândurilor şi simţirilor tale în faţa unei alte făpturi omeneşti, sinceritate totală şi dezinteresată în viaţa lăuntrică cea mai intimă, ca o încercare de retrăire în profunda simpatie a unei alte fiinţe omeneşti.

definiţie de I. Conrad
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai trecut de o anumită vârstă, sunt alte valori care sunt apreciate într-un cuplu... Valori sau atitudini sau întâmplări. Eu zic că sunt mai mult întâmplări.

citat din Şerban Ionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În politică, două gesturi sunt fundamentale: grohăitul "porcului" ghiftuit şi guduratul "câinelui" flămând.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcutul de cruci

Când m-am ivit se formaseră deja,
Nişte forme ciudate, concave...
Am sărit peste cal, că-n cer fluiera
Paşi peste tot, căptuşiţi cu potcoave,

De aceea tot duc, cum o merge,
Pământu-n răspăr la răscruci,
Tăcerea din patimi cândva se va şterge,
De-n lume s-o vinde făcutul de cruci!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureşti

La-nceput a fost saivan,
Încropit de un cioban,
Şi motive sunt fireşti
Să se cheme... Ciobăneşti...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurire

M-am dumirit de ce găseşti
Lupi, în păduri, puţini la noi:
Reprofilaţi în ciobăneşti
Azi mulţi sunt paznici chiar... la oi.

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 11 (mai 2013)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudini

De când cu-această premieră,
Rivalii fac mereu scandal,
În timp ce-apărătorii speră...
Că o s-o bage în spital.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii sunt nemaipomeniţi. Câinii răi, dacă îi poţi numi cu adevărat aşa, sunt cei mai nemaipomeniţi dintre toţi.

citat din John Grogan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile omeneşti sunt flăcări ce se desfaşoară fiecare-n felul ei şi cele mai multe se sting fără ca să rămână vreo urmă după ele.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moduri de a fi

Sunt indivizi printre confraţii noştri
Ce ştiu să facă sluj, se umilesc,
Cu-ndemânare unii fac pe proştii,
Dar sunt şi mulţi ce nu se mai căznesc...

epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să ne facem spaimă şi inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puţină stricăciune decât în alte părţi ale lumii, şi nici chiar nu s-ar putea altfel. Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni.

începutul de la scrisoare către Alexandru Vlahuţă de Ion Luca Caragiale (19 martie 1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna eforturile psihanalistului se lovesc de trăsăturile caracteriale de care bolnavul este conştient şi care îi sunt atribuite de cei apropiaţi lui. Adesea, anumite însuşiri ale bolnavului, care par să-l caracterizeze doar într-o mică măsură, se manifestă extrem de puternic sau ies la iveală anumite atitudini pe care el nu le-ar fi adoptat în alte împrejurări ale vieţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente şi de voci omeneşti, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îţi aduce în suflet o stare de linişte, de înţelepciune, de sfinţenie, ascult-o, nutreşte-ţi sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îţi pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ţine-te deoparte de trupul şi de spiritul acelei muzici.

Sfântul Ioan de Kronstadt în Viaţa mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cete de nori negri
călătoresc pe cer
dând sfară în ţară
că vin cumplitele
ploi ciobăneşti.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul

Primisem un pardesiu de pomană
şi-o icoană şi o mână de bani
şi-am întâlnit un prieten cu care,
cu care ne-am pierdut în idei
şi dimineaţa la două
veneam la cămine şi câinii ne lătrau,
ne lătrau câinii
şi noi pe ei
şi am adormit în faţa căminului
cu capul pe câini
şi dimineaţă am plecat la examen
la hermeneutică
cu pardesiul şi icoana
şi mâna goală de bani
şi cu un spate plin
de iarbă...
Şi nimeni, nimeni
nu râdea în urma mea
şi nimeni nimeni
nu ştia ce stele târâiam după mine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

Răceala a venit pe nesimţite:
A fost întâia oară un strănut,
Apoi au apărut în gât cuţite
Şi-acuma sunt blocat în aşternut.

Mi-s ude pijamalele şi patul,
Mă trec frisoane fără încetare
Şi nu mai conteneşte tremuratul
Şi nu mai e nimic ce nu mă doare.

Şuvoi din nări batistele-mi inundă,
Îmi curg şi lacrimi, mă săgeat-un dinte,
Urechile întruna mi se-nfundă
Şi of-uri scot când vreau să scot cuvinte.

Şi zac în pat, sperând că o să-mi treacă,
Să-mi fie viaţa cum a fost cândva,
Dar iată c-a venit şi nu mai pleacă...
Aşa cum a venit răceala ta...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţie

Sunt două fete frumuşele,
Vecine, undeva, culcate;
De câte ori mă duc la ele,
De-atâtea le găsesc pe spate.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!