Garderoba poetului

Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Am munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 august 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconcordanţă

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
şi n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de ameţeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
şi-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari şi al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
şi-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pictor

Mi-am spus adeseori în taină,
Văzând că nu faci nici o brânză:
Când n-ai cămaşă pe sub haină,
De ce mai strici atâta pânză?

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am regăsit

Mi-am regăsit liniştea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă şi spaţiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.

Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaştere,
Abilitate dezvoltată din naştere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere şi zgomot.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mi-am croit drum de la nimic, la sărăcia extremă.

citat clasic din Groucho Marx
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă arcă a lui Noe

La fiecare Cină de Taină
mi-am învăţat sângele
să fie un super erou
Mi-am donat iubirile
căutătorilor de comori
cu pistolul la tâmplă
durerea
nu e decât
o altă Arcă a lui Noe

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am tăiat părul, mi-am şters zâmbetul, mi-am ferecat gura. Tot n-a fost deajuns. Oamenii te răstignesc în fiecare zi.

aforism de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul

Si mi-am pus pălărioară
Roşie ca o petală
Intr-o zi de primăvară!

Si mi-am pus pantofi cu toc
Ani si zile să intorc
Când aveam soare de foc!

Si mi-am pus cercei, cireşe
De nimic să nu imi pese,
Să iubesc clipa ce este!

Si mă duc pe o cărare
Numai zâmbet, numai floare,
De ciudă vecina moare.

Dar vecinul imi zâmbeşte...
-Hai cu mine sus pe creste
Si imi spune o poveste!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noapte mi-am făcut cunună

Din clipa când te-am cunoscut
din noapte mi-am făcut cunună
şi-am încrustat în ea
turcoaze şi safire,
stelele de pe cer le-am înşirat
ca perle si doru'-n colier.
Cu margaretele câmpului
mi-am împletit gleznele
în brăţări înflorite, şi...
cu florile câmpului,
cu adierile vântului
şi cu toate visele inimii
mi-am umplut braţele...
că-n acest fel vreau să te aştept,
iar dacă vii - o veşnicie-n viaţă
vreau să te păstrez!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărac dar român

Păi a fi român e o meserie tare faină
eu mi-am dat pe ea chiar ultima haină

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire...

Mi-am propus să ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
şi o voi face, chiar fără ajutorul tău
şi voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
şi voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului să crească
chiar dacă nu voi şti de unde-au răsărit
şi voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puţin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru şi vreau ca să te mint.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trusou de mireasă

Din toamnă, mi-am croit o rochie de frunze
Şi i-am pus nasturi vii- treizeci de buburuze.
Apoi, am împletit fâşii de curcubeu,
Făcându-mi cingătoare cu-o pafta, scarabeu.

Dintr-un nor dantelat, mi-am cusut şi o trenă,
Mănuşi din spuma mării mi-a făcut o sirenă.
Pantofi, dintr-un gheţar ce plutea în derivă,
Din pânză de păianjen, ciorapi de Casta Divă.

Din boabe mici de rouă mi-am meşterit cercei
Şi-un colier de stele am asortat la ei.
Brăţări din visul Lunii, am comandat aseară
Şi un inel din dorul IUBIRII de-astă vară,

Cu un splendid smarald, furat din ochii tăi
Şi-un pic de peruzea, plânsă de ochii mei.
Şi flori de lămâiţă, păstrate-n amintire
Am prins într-un buchet, cu vise de IUBIRE.

Azi m-am gătit cu toate, la Răsărit, în zori.
Mi-am pus fluturi în păr, în sute de culori,
Să te caut în Soare, dar nu te-am mai găsit,
Că străluceai prea tare şi-atunci, te-a rătăcit.

Un cărăbuş de toamnă se-opreşte lângă mine,
'mi-ntinde un răvaş de dor, semnat de tine.
În el, spui că m-aştepţi, la noapte, pe o stea
Şi-n răsărit de lună, voi fi mireasa ta!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plictisesc şi nu mă neliniştesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viaţă.

citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus

praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinţi
şi o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric

mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în braţele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrăţişare

mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj

Mi-am înşirat gândurile la soare...
Să lâncezească fiert
Până-şi pierd din consistenţă;
să uite de lege şi forme,
Neputincios, topit.
Să piară,
Dormind...
Mi-am stors din nori ploile...
Să-nece din doruri
Până-şi golesc din conţinuturi;
să stingă din focuri şi umbre,
Definitiv, pierdut.
Să uite,
Cântând...

Mi-am construit iubiri pe întuneric...
Să stingă din lumini
Până-şi aprind sufletul;
Să-nchidă din goluri raţiunea,
Urcând, divin.
Să nască,
Sperând...

poezie de Gabriela Chişcari (5 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza rezistentă

Nici nu mi-am propus nimic
'Nalt ca prazul am crescut
Treaba bine mi-am făcut
- Sunt o frunză de finic.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pierdut virginitatea în noaptea în care am făcut dragoste prima dată în viaţa mea şi de atunci nu mi-am mai găsit-o.

perlă de Cristina Rus
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De v-am greşit, vă cer iertare

Nu m-am născut pe pajişti de speranţă,
Dar din iubire mi-am creat morfina,
Cu care-am injectat nori de restanţă,
Fiindcă ştiam că nu a mea e vina.

Mi-am croşetat pe suflet toleranţă
Din voalurile viselor vândute,
Ca să nu uit că viaţa-i o balanţă
În care azi şi mâine sunt redute.

Dar uneori prin patimile vieţii
Mi-am pus pe gânduri munţi de răutate,
Şi-n loc de trandafiri am luat scaieţii,
Ca pe-un model, crezând că-mi fac dreptate.

Însă tot eu, mi-am dat apoi sentinţa,
Făcând din lacrimi sute de izvoare,
Şi am făcut un pact cu umilinţa,
Deşi simţeam că sufletul îmi moare.

Orgoliul a venit cu nonşalanţă
Însă cu el să lupt n-aveam putere,
Şi l-am rugat pe Domnul ca-n instanţă
Să-mi ierte visurile efemere.

Am încercat s-ajut după putinţă
Pe cei aflaţi în neagră disperare
Dar nu pentru-a primi recunoştinţă,
Când e uman s-ajuţi pe orişicare.

Aşa sunt eu cu bune şi cu rele,
Şi dacă v-am greşit, vă cer iertare,
Prieteni dragi ai gândurilor mele,
Care mi-aţi fost şi-mi sunteţi alinare!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Don Juan modern

Dornic tare de-aventură,
Mi-am lungit, un timp, şoseaua,
Cu popasuri, pe centură...
Iar acuma, strâng... cureaua!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aiurea

Mi-am pus o bucurie
În cutia pentru zile negre
Am presat-o bine
În întuneric şi sare,
Dar timpul i-a scurs lent
Tot zahărul din mijloc
Şi culoarea de pe margini
Vremelnic...

Mi-am scos sufletul la soare
Mirosea a mucegai alb
Şi a dulceaţă amară,
Dar căldura i-a topit suflul
Şi i-a micşorat uşa de intrare
Ca să-ţi fie greu să intri;
Însă tu erai deja înăuntru
Nevrând...

Mi-am şters gândurile cu lama
Până mi-am subţiat mintea de motive.
Aveau praf pe litere
Şi greutate între silabe,
Dar foaia a cedat de efort
Şi s-a rănit în tăişuri
Sângerând în sentimente
Plângând...

Mi-am adunat zâmbetele din arhivă
Şi le-am împletit în drumuri;
Se jucau pe obraji şi-n ochi
Şi-aveau urme de tremur şi de copil.
Dar visul a uitat să şteargă
Cum obişnuia în camera albastră,
Din conturul buzelor, zâmbetul
Trist...

poezie de Gabriela Chişcari (27 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!