Adio, fratele meu geamăn

Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, şi drag, şi fără seamăn
Abia acum te preţuim.

Adio, forţă a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" şi al urii
Te-a hărţuit pân' la mormânt.

Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Şi candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Şi-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.

E-o zi de toamnă aurie
Ce pace dulce e-mprejur!
Doar eu sunt ca o rană vie
Ce îmi dai, Doamne, să îndur?

De ce ni-l iei aşa devreme
Pe cel mai nobil dintre noi?
Crucificat peste poeme
Pentru cei mulţi, flămânzi şi goi...

De ce rămân toţi ticăloşii
Cei mincinoşi şi paraziţi?
Şi-n vremea asta generoşii
În patru zări sunt răstigniţi?

Fă o minune şi ridică
Acest nenorocit blestem.
Şi vindecă-ne Tu de frică
E tot mai greu, nu mai putem.

Ai milă, Doamne, şi-ndurare
De-acest colos cu miere-n grai
Şi pentru inima lui mare
Dă-i viaţă veşnică în Rai.

Întreaga ţară te jeleşte
Românii doliu pun la steag.
Azi steaua ta pe cer porneşte.
Adio, fratele meu drag!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, suflul cel mai viu,

Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai ştiut ce ai avut
Şi ai întors ce-i cuvenit
Să-ţi stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Aşteptai flori spre Golgota.

Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.

Ce fericit te-am căutat
Şi cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ţi laşi veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-aşezi cuţitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.

Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio tu, adio soare...

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldaţi în lacrimi,
Să mă scuzaţi că n-am putut
Să vă şoptesc din nou dulce şoapte.

E întuneric şi e frig
Şi sufletul mă doare,
Aş vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopţi de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Adio, dar rămân cu tine" (Emil Boc)

Drag guvern pe jumătate,
La moţiune ai căzut cu bine.
Te duc pe mai departe-n spate
"Adio, dar rămân cu tine".

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă

E tristă toamnă şi e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aş vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înşii să-mi poftesc

În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Şi se aprind aceleaşi veşnice ispite
Şi se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.

cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

De-aş trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ş-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-l voi păstra.

Cea mai blândă-a mea gândire,
Cea mai gingaşă simţire,
Cel mai falnic dor al meu
Ţie numai, numai ţie
Le închin pentru vecie
Ca la însuşi Dumnezeu!

Tu, fiinţă de slăvire!
C-un cuvânt, cu o zâmbire,
Cu un dulce sărutat!
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viaţă,
Şi a raiului dulceaţă
Tu în sânu-mi ai vărsat!

Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea naltă fericire,
Acel simt dumnezeiesc
Ce puternic ne supune
Şi ne-naltă de ne pune
Sus, pe tronul îngeresc!

Tu, Eleno!... dar, vai mie!
Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărţit!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...
Fericirea-mi nesfârşită
Într-o clipă s-a sfârşit!

Aşa-i soarta! aşa-n lume
Tot ce poartă-un dulce nume,
Tot ce-i falnic şi frumos
Curând trece, curând moare,
Ca un cântec, ca o floare,
Ca un fulger luminos!

Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locaşul de lumine...
Şi eu plâng pe-al tău mormânt!

Singur, singur cu-a mea jale,
Rătăcit pe-a vieţii cale,
Ca un orb nenorocit,
Viaţa-mi scade, jalea-mi creşte,
Ş-al meu dor în veci s-opreşte
Pe mormântul tău iubit!

Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, uşor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieţii-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recapitularea unei răni gingaşe

Adio-ţi spune iar copilăria
şi viitoru-ţi spune tot adio
aceasta-i Doamne România
o rană ce n-ai părăsi-o

Când viitoru-ţi spune iar adio
şi stau mormintele la rând
în ţara ta nu se mai face ziuă
şi-i noaptea-ntruna pe pământ

Iar stau mormintele la rând
aceasta-i Doamne oare România
gură de rai pe-o gură de mormânt
adio-ţi spune-n veci copilăria

Şi viitoru-ţi spune tot adio
cu tot cu moartea ce n-ai părăsi-o

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio sincer, Europa!

Îţi spun adio, Europa,
Adio, Timmermans şi Weber,
Sună în Ierihon trompeta,
Adio, crenvurşti şi cu lebăr.

Din goticele abatoare,
Nici un şoric mai cumsecade
Şi asta tare mă mai doare,
Că-n gurile de nătăfleaţă
Nici mălăiaţa nu mai cade.

Te înjunghiară mişeleşte,
Exodurile de fanatici,
Cu ordine sunând nemţeşte,
Extremele prefabricate,
În agenţii cu inşi plasmatici.

Perfidul Albion prin brexit,
A şters-o celtic, englezeşte,
Gaulaiteri cu magister dixit,
Din Indiile Olandeze,
Mă fac să spun, Doamne fereşte!

Îţi spun adio, Europa,
Adio, să-ţi fie de bine!
Eu sunt demult, tot Europă,
În plaiurile carpatine.

Fă, tu să-mi scrii, să nu fii proastă,
Că telefon nu am la munte,
Dar avem poştă sub o coastă,
Cu post-restant şi geamuri multe.

O vreme oi mai sta prin preajmă,
Că sincer, n-am unde mă duce
Şi-oi bea în cinstea ta agheazmă,
Cu zaibăr negru demi-dulce.

Adio sincer Europa,
Adio sincer, Notre Dame,
Un haida-de, şi-un tropa-tropa,
Îţi spun de-acum, bonsoir madame!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADIO SINCER, EUROPA!

Îţi spun adio, Europa,
Adio Timermans şi Weber,
Sună în Ierihon trompeta,
Adio cremvurşti şi cu lebăr.

Din goticele abatoare,
Nici un şoric mai cumsecade
Şi asta tare mă mai doare,
Că-n gurile de nătăfleaţă
Nici mălăiaţa nu mai cade.

Te înjunghiară mişeleşte,
Exodurile de fanatici,
Cu ordine sunând nemţeşte,
Extremele prefabricate,
În agenţii cu inşi plasmatici.

Perfidul Albion prin brexit,
A şters-o celtic, englezeşte,
Gaulaiteri cu magister dixit,
Din Indiile Olandeze,
Mă fac să spun, Doamne fereşte!

Îţi spun adio, Europa,
Adio, să-ţi fie de bine!
Eu sunt demult, tot Europă,
În plaiurile carpatine.

Fă, tu să-mi scrii, să nu fii proastă,
Că telefon nu am la munte,
Dar avem poştă sub o coastă,
Cu post-restant şi geamuri multe.

O vreme oi mai sta prin preajmă,
Că sincer, n-am unde mă duce
Şi-oi bea în cinstea ta agheazmă,
Cu zaibăr negru demi-dulce.

Adio sincer Europa,
Adio sincer, Notre Dame,
Un haida-de, şi-un tropa-tropa,
Îţi spun de-acum, bonsoir madame!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Adio, râsete, şi adio, jigniri. Nu am să vă mai văd, nici voi n-o să mă mai vedeţi. Şi adio înflăcărare, adio, amintiri."

Javier Marias în Mâine în bătălie să te gândeşti la mine
Adăugat de Renata D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio Copilărie

Copilăria mea a fugit la patru ani
c-o fetiţă mare şi-un cârd de golani

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (1 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, mai rămân

Rostogoliri şi frângeri de stele,
Desnădejdi în Paradis şi-n Iad,
Amoru-i metafizică în toate cele,
E-un clocot sfânt şi,-adesea, retrograd!

E-o boală ce ne leagă de nuanţe,
E un capriciu şi-un fior dement,
În fiecare toamnă, ai restanţe,
De nu le treci, rămâi chiar repetent...

În amor, mai sunt şi sentimente pure,
Când îngerii sărbătoresc în sânge,
Dar nimenea din lume nu poate ca să jure,
C-atunci, când te ridică, amorul nu te frânge!

Şi-adesea, în amor, ţi-auzi singurătatea
Cum urlă în surdină, puţin câte puţin,
Chiar dacă în răstimpuri, suavă-ţi, jumătatea
Îţi scrie-n piept cu sânge: Adio, mai rămân!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Şi învaţă neamul meu
Să se roage în pronaos.

Doamne, dacă mă iubeşti
Ia vrăjmaşii de pe mine
Ştii Tu cum să-i pedepseşti
Să-i faci lumii de ruşine.

Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roşii, vin, colaci
Bani de şcoală şi chirie.

Doamne, vindecă-i, de poţi
Pe bolnavii din spitale
Ocroteşte-i Tu, pe toţi,
Cu suflarea gurii Tale.

Doamne, mergi şi la azil
Unde plâng în pumni bătrânii
Naufragiul lor umil
Rupe cumpăna fântânii.

Doamne, sfinte vietăţi
Fără milă sunt jertfite
Curge sânge prin cetăţi
Îngerii Tu Ţi-i trimite.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (26 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

adio crângului copilăriei,
se face ziuă
şi îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul îşi ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiaţă părăsită.
îmi iau adio
şi de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învăţat ce e curgerea,
adio, fetiţa mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.
spinări de întuneric
alunecă peste noi,
urmărindu-ne
ochiul păsării de noapte
în care vom pieri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

"Mater dulcissima" – acum se lasă ceaţa,
Naviglio bate-n neştire pe diguri,
arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:
nu sunt trist în Nord: nu sunt
în pace cu mine, dar nu aştept
iertarea nimănui, mulţi îmi sunt datori lacrimi
adevărate. Ştiu că nu eşti bine, că trăieşti,
ca toate mamele poeţilor, săracă
şi dreaptă în măsura dragostei
pentru fii îndepărtaţi. Astăzi sunt eu
că îţi scriu. " -În sfârşit - vei spune- două cuvinte
dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt
şi ceva versuri în buzunar. Săracul, aşa bun la inimă,
îl vor ucide într-o zi în cine ştie ce loc".
" Sigur, îmi amintesc, fu din acea staţie cenuşie
de trenuri încete care duceau migdale şi portocale
la gura Imerei, râul plin de coţofane,
de sare, de eucalipţi. Dar acum îţi mulţumesc,
asta vreau, de ironia ce ai pus
pe buza mea, blândă ca şi a ta.
Acest surâs m-a salvat de plânset şi dureri.
Şi nu are importanţă dacă acum am câteva lacrimi pentru tine,
pentru toţi acei ce ca şi tine aşteaptă
şi nu ştiu ce anume. Ah nobilă moarte,
nu atinge ceasul, în bucătărie, ce bate sus pe perete,
toată copilăria mea a trecut peste smalţul
cadranului său, peste acele flori pictate:
nu atinge mâinile, inima bătrânilor.
Dar poate cineva răspunde? O, moarte de milă,
moarte de pudoare. Adio scumpă, adio, a mea" dulcissima mater ".

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, stassia
Adăugat de nastasia herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset de adio...

Domnilor, mă bucur, c-aţi cetit
Versuri, scrise pentru idioţi
Şi vă spun adio implicit,
Şi vă las in plata Domnului pe toţi...

Şterge-mi, Velea, orişice cuvânt,
Lasă-ţi numai anonimii-patrioţi
(Doar sunteţi o apă ş-un pământ)
Vers să facă. Pentru idioţi...

poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă

Adio, cu ciracii, beţii,
Ispite cu priviri fumurii,
Mucuri strivite-n farfurii,
Proză la greu, adio poezii.
În pijama de mătase deabia-ncap
La papucii de casă sar ciucurei,
Apă plată cu canistra, cât vrei,
Doamne mă iartă! Să-mi fie de cap!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... şi dor,
De-aş colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.

Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Şi lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi şi înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.

Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, ştiu că ar fi greu,
În toamnă m-aş ascunde iar şi iar,
Căci este toamnă şi-n sufletul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, Adrian Păunescu!

Adio, Stimate domn al poeziei
Prin care toată viaţa te-ai luptat,
Pentru dreptate, cinste şi iubire
şi dragostea poporului înduplecat.

Poezia s-a transformat in cântec,
Doina, speranţa şi dor,
înviorând al ţării pântec
Trezind la viaţă acest popor.

Prin ea ai proslăvit înaintaşii,
Fiind idolii acestei ţări,
Care cât au trăit sărmanii
Au suferit gândind spre alte zări.

Prin poezie mereu ai cântat
Durerile prin care trece ţara,
Gândind ca cei de la conducerea de stat
Vor lua măsuri ca să dispară mana.

De-aceea i-ai şi lăudat
Sperând ca va merge spre bine,
Omagiu fiind considerat
Când alţii te-au acuzat şi pe tine.

şi comuniştii şi pro-capitalistii
Au încercat ca să-ţi închidă gura,
Inima nu ţi-a mai suportat
Adio, pentru totdeauna!

poezie de Dumitru Răscol (2015)
Adăugat de Rascol Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!