Ne-am grăbit cu adevărat foarte mult să uităm timpurile când noi eram cei ce emigrau.

citat din Susanna Agnelli
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul în doi

O fi şi mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiţi, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii îşi vorbesc şi inimile cântă.

Pe rând, ne-am rătăcit de viaţă, la răscruci...
Sleiţi şi însetaţi, căutam ape dulci,
mergeam înfometaţi pe-o singură cărare
şi ne-am recunoscut în răsărit de Soare.

Ne-am amintit de toţi, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Şi, brusc am înţeles că, părăsind mulţimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de uitare

Uităm să fim buni,
Uităm să fim veşnici,
Uităm să fim fericiţi,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care privesc şi vorbesc puţin, de foarte multe ori sunt mult mai înţelepţi decât cei pe care îi deservesc.

citat din Susanna Kearsley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Susanna

Gata, noi am plătit tristeţii vama,
Nu mai plânge din rărunchi,
O, Susanna, căci vin din Alabama
Cu banjo-ul pe genunchi.

poezie de Stephen Foster, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne minţim

frumos şi ne place mult
ne ţinem de mână
şi ne minţim că ne sărutăm
la început
a
fost mai greu eram stingheri
ne suspectam că spunem adevărul
tu erai suspectă eu eram suspect
dar ne minţeam atât de frumos
încât am fost nevoiţi să recunoaştem
că totul e fals (?!) nimic nu este adevărat
nici măcar dragostea noastră
ne-am retras fiecare în inima noastră
de acolo mimăm fericirea
eram doi actori rataţi suntem fermecători
şi ne minţim frumos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste din vremuri grele

Noi nu eram amanţi adevăraţi
dar am trăit o vreme împreună.
Când ne ţineam aşa îmbrăţişaţi
eram străini, parcă picaţi din lună.

Astăzi dacă ne-am întâlni la piaţă
ne-am bate poate doar pentru un peşte,
nu am mai fi, ca altădată-n viaţă
apropiaţi, când ne iubeam hoţeşte.

poezie clasică de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iubire

În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume,
Eram timizi, nici n-am băut
Şi nu ne-am spus pe nume.

Dar tot mai des ne-am revăzut
Pe şotii puşi şi glume
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume.

De-atunci iubirea a cescut
Prin hopuri să ne-ndrume
Şi-mi amintesc de-acel trecut
Tot răsfoind albume

De ziua când ne-am cunoscut.

rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată perioada dintre 1944 şi 1947 am fost foarte nefericiţi. Nu pot spune că am fost foarte răniţi, dar eram supăraţi şi dezamăgiţi, pentru că speram cu adevărat că SUA şi Marea Britanie vor face ceva pentru a-i opri pe ruşi. Iar cei de la misiunile americane şi britanice de aici, cu care eram în contact, erau şi ei disperaţi, pentru că vedeau ce se întâmplă.

citat din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii mei m-au învăţat să muncesc de mică, să ştiu să dau cu sapa, să toc la raţe, să mulg oile şi caprele. Cântam mult. Familia mea e foarte cântăcioasă. Îmi plăcea să merg la câmp cu vacile şi eram stresată să nu mănânce foarte multă lucernă să nu se umfle şi să moară. Eram cea mai atentă dintre verişorii mei.

citat din Loredana Groza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa privată, nu trebuie să mă controlez. Sunt cu adevărat foarte sentimental, foarte romantic. Sunt o persoană tandră; am multă tandreţe de oferit. În scris, a trebuit să mă supraveghez, mai ales când eram tânăr. Scriam lucruri care provocau lacrimi. Acela era romanticism pur. Mama le citea şi plângea.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic copil, tata mi-a spus că pentru a fi un bun catolic, trebuie să mă confesez bisericii, chiar şi dacă am gânduri impure cu privire la vreo fată. Aşa că, foarte de dimineaţă, m-am grăbit să-mi mărturisesc păcatul. Şi noaptea următoare şi următoarea. După o săptămână, am decis că religia nu e de mine.

citat din Fidel Castro
Adăugat de Amdo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama citea foarte mult, deci ea m-a ajutat foarte mult. Îmi citea seara, literatură anglo-saxonă, din autori englezi, sud-africani sau americani. Râdeam mult şi le făceam să râdă pe fete. Eram răsfăţat, aveam multe jucării, dar, totuşi, sinţeam nevoia să fug. Da, am avut o copilărie paradoxală.

citat din Pascal Bruckner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul cu tine e acesta: când îmi faci bine, o faci mai mult decât oricine altcineva pe lume, când îmi faci rău, e la fel.

paradox de Susanna Casciani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne-am slăbănogit foarte mult. La ora actuală suntem o lume bolnavă. Din punct de vedere duhovnicesc, România a căzut foarte mult. Nici nu vă daţi seama cât de jos suntem la ora actuală!

Aspazia Oţel Petrescu în Interviuri
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziceţi că eu n-am prieteni? Am prieteni şi societatea lor mi-e foarte plăcută. Prieteni din toate ţările şi toate timpurile. Ei întotdeauna sunt lângă mine. Când îi chem, vin, când îi întreb îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc despre cele ce s-au întâmplat în timpurile trecute; alţii îmi spun ce se întâmplă în timpurile de faţă. Unii mă învaţă să trăiesc bine; alţii să mor bine. Ceilalţi prin veselia lor îmi risipesc grijile şi necazurile, unii îmi oţelesc inima în suferinţă; alţii mă învaţă să dispreţuiesc poftele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul cunoştinţelor; alţii mă îndreaptă pe cărarea virtuţilor. Vreo răsplată pentru atâtea binefaceri nu cer; nu cer nimic decât adăpostul unei încăperi modeste unde să fie scutiţi de pulbere. Când ies din casă îi iau cu mine pe cărările pe unde merg. Le plac mai mult decât zgomotele oraşelor, liniştea câmpurilor şi umbra arborilor. Şi ştiţi voi cine-mi sunt aceşti buni şi nedespărţiţi şi atât de puţin pretenţioşi prieteni? Prietenii mei, cărţile!

citat celebru din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilării

Eram copii desculţi şi goi,
Trăind prezentul în natură,
Jucându-ne în iarbă şi noroi
Pe luncă sau în bătătură.

Am fost şi buni, am fost şi răi
Într-o Moldovă rătăcită,
Poznaşi şi plini de vânătăi
Copilărie tristă-fericită.

Eram în curte între animale,
Crescându-ne unii pe alţii,
Sau în grădină, între cereale,
Primind instrucţiuni sau observaţii.

Apoi ne-am răspândit în lume,
Foarte rar ne mai vedem,
Am rămas copii cu glume
Când ni le-amintim mai râdem.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Pe când cocoşii roşii cântaseră pentru a treia oară,
Împământind cerescul celor ce crai se visau
C-un fel de răzvrătire specifică unei dimineţi urbane,
Iar floarea de salcâm îşi lepăda pe caldarâmuri reci juneţea,
Sub ploaia decoltată şi mult prea trivială,
Ce-i abuza neruşinată, grădinii, vie frumuseţea,
Dezbrăcând-o ca pe un nud de Modigliani,
În tonuri calde, cafenii,
Treceam buimac la braţ cu... Viaţa...
Cu-acelaşi sacou gri, Romarta,
Cu-aceeaşi fustă din poplin,
Ne sărutam, schimbând venin...

Şi eu şi Viaţa, chinuiţi de finalul brutal al ultimului scenariu cosmic,
Căruia ne abandonaserăm doar din teama de a nu fi,
Eram... mai mult înţelepţi decât tineri
Şi mai mult firoscoşi decât filosofi,
Mai mult buni decât frumoşi
Şi mai mult trişti decât buni...
Cum eu nu fusesem drept cu Viaţa
Şi nici Viaţa nu fusese dreaptă cu mine,
Nici oracolul din Delfi nu ne mai putea găsi frumuseţea...
Şi, cu toate astea, schimbând săruturi în venin,
Dragă mi-era doar ea, doar Viaţa,
De parcă azi ne-am întâlnit întâi,
Cu fasturi şi minunăţii.

Ne-am amintit unde-am greşit, ca un şcolar grăbit la joacă,
Atunci când, între două coperţi rupte, am prins eternitatea;
Ea îmi spusese:
"-Eu sunt tot ce ai,
Cum nu eşti descendent din Cronos
Şi nici vreun Univers nu ai,
Nu mă minţi,
Nu mă uita,
Nu mă trăda!
Vreo altă Persefona, astăzi, cui ar ajuta...!?"
Ea m-a iubit, ah, ea m-a iubit ca primăvara floarea crudă de cireş,
Ca beduinul de la Bab El-Mandeb oaza de modernitate,
Ca eschimosul vânătoarea,
Dar nu cât mine libertatea...
Şi, totuşi, ne-am iubit
Şi astăzi, un mâine singur de-ar mai fi,
Tot ne-am iubi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!