Sbuciumare (pe digul de la farul din Constanţa)

încântat de acel farmec
Ce-l dă liniştea-nserării,
Rătăceam pe malul mării
Legănându-mă molatic.

Valurile ei, la ţărmuri,
Se izbeau cu grea furie
Iar o dungă purpurie
O-ncingea la orizonturi.

Şi din pieptul ei, un urlet
Se tot sbuciuma prin valuri
Se-nălţa în sus spre maluri
Ca-ntr-al tunetului umblet.

Ea voia să se reverse
Peste dig să se repeadă;
Ci iar trebuia să cadă
Valurile sale dese.
......................
O, la fel şi truda noastră
De-a ne ridica mai sus
Decât Dumnezeu ne-a pus,
E zadarnică şi proastă.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valurile mării

În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.

Tu te învoieşti
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,

Să zâmbeşti la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.

Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Şi printre valuri zboară.

Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobor la malul mării

Dimineaţa cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre ţărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie –
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulţime de treburi de făcut.

poezie de Mary Oliver din O mie de dimineţi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mării

Vezi cum marea se sparge-n bucăţele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?

Am prins eu vreodată din mare
cu braţele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
şi curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realităţii?

Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insuliţele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?

Şi oare este oceanul trupului meu – ocean
a cărui forţă aleargă spre ţărmuri de-a lungul braţelor mele
pentru a se sparge în palme înspumate – puterea care coboară
şi se îndreptă spre valurile albe ale celor două tălpi de sare?

Eu sunt marea, eu sunt marea!

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valurile lumii, ca şi pe valurile mării, nu plutesc decât acei care ştiu să înoate.

citat din A.C. Cuza
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

În barca vieţii mele

În barca vieţii mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineţii, fie în amurg.
Ale vieţii valuri mereu m-au lovit,
am ieşit la ţărmuri şi am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viaţa mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
şi în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieţii mele apa a intrat
şi valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopţii groaznic mă lovesc,
când bezna se aşterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morţii să mă scapi aş vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieşiţi din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri şi ajunşi pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.

poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de frumos sărută valurile mării malul!

citat din Anacreon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne place să privim valurile mării, cum se duc, dar uităm că aşa se duc şi valurile vieţii.

citat din Amalia Rodrigues
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia iubirii spirituale

Ai scris pentru mine peste 5 mii de poezii de dragoste
În ultimii 9 ani de iubire pură
N-ai căutat decât lumina sufletului meu
Şi deschiderea minţii spre universuri înalte
Eu sunt lumina veşnică a versului
Şi tu abătut în lipsurile vieţii
În tumultul de energie stată,
Te înalţi precum un pescăruş,
Deasupra valurilor şi a mulţimii de idei.
Eşti liniştea nopţii şi răsăritul de soare
Plin de idei şi nostalgice vise
Iubitul meu, călător prin lume
Vino, să ne-ntâlnim la malul mării
Şi să vorbim în tăcere, printre particule de nisip
Printre şezlonguri şi mulţime.
Iubitul meu, la răsărit de soare,
Iubitul meu la răsărit de lună.
Să-mi faci colier din alge şi din scoici brăţară
Te voi convinge că exişti în fiecare răsărit,
În versul meu eşti numai tu...
Acel bărbat superb, acea colosală personalitate
Acea minte fără bariere, acel suflet nobil şi curat.
Te voi privi în zare, printre valurile reci...
Tu vei simţi o lumină, ce te inundă şi nu vrei să mai pleci.
Vei sta precum un copil la pieptul mamei sale
Până ce viaţa ne va despărţi,
Până ce timpul va rescrie radiografia unei mari iubiri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete

O, nu mă mai privi întrebătoare
Cu ochi-ţi mari şi plini de-atâta milă,
Căci niciodată n-o să poţi, copilă,
Pătrunde jalea inimii ce moare.

Tu pari născută-n ţara primăverii
Cu cer senin şi mare de smarald
În valurile căreia îşi scald
Tremurătoare umbre palmierii.

Şi nu cunoşti posomorâte valuri
Bătute veşnic de ocean şi vânturi
În preajma căror n-auzi alte cânturi
Decât eternul zbuciumat de valuri.

Întoarce-ţi, dar, privirile spre soare
Spre orizonturi pururea senine
Şi nu căta să renviezi în mine
Apusul vis ce încă tot mă doare.

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi vara minunată şi inima de amintiri bogată: când soarele nu are dinţi, plimbă-te pe malul mării ca să simţi cum încalţă şi înalţă valurile sale gleznele tale şi cum se lipeşte deodată nisipul umed pe degete ca o cremă de ciocolată preparată într-o lume fermecată!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm de vis

Sub razele lunii,
Pe malul mării
În tainele iubirii,
În mijlocul fericirii.

Iubirea a-nceput
Cu primul tău sărut
Cu prima ta îmbrăţişare,
C-un zâmbet ca un soare!

Valurile se izbesc de ţărm,
În crâncena furtună...
Noi suntem împreună;
Doi visători... plini de dor.

O aripă de înger ne-a îmbrăţişat
Pentru-o clipă, eterna-nsufleţire,
Am simţit pasiune, nu iubire.
Cum a venit aşa-a plecat.

Iar noi ne avântăm în larg,
Purtaţi de valuri ce se sparg!
La orizont;încet, departe,
Ochii noştri se îmbată de culori în noapte.

poezie de Anamaria Fofiu
Adăugat de Anamaria Fofiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Patul meu e-atât de pustiu încât mă trezesc oră de oră:
Prin frigul tot mai pătrunzător bântuie vânturile unei nopţi haine.
Draperiile fac valuri, zgomotele lor sunt asemeni zgomotelor mării:
O, acele valuri sunt valurile care poate mă vor readuce la tine!

poezie de Ch\'ien Wen-ti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii mici pe fluviul vieţii

Pe ale vieţii 'nalte valuri
Cu norocul de la Dumnezeu,
Am plutit doar printre maluri
Şi am ajuns unde am vrut eu.

Spre un ultim port, acel funebru
Carena taie valurile lin,
Eu nu am vrut deloc să fiu celebru
Şi sufletul de dragoste mi-e plin.

Milenii de mi s-ar aşterne-n drum
Pe-a infinitului cărare
Nu voi simţi nicicând ce simt acum,
Când văd cum soarele apare.

În rai sau iad, unde-oi ajunge,
Ştiu că am sufletul integru
Şi are-n urmă cine-mi plânge
Şi o să-mi poarte doliul negru.

poezie de Teodor Odea (30 aprilie 2012)
Adăugat de Teodor Odea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin voia Sa

Pe noi ne-a cununat chiar Cerul
Pe o alee undeva
Şi ne-a fost cler însuşi Eterul,
Vibrând în jur muzica Sa.

Nuntaşi ne-au fost bătrâni copacii,
Care din frunze ne cântau,
Eram doar tu şi eu... şi macii
Şi toate-n jur aplaudau.

Nici noi n-am înţeles prea bine
Acel moment când Dumnezeu,
Mi te-a adus în dar, pe tine,
Să fii la pieptul meu mereu.

Dar ne-am simţit în 'cele clipe
Altundeva, parcă în Rai,
Purtaţi de îngeri pe aripe,
Acum te am şi tu mă ai.

Pe noi ne-a cununat chiar Cerul,
Prin voia Lui să fim mereu,
N-am înţeles atunci misterul
Dar iată... suntem tu şi eu.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maluri de prut

Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!

Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!

Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?

Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut îneca... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întărit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria noastră

În piatră este scrisă istoria noastră
În piatră peste piatră
De Ziditorul puse la-nceput
Ca să ne facă existenţei vatră
În piatră cioplită din stînca Sinaiului
Pentru tablele Legii
În piatra templului
În alte-atîtea minunate pietre
Strînse toate în piatra Golgotei
– Piatra rămînerii –
Rămînerii rostului meu, rostului tău
Hotar între bine şi rău
Prin ape ne-a trecut istoria noastră
După ce Dumnezeu despărţi
Apele de sus de cele de jos
Prin apele Potopului, apele Mării Roşii
Şi-nvolburatele ape ale Iordanului
Prin apele durerilor din Rama
Prefăcute-n lacrimi
Valuri peste valuri
Pînă ce toate s-au strîns
Într-un singur pahar
"Tată, dacă este cu putinţă,
Îndepărtează-l,
E prea amar".

Prin foc ne-a trecut istoria noastră
Ca să cunoaştem focul rugului
Ce ne mistuie
Focul rugilor ce ne mistuiau
Pînă ce cunoscurăm adevăratul foc
Focul iubirii, focul jertfei
Strîns tot într-un singur strigăt
"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac"
Luminînd de pe cruce spre mine
Spre oricine
Aceasta este istoria noastră
Filă cu filă o citim
O ştim pe dinafară
Ne-o şoptim în taină iară şi iară
O luăm de la capăt
Fără scapăt
Aceasta este istoria noastră
Drumul de jertfă
De-aici spre lumină
Fiecare suntem fărîmă din ea
Ca-n istoria lumilor de sus
Stea lîngă stea

poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Bate vântul valurile,
Valurile malurile;
Se prăbuşesc malurile,
Înfuriind valurile.
Mă frământă gândurile,
Ca şi valul vânturile.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

Ai naufragiat la poarta sufletului meu,
Lovindu-mă de-ale iubirii valuri...
Pe puntea dragostei eterne
Păream pe veci înlănţuiţi,
Două iubiri trecute peste vreme.

Iar pe pontonul sufletului tău
Rămân un pasager imaginar
Şi alergând spre al iubirii ţărm,
Purtaţi în valurile fericirii,
Părea prea sinceră briza iubirii.

Pe un ocean imens plutea iubirea,
Vaporul vieţii zăcea scufundat,
Acel Titanic blestemat...
Iubirea noastră azi a naufragiat.

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!