Paul D (când dă să intre în casa lui Sethe, simte strălucirea zvâcnindă a unei lumini roşiatice şi se dă înapoi înfricoşat): Doamne Dumnezeule, femeie. Ce fel de forţă malefică ai acolo înăuntru?
Sethe: Nu-i nimic malefic. Este doar tristeţe.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul D.: Dragostea ta este prea densă, Sethe.
Sethe: Dragostea este sau nu este, Paul D. Dragostea subţire nu este dragoste deloc.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sethe: Bunica Baby obişnuia să spună că tăticul tău a fost prea bun pentru lumea asta. Ţii minte? A fost un om bun. Asta a speriat-o. Mereu îi era frică şi se agita că el nu va reuşi să răzbească prin nimic. Iar el a trecut prin multe. Dar poate că bunica Baby avea dreptate. Denver, tăticul tău nu se va arăta niciodată pe aici. Înţelegi?
Denver: Dar...
Sethe (scutură din cap): Niciodată ziua nu va sosi când Halle să ciocăne la uşa aia. Niciodată.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sethe: Am o povară grea cât un copac în spate şi o fantomă îmi bântuie casa, iar între acestea două nu se află nimic altceva decât fiica pe care o ţin în braţe.

replică din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beloved: Unde-ţi sunt diamantele?
Sethe: Diamante? Ce să fac eu cu diamantele?
Beloved: La urechi.
Sethe: Aş fi vrut eu. Dacă stau bine să mă gândesc, aveam nişte cercei din cristal odată cândva. Cadou de la doamna pentru care lucram atunci.
Beloved: Spune-mi. Spune-mi despre diamantele tale.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denver: De ce-ţi spui Beloved?
Beloved: În întuneric, numele meu Beloved.
Denver: Cum era unde te aflai înainte? Poţi să-mi spui?
Beloved: Întuneric. Eram mică în locul ăla. (Se chirceşte.) Cum e acum aici.
Denver: Îţi era frig?
Beloved: Cald! N-aveam ce aer respira acolo jos. Nu era loc să te mişti.
Denver: Ai văzut pe cineva?
Beloved: Era o grămadă de oameni acolo jos. Unii erau morţi.
Denver: L-ai văzut pe Iisus? Pe Baby Suggs?
Beloved: Nu ştiu... nu le ştiam numele.
Denver: Păi, şi atunci, la ce te-ai mai întors aici?
Beloved: Ca să-i văd faţa.
Denver: Faţa mamei? Faţa lui Sethe?
Beloved (apucând-o pe Denver de mână): A lui Sethe.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
să merg pe deal cu mama şi cu tata
să simt parfumul fânului cosit
şi să duc apă rece cu găleata.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi,
să merg la şcoală, iarna, în opinci,
iar pe măsuţa scundă din odaie
să n-ai nimic să pui ca să mănânci.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
ca să învăţ din nou la lumânare
să mai privesc lumina clară
a cerului cu stelele-n spinare.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
s-ascult cum cântă cucul în pădure
şi să nu simt nimic, de mă rănesc,
în mărăcinii rugului cu mure

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
aşa cum o aveam în satul meu natal
căci am plecat după Izvorul Vieţii
şi, dintrodată, m-am trezit la mal.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
să merg pe deal cu mama şi cu tata
să simt parfumul fânului cosit
şi să duc apă rece cu găleata.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi,
să merg la şcoală, iarna, în opinci,
iar pe măsuţa scundă din odaie
să n-ai nimic să pui ca să mănânci.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
ca să învăţ din nou la lumânare
să mai privesc lumina clară
a cerului cu stelele-n spinare.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
s-ascult cum cântă cucul în pădure
şi să nu simt nimic, de mă rănesc,
în mărăcinii rugului cu mure

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
aşa cum o aveam în satul meu natal
căci am plecat după Izvorul Vieţii
şi, dintrodată, m-am trezit la mal.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baby Suggs: Indiferent ce se va întâmpla, Dumnezeu te-a adus acasă. Aşa că pune-le deoparte, Sethe, şi sabia şi scutul. Căci Dumnezeu te-a adus acasă.

replică din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne Dumnezeule! Ce-au făcut din scriitorul român?

citat din Paul Goma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu-i ca noi

Ea nu-i ca noi, ştii asta?
uneori vocea i se ridică prea mult
şi are îndoieli în ceea ce o priveşte
pe ea însăşi,
pe tine
şi pe toate din jurul ei.
Când se simte frumoasă devine
nemaipomenit
de distantă.
Atunci tu trebuie să fii acolo
şi să o aduci înapoi
la realitate,
iar dacă tu nu înţelegi asta
sau nu o ajuţi,
atunci nu o meriţi.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeii îl ascultară, orbiţi de lăcomia ce aveau ei să puie mâna pe fată. Şi apoi, de! de zmei, zmei; de voinici, voinici; dară se vede că erau cam nătăfleţi, de ascultară la gura băiatului să intre după dânsul câte unul, unul; căci fiul cel mic al împăratului sta acolo înăuntru cu paloşul în mână, fără să ştie zmeii, şi cum intrau, el hârşt! le lua capul şi îi trăgea cu totul în cameră. Făcu unuia, făcu la doi, până la al şaselea. Dracul de zmeu cel d-al şaptelea, pesemne că el nu era tocmai atât de nătăflete, căci parcă-i spuse dracul la ureche ce prăpăd li se găteşte acolo înăuntru că nu-i veni să intre şi fugi. Băiatul aşa de încet şi uşor lucrase, încât fata nu simţi nimic. Ea dormea dusă în pat, fără să iabă vreun habar. Atunci şi el se apropie de fată - şi, dreptul lui Dumnezeu! nici că mai văzuse până atunci aşa frumuseţe - îi luă inelul ce avea în degetul cel mic şi marama de pe faţă. Cu aceste două lucruri se întoarse el acasă la fraţii săi, fără să le spuie ceva, din cele ce i s-au întâmplat.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne învârtim în cercul vieţii ...

Ne învârtim în cercul vieţii,
Unde nimic nu-i cum am vrea.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Ci doar amestec de vopsea.
E-o lume crudă, contrastantă,
Mixtură de iubiri şi uri,
Cu zâmbet trist, vesel, grimase
Schimonosind aceleaşi guri.
Pierduţi ca bobu-n lanul galben
De-o adiere scuturat,
Împinşi de-a valma-n caruselul
Ce se învârte ca turbat.
E-o lume de lumini şi umbre,
În care-i greu să te strecori
Fără să rătăceşti în beznă,
Visând să te trezeşti în zori.
Ne învârtim în cercul vieţii
Trecut, prezent şi viitor.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Iar noi, doar piese de decor.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câine

Părinţii mei s-au dus la Dumnezeu,
În Rai, să facă şi acolo pâine;
La casa lor, unde-am crescut şi eu
A mai rămas, de câţiva ani, un câine.

Eu nu ştiu cum percepe-un câine timpul,
Dar ştiu că-i dintr-o specie deşteaptă,
Că, dacă-i cald sau rece anotimpul,
El stă mereu acolo şi aşteaptă.

Când l-am mutat pe tata în neant,
Ca ultimul plecat din casa noastră,
El a urlat prelung înspre palant
Apoi şi-a dus privirea spre fereastră.

De-acolo tata îi vorbea pe-un ton
Duios, cu vorbe blânde de-alintare,
Apoi pornea,-ntr-o mână c-un baston
Şi-n mâna cealaltă cu mâncare.

El stă şi azi, un ghem lângă ceaun,
Căci mai aşteaptă semne că e bine
Şi, Doamne, cum se bucură, nebun,
Când dă cu ochii lui frumoşi de mine!

Căci ne mai ducem, eu şi fraţii mei,
Din când în când, la casa părintească,
Prea rar, ce-i drept, prea rar şi eu şi ei,
O fi de vină firea omenească...

El sare când mă vede şi, vă jur,
Mă ia în braţe cu iubire mută
Şi latră-apoi rotindu-se-mprejur
Şi vine iar şi iarăşi mă sărută.

El nu-i flâmând, căci ni-l hrănesc vecinii,
E singur doar şi ştie ce e dorul
Şi recunoaşte sunetul maşinii
Şi dă a înţelege cu căpşorul

Că vrea să stau acolo, să rămân
Şi vrea să vină tata înapoi,
Să aibă şi el iarăşi un stăpân,
Cât va mai fi-n putere şi apoi,

Când va muri, c-aşa e legea firii,
De-o groapă, undeva, să aibă parte
Şi-un semn de preţuire a iubirii
Ce dăinuie şi dincolo de moarte!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea unei bătălii, sau pierderea a tot ce credem că avem, ne aduce clipe de tristeţe. Dar când ele trec descoperim forţa necunoscută care zace în fiecare dintre noi, o forţă care ne surprinde şi ne face mândri de noi înşine. Privim în jur şi ne spunem: "Am supravieţuit". Şi ne bucurăm de cuvintele noastre. Numai cei care nu recunosc această forţă spun: "Am pierdut". Şi se întristează.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Ce-ar fi
să vină Moartea
ascunsă
printre şoapte
duioasă ca o curvă
cu hlamida-i de noapte
în vorbe
meşterite
să vrea să mă-nvelească
şi să mă ia
pe aripi
în liniştea cerească...
Acolo nu-i tristeţe
acolo nu-i ninsoare
doar fulgii
cei de îngeri ce se zburătăcesc
Acolo-i mort şi Timpul
secunda nu mai doare
în ghiolul de lumină
al Tatălui ceresc...
(de nu cumva
perfidă
şi maştihă
cum este
n-o cotigi spre balta
de lavă
din poveste!)

poezie de Kosta Vianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozia - a înţeles el din visul acela - este cea mai fără de speranţă închisoare, pentru că deţinutul se închide pe sine acolo. Pătrunde singur înăuntru, încuie uşa şi aruncă cheia printre gratii. Nu e silit de nimeni să intre. Şi nimeni pe lume nu ştie că e încarcerat acolo. Desigur, cine vrea să iasă de acolo poate ieşi, pentru că închisoarea se află în inima sa. Dar nu te poţi decide să pleci de-acolo. Inima îţi devine tare ca un zid de piatră. Asta este adevărata natură a geloziei.

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj, 3 (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul unei doamne

Zăvorât de doruri în parcul cu castani,
O sticluţă de parfum în treacăt am zărit.
Feminină mireasmă cu iz dulceag-amărui,
Îmi pari a fi obiectul eteric,
Al unei eve din acest oraş pierdut.

Cu vagi ezitări şi înroditoare pasiuni,
I-am făcut loc acestui păcat în buzunarul de la palton.
Spre casa fără suflet păşeam monoton,
Urmat şi curmat de dorul amoros.
Gândurile roiau nestăpânite la deţinătoarea lui,
La vocea neştiută, buzele necunoscute şi amanţii infideli...
Mirosul enigmatic imprimat pe pielea ei...

Eu visam o femeie elegantă, cu dres subţire şi pantofi sângerii,
Dar văduvia nu-mi iartă poftele haine,
Şi singurătatea mea vrea o alinare prin iubire.
Am fost mereu cu gândul la o femeie,
Dar viaţa m-a lăsat doar cu o fantezie şi sfânta amintire...

O vorbă mustrătoare i-aş adresa bărbatului din mine,
Dar astă seară, parfumul unei doamne m-a aruncat în reverie...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu nu obişnuise să ţipe, Boris nu obişnuia să ţipe, însă există şi o forţă a tăcerii, o forţă uneori mare. Tăcerea te face atent la misterul acelui om. Ce se petrece acolo, înăuntru? De ce nu-mi spui? Eşti bucuros, trist sau furios? Trebuie să fim foarte atenţi cu tine. Stările tale sunt timpul nostru probabil şi noi vrem ca întotdeauna să fie soare.

Siri Hustvedt în O vară fără bărbaţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul în faţa fricii este unul din cele mai bune lucruri pe care le poţi face. Când eşti înfricoşat, în loc să te cufunzi, pur şi simplu, în panică, râzi! Teama se simte cu adevărat stânjenită şi te părăseşte.

citat din Frederick Lenz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!