Ăştia dacă vor să zboare

moto: Acestea fiind zise, închei
Convorbirea de nouă minute
Mă duc la cantină şi nu te,
Mai sun până mâine la trei
-------

Nu mai vreau să-mi pun papucii
Că mi i-a udat Bosforul
Şi-au săvină mamelucii
Cu şerbet şi cu Li, Chioru'

Bate vântul peste case
Şi prin tigve când sunt goale
Iar în urma mea, rămase,
Multe, multe, sparte oale

Dacă-l vezi şi el se duce
Nu-i acelaşi când se-ntoarce
Că se-opreşte şi seduce,
Cele mai frumoase parce

Nu sufla în lumânare
Când ai licurici în cap:
Ăştia dacă vor să zboare,
Taie dunga la ciorap.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, la fel...

moto: Şi vine cina cu opaiţ
Iar dacă n-am, cu lumânare
Când merg din hobby la culcare
Şi ce visez, îi dau cu baiţ
-------

Dacă nu se mai arată
Nici o ţintă în vizor
O vedetă demodată,
Iese din televizor

Iese, face loc la alta
Şi-l închid că sunt sătul
Dacă n-are peşte balta,
Are broaşte din destul.

poezie de Ion Untaru din vol. Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debut

recunosc
poeziile mele aparţin unui timp
când bucuria se poate strânge
într-un colţişor de batistuţă înflorată
nu ştiu dacă mă va recunoaşte
vreun copil
în cărţile despre
o istorie a literaturii
sau voi fi îngropată
în mulţimea de anonimi
ce şi-au pierdut busola
prin deşertul siberian
sunt adepta faptelor concrete
când vreau să iubesc
iubesc
bărbatul din săptămâna
dictată de Dumnezeu
când vreau să mă îmbăt
culeg viile retrocedate
şi zac până la plictiseală
în balta mea de amărăciune
când vreau să mor
îmi aprind o lumânare
şi chem haimanaua aia de moarte
să treacă la treabă

un chibrit
vă rog
vântul a intrat pe fereastră

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a rămas numai argoul

Dacă mai are cineva ipoteze
Care-i bâzâie prin cap
Daţi-i voie să amerizeze
Să-şi îndrepte dunga la ciorap

Că de la Amerigo încoace
Statele ca păpuşarii
Au mania lor să joace
Într-un ar, mai multe arii

Unii cântă, alţii dansează
După cum e rolu-n piesă
Unchiul Sam pe la amiază,
Mai face un nod la lesă

Că sunt regi şi sunt regii
Pentru fiecare-n parte
Dacă n-are punct un i,
Poţi să-l iei din orice carte

Măcar gura, dacă nou
Nu mai e nimic sub soare
Forţa noastră e-n argou:
Cine vrea, cu noi să se măsoare!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de copacul meu...

Mă întorc mereu la tine,
Copacul meu plin de iubire
Îmi amintesc multe lângă tine
Şi am un ocean de fericire.

Acum am stropi de ploaie pe faţă,
Dar zâmbetul mi se dezgheaţă,
Uitându-mă-n necunoscut
Şi sunt cu tine de când m-am născut.

Tu ai raze de lumină
Lângă tine toţi vor să vină
În umbră să te ascunzi
Urcând în el poţi să te scufunzi.

Vântul bate frunzele-n noapte,
Iar gândul meu e cuprins de şoapte,
Stai sus şi vezi văpăi stelare
Şi inima mea vrea din nou să zboare.

Să zboare în ţări fără nume,
Ca să gasesc o altă lume,
Să-mi treacă acest dor al meu,
Să nu mai fie legat de destinul tău.

poezie de Eugenia Calancea (19 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria: Aşadar, tu trebuie să fii Moto Moto.
Moto Moto: Numele este aşa de frumos când îl rosteşti de două ori. (Arată trei degete.)

replici din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă vânătoare

moto:
Daţi-mi liniştile care
le răpiseră ceilalţi
când cobori să te înalţi,
stinge vântul felinare
-----------------------------

Iarăşi colorăm cuvinte
şi bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
şi tăcerea ne apasă

Altă nouă vânătoare
hăituiţii suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi

Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când piraţii îşi debarcă
peste cheiul lor armada

Facem zdrenţe din stindarde
rătăcind pe multe căi;
vine vremea care arde
şi pe buni ca şi pe răi

Între jos şi între sus
nu va fi egalitate,
cum nici râurile toate
nu se varsă în apus!

Hai samsare, strânge chinga
dă dresorule cu biciul
cel care-a urcat în ring, a
intuit un sacrificiu

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă pentru mâine...

Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu eşti prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.

În fiecare parte a sufletului meu,
Există o amărăciune şi nu mai sunt eu,
Îţi spun că te iubesc, dar tu nu eşti prezent,
Iar când îţi spun în faţă tu nu eşti atent.

Ar trebui să mă îmbrac în flori,
Că tu să mă mai vezi uneori,
Aş vrea să-mi răspunzi cu tăcere,
Cu mângâieri s-alungi a mea durere.

Să nu-mi mai pese de ce mă-nconjoară
Şi inima ta nu vreau să te doară,
Să simt uşor cum vântul lin mai bate,
Dar la noi să nu mai poată străbate.

Vreau s-aruncăm amintirile de ieri,
S-avem mai multe apropieri,
S-avem speranţă pentru mâine
Şi-n fiecare zi amintirea să rămâie.

Aş vrea să iubeşti sufletul meu,
Că şi eu il voi iubi pe-al tău,
Aştept cu mare dragoste să revii
Şi cel de dinainte să nu mai fii...

poezie de Eugenia Calancea (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Un rechin, fiind pe moarte,
Se văita în mare chin,
Că mai multe oale sparte
Îl apasă pe destin!

epigramă de Constantin Enescu (18 martie 2014)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul florile

Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Şi iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.

Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.

Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aştearnă covor moale,
Ce foşneşte sub picioare
Colorând orice cărare.

Bate vântule cu dor!
Şi mă cheamă în pridvor,
Unde m-aşteaptă bădiţa,
Să îi împrumut guriţa,
Că îi dulce ca frăguţa.

Vântule, pe unde treci
Toate cele le culegi,
Şi porţi dorurile mele
În nopţi albe, dar cu stele,
Florile vieţii mele.

Că viaţa fără de doruri,
Îi mătrăguna de pe dealuri.

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada de la răscruce

Când au venit ploile
s-au şters urmele paşilor,
vântul a adunat
prea multe frunze
pe strada ce coboară
spre răscruce.

Fiecare stradă
este un om
un geniu
destin
virtute
viciu,
savantul uimirii
a fiecărei case
numerotată cronologic.

Toate acestea le ştiam
atunci când am început
să-mi caut strada
de la răscruce,
dar ploaia
vântul şi timpul
au şters
urmele copilăriei.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când sunt mai multe înmormântări ca de obicei, veniturile cresc proporţional; dar când suflă vântul sănătăţii, acestea scad în mod corespunzător, ca de exemplu anul trecut, când am pierdut taxe care mi-ar fi revenit în mod normal de la înmormântări în valoare de peste 100 de taleri.

citat clasic din Johann Sebastian Bach
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovata fără de vină

Cum de mă vezi nevăzându-mă?
Când nehotărâtă de tine m-ascund
Sperând să mă găseşti
Cea mai frumoasă azi...

Când nu sunt,
Cum mă auzi dacă te strig,
Printre alte strigate aglomerate...
Cum poţi să cunoşti lumea mea,
Printre atâtea lumi invetate?

Cum mă citeşti în privirea-mi
Când în cuvinte încerc să te mint?
De ce ţi-e străină privirea
Când prin atingeri
Sinceritate-ţi transmit?

Cum de mă ieriţi,
Când prin fapte par neiertată?
De ce să plângi în ploaie,
Dacă şi eu am nevoie de apă?

De ar fi să pleci, de ce mai lăsa
în lume de flori uscate?
Ştiind că nu le voi arunca...
Acele flori, frumoase, iubite, furate.

Cum poţi să mă iubeşti
Când în jurul meu un câmp magnetic,
Azi respinge, mâine atrage?
Ce vei face
Daca mâine atingerea mea
Ca o geam se poate sparge?

Neajunsuri am îndeajuns,
Dar sunt ca păsările ce pot să zboare,
Sa ştii că azi sunt mai buna
De mă zăreşti într-o zi zâmbitoare.

Acceptă-mi iubirea
Scumpa mea dulce lumină
şi iarta-mă,
Sunt Vinovata ta fără de vină.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă la o pană

moto: Model de carte
Model de carte
Mintea lui a mers prea departe
Mă uit, te contemplu,
Te dau exemplu
Cum nu trebuie scrisă o carte
-------

Pană, să nu cazi în pană
Că-mi dezafectezi moralul
Străduinţa mea e vană
Şi mă ceartă caporalul

Mă' tu ăla fără carte
Ce te crezi cu capul mare
Vino-ncoace: şapte arte
Nicăieri nu-s de vânzare!

Inspiraţia sau muza
Şi pe care pun temei
Suflă dintr-odată spuza
Când nu faci eu ele, trei

Că te duci şi vântul bate
Ţi se şterg în urmă paşii
Şi nu are ce-i abate
De pe caii lor, apaşii

Ori cu pix, ori cu stilou
Fierbinţeala unei febre
Lasă-n urmă un ecou
În statistici sau algebre;

Dacă mă refuzi subtilă
Moare-n faşă, Excelenţă
Orice urmă de idilă
Dacă n-are coerenţă

Pană, pană fără service
Dacă-mi afectezi moralul
Mai bine-l reneg pe Elvis,
Şi-mi înfrunt iar caporalul!

poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case frumoase şi triste...

Case frumoase şi triste,
pe dealuri împrăştiate,
nimeni nu vă locuieşte,
sunteţi case-nsingurate...

Pe dealuri împrăştiate,
case frumoase şi triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
să-mi vărs lacrima-n batiste...

În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecaţi în alte ţări...

Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum că ar sta cu toţi cei dragi,
adunaţi la aceeaşi masă...

Cum că ar asculta cucul,
în pădurea înverzită,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorită...

Căci averea pe pământ
nu are nicio valoare,
omul se duce sărac,
dincolo, atunci când moare..

Nu mai chinuiţi copiii,
care plâng rămaşi în ţară!
Niciodată nu uitaţi:
Ei sunt singura Comoară...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celor trei corăbii

Porniră cele trei corăbii...
Spre care ţărm le-o duce vântul?...
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetătoarelor priviri,
Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?...
Ce valuri nemiloase,
Mâine,
Le vor deschide-n drum mormântul?...

Porniră cele trei corăbii, purtând în pântecele lor
Grămezi de aur,
Chihlimbare,
Smaralde verzi
Şi-opale blonde,
Iar sus pe bord,
Tristeţea-acelor romanţe veşnic vagabonde,
Cântate,
Azi, în drum spre Poluri,
Iar mâine-n drum spre-Ecuator!...

Porniră cele trei corăbii...
Şi-abia se mai zăresc -
Se-ngroapă
În golul zărilor pătate de violetul înserării
Iar albul pânzelor întinse,
În cenuşiul depărtării,
Zideşte trei mausoleuri în care dorm cei duşi pe apă.

Porniră cele trei corăbii...
Şi-n urma lor rămase portul,
Mai trist ca muntele Golgotei însângerat de-un asfinţit,
Şi-n urma lor,
Pe cheiul umed,
Un singur albatros rănit
Mai stă de pază,
Ca Maria,
Venită să-şi vegheze mortul!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 50 (10 decembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicii

Medicii

Un pacient chemase, în mare grabă,
Un medic – Doctor Bun – şi un altul – Doctor Şpagă;
Doctor Şpagă avea multe atestate
Numai în aur legate
Diplome-n academii luase
Dar în ţări ce niciodată
Nu au figurat pe hartă.
Desigur, Doctor Bun i-a spus că suferinţa lui e lungă
Iar Doctor Şpagă îi zise că banii lui n-or să-i ajungă.
Azi ia sirop de tuse şi pastile,
Şi-o să trăieşti chiar multe zile!
Iar mâine fără hapuri
Că suferinţele tale sunt doar fleacuri
Iar de plicul nu e gros
- Ȋţi spun frumos că nu eşti curajos,
Dar vei muri până a doua zi.
Reţetele se cam băteau în cap:
Azi cu pastile, iar mâine fără hap!
Când pe talerul vieţii, când la marginea gropii,
Până la urmă, a dat bolnavul ortul popii.
- Vezi, a murit cum i-am prezis?
- Trăia mai mult, de lua ce i-am prescris!

Morala: Alegeţi întotdeauna medici competenţi şi sufletişti, care sunt cei mai altruişti.

fabulă de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanţă
omului după ţinută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanţă

orişicare se dă mare
şi-şi adaugă la puncte
numai calităţi defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred şi nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ţi zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

şi-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o laşi în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşor 2020

Aho, aho, români sărmani,
S-aveţi un lighean cu bani
Nu din mită, ci munciţi
Să fiţi şi voi înstăriţi!
Mâine, anul se-nnoieşte
Pluguşorul se porneşte
Să vă spună realităţi
C-aveţi multe calităţi!
Aţi votat pe la locale
Făcând schimbări epocale
(Asta, unde n-aţi lăsat
Pe loc, acelaşi "cârnat"...)
Aţi votat parlamentari
Cam pe-aceeaşi panglicari
Cu ceva excepţii, dară
Nu facem noi primăvară
Din vreo nouă floricele
(Care nu-s "cele mai cele"...)

Se-ncheie un an ciudat
Cu covidu' asudat
De la câtă treabă mare
A avut. Şi prin urmare
Numărăm de zor testaţi
Pozitivi, spitalizaţi,
Morţi cu zile prin spitale
De la nozocomiale.
Sistemul de sănătate
Nu e nici pe jumătate
Ce ar trebui să fie...
E mai mult... măcelărie!
Nu vreau să fiu prea acid
Dar am avut genocid
Sub pretext că-i pandemie
Au murit mie cu mie
De români, neîngrijiţi,
De alte boli urgisiţi
Refuzaţi, respinşi, trimişi
Să moară acasă... trişti...

S-au pus antene 5G
Să comunicăm aşé
Cu viteze infinite
Politeţuri ipocrite
Făcând un fel de "turism"
Numit scurt: pupincurism!
E-o amplă degenerare
Socială, manevrare,
Pentru cine mă ascultă:
Chiar există o Ocultă!
Nu vreau drept de autor,
Nimic nu-i întâmplător
Există un business plan
Mai exact, mai grosolan
De devalizare crasă
A resurselor, în masă,
De la cele naturale
La cele financiare!

Mai sunt multe de expus
Şi-o s-o fac, sunt şi dispus
Dar acum închei abrupt
Că sunt obosit, sunt rupt!
Vă doresc un an mai bun
Să trăiţi curat, vă spun
Că există şi speranţă
Să ieşim din ignoranţă!

poezie de Petrică Conceatu din Citatepedia (28 noiembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!