Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbaţi
între infinitul trecutului şi infinitul viitorului.
Ai vrea să-nfigi un stâlp între aceste două infinituri şi să te sui pe el.
Mai bine aşează-te sub un copac, lângă o sticlă de vin care te va face să-ţi uiţi neputinţa!

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 148 (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să aleg între viaţă şi moarte aş alege infinitul... şi infinitul este iubirea!

Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai lângă mine, briza ne dezmierde
Aici între deşert şi oaza verde,
Unde Rob nu-i şi nici Sultan nu este
Şi în Pacea lui Mahomed te pierde!

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege-ţi nu minute, ci câteva secunde pe zi dacă tu consideri că nu ai timp, aşează-te pe un pat sau la volanul maşinii şi Oferă-ţi spaţiu şi lasă-te îmbrăţişat de existenţă. Priveşte fără să atingi nimic. Doar permite-ţi să fiinţezi. Atunci Infinitul îmbrăţişează Infinitul! Această delicioasă simplitate de A Fi este cea mai mare bucurie! Tu eşti acest simţ al prezenţei "EU SUNT" care sfinţeşte întreaga viaţă şi toată existenţa! Toată suferinţa acestei lumi preaslăveşte şi vine din minte. Dincolo de minte, eşti doar Tu Infinitul! Eşti doar la o secundă, fără timp sau la un gând distanţă, fără spaţiu de a te reîntoarce Acasă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

infinit

Infinitul

Infinitul e un loc,
Unde, cu puţin noroc,
Se-ntâlnesc, privind la stele,
Două linii paralele.

definiţie epigramatică de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O-nchipuire-i lumea din năluciri şi fum!
Un loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...
Tu află adevărul din năluciri de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum!

catren de Omar Khayyam, traducere de Al. Colorian
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul, înfiorat de necunoscut, se trezeşte între două eternităţi obscure - eternitatea trecutului şi eternitatea viitorului.

Harriet Beecher Stowe în Coliba unchiului Tom
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

infinit

Infinitul este locul geometric în care se pot întâlni un infinit de infinituri... şi cel puţin încă pe atât.

definiţie aforistică de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se scrie în fiecare dimineaţă

când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracul
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de şotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le aşeza pe un abur
ca pe o tablă de şah imposibilă

poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsuceşte dumnezeu geometria
ca pe o invitaţie la iubire
iar dincolo de toate aceste măreţii
cum să-ţi aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu ştii să culegi frumosul
ca şi când deşertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca şi când cactusul acesta mai ştie floarea

poezia se naşte în zbor
între două cuiburi reci
şi o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca şi cum aş fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se naşte în zbor

între două cuiburi reci
şi o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca şi cum aş fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit

poezia se scrie în fiecare dimineaţă
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de şotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le aşeza pe un abur
ca pe o tablă de şah imposibilă

poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsuceşte dumnezeu geometria
ca pe o invitaţie la iubire
iar dincolo de toate aceste măreţii
cum să-ţi aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu ştii să culegi frumosul
ca şi când deşertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca şi când cactusul acesta mai ştie floarea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între

voi scrie aici

roşu

iar tu îţi vei crea
deja lumea ta
roşie
într-un vis al tău
unic
iar cuvintele astea
vor fi puntea
dintre lumi
pe care n-o
vom traversa
niciodată
eu voi rămâne
în partea mea
privind
de la distanţă
cum aceste cuvinte
se alungesc
şi leagă
lumile noastre
roşii atât de diferite
una de alta
acest pod de-o
palmă

între
infinituri

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Dacă ţi-aş spune
că infinitul se cuibăreşte
între două bătăi de inimă
ai mai zburda în linişte
către a treia?

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşit se spune că tinereţea este mai aproape de viaţă, căci între ea şi viaţă nu intervin decepţiile, experienţele, construcţiile mentale care caracterizează maturitatea. Dimpotrivă, tinereţea aduce cu sine un milion de superstiţii, de idei bine mistuite, de sugestii şi iluzii - pe care le interpune întotdeauna între ea şi viaţă. Un contact direct cu viaţa nu-l poate da decât maturitatea, şi perfect numai bătrâneţea. Nu începi să trăieşti real decât în jurul vîrstei de 40 de ani. Până atunci nu trăieşti decât în gesturi, în intenţii, în nostalgia viitorului şi amintirea trecutului.

Mircea Eliade în Despre tinereţe şi bătrâneţe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul mare

El şi Ea - un univers
Cu picioare drept proptele:
Lui îi folosesc la mers
Ea îşi face drum cu ele.

epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două singurătăţi

mă plimb între două singurătăţi
nici nu ştiu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreşit voi continua să mă plimb
şi să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceaşcă
cu iluzii

prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
ştiu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
şi-mi va spune că
viaţa are gust de pământ

voi trece şi prin gândul acesta
aşa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi

... şi nu m-am recunoscut

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci, în cele din urmă, ce este omul în natură? Un neant, în ceea ce priveşte infinitul, un tot în ceea ce priveşte neantul, mijlocul dintre totul şi nimic. Este în mod infinit îndepărtat de cele două extremităţi, dar fiinţa sa nu se află la o distanţă mai mică de neantul din care se trage decât de infinitul în care este înghiţit.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de împlinire se zbate între parfumul trecutului şi nerăbdarea viitorului.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drujba se aude-n sat

O drujbă se aude
Ca sunetul unei goarne plângând.
Plângând durerea din sufletele muribunzilor,
Înfrăţiţi cu pământul.
E jalnic!
Nici lacrima cerului nu mai pică
Din ochiul de sticlă.
S-a înţepenit între viaţă şi moarte.
Zadarnic cu îndârjire o chem.
Ce blestem!
Asist cu gândul bolnav,
La înmormântarea trecutului.
Aş vrea să nu mai cadă nici un copac –
Racle plângându-şi propria moarte!
Aş vrea să nu mai moară nici un om
(Semenii mei dragi!)!
Iarna trebuie să fie albă
Şi zurgălăii cuvintelor să sune vesel în suflete.
În primăvară să înmugurim
Pâlpâire de zâmbete...
Să fim jumătate vară, jumătate iarnă...
Dar,
Sunt atât de departe!
Nu am dreptul să strig, nici să zbor.
Sunt copac în amurg...
Nu am dreptul să plâng!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai? Setea ta ajunsă la cişmea;
Iad? Tău'-n care se-oglindeşte-o stea,
Căderea-n Bezna de-unde am venit,
Care ne cheamă-acasă şi ne vrea.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Tom de Versuri sub smochinii verzi,
Tu, un Ulcior de Vin şi-o Pâine – vezi?
Atâta-i fericirii de ajuns,
E Raiu-n care te conjur să crezi!

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!