Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor... Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume... Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă.

citat celebru din Nicolae Iorga (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mergem din veac în veac, ca drumeţul din calea lupilor.

Nicolae Iorga în Neamul românesc (4 septembrie 1940)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere cu efect retro

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis

O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu

Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga

Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispititor nu înseamnă totdeauna frumos.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când a rămas pomenire între oameni se vorbea de "pustnicul de la peşteră". Deşi nu mai era acelaşi, ci, din veac în veac, altul. Şi alţii erau şi ucenicii, care pe urmă duceau ruga şi înţelepciunea mai departe. În vremurile acelea îndepărtate erau mulţi creştini care se retrăgeau în munte, fie în mănăstiri cu mai mulţi fraţi, fie la schituri, fie singuratici, în peşteri.

Ion Agârbiceanu în Pustnicul şi ucenicul său, Editura Tineretului, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria sa, ţăranul

Ţăranul ce dă ţării pâine
Din neam în neam, din veac în veac
O duce greu, de azi pe mâine,
Murind, ades’ fără colac.

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare de Anul Nou

E soarta mea să fiu sărac,
Pe viitor ca şi-nainte,
Din an în an, din veac, în veac,
Din Preşedinte-n, Preşedinte.

epigramă de Nicolae Bunduri din ziarul "Viaţa Buzăului" (18 octombrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, nepoate, suntem pe aceste locuri de când ne ştim. Locuri bune şi frumoase, pe măsura sufletului oamenilor de pe aici.

Camelia Opriţa în Mircea Cel Bătrân
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru coiot

Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, paşii tăi
Nenumăraţi. Lung urlet sună-n văi
De sur şacal şi hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanţă, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viaţă succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălaşul tău, de unde ţi-ai pornit
Sfâşietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopţi ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricând într-o fiinţă locuiesc împreună omul şi dobitocul, pot trăi în el două iubiri care n-au a face una cu alta. Dar când e numai dobitocul pot trăi şi mai multe.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara numită România

Oameni buni şi lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.
România legendară
cu români de viţă rară.
România dodoloaţă
unde toţi am primit viaţă.
Am stat de strajă la hotară
şi-am apărat această ţară.
Aici ne e ţara şi neamul.
Aici ne e râul şi ramul.
Aici viaţa nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleşi să cârmuiască
închină ţara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu naţie română!
Să readucem în ţară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost şi vom rămâne
stăpâni pe ape şi pe grâne.
Vom trăi şi vom lucra moşia
aici, în ţara numită ROMÂNIA

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi rămas aici, în braţele mele care tremură, oare degetele noastre nu s-ar fi înţepat în ţepii trandafirilor? Şi dacă dragostea noastră ar fi ţinut piept furtunilor, întocmai ca mica noastră căsuţă de la malul mării? Dacă...

citat din Michael Faudet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul bate totdeauna pe mai mulţi decât cel care vede.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul Unirii

bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din şesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea şi jugul din străini
şi au ales unirea
pe stemă au pus doruri şi dureri
iar pe Câmpia Libertăţii au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbeşte româneşte
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
şi au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinţi ucişi de hoardele străine
şi au venit români de pe meleagurile toate
să înfăptuiască tainic ideal
''să ne unim cu Ţara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine şi în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet şi în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăşi, soră, frate
''să dăm din nou mână cu mână''
să aruncăm pleava străină
să închinăm azi un pahar, să ne unim ca fraţii
suntem o naţie străveche, avem o viaţă şi un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
şi vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica Safta era văduvă de zece ani şi împlinea în vara asta, la Sfântă-Maria-mare, şaptezeci şi
cinci. Toată viaţa ei a fost o femeie înaltă, uscăţivă, iute în mişcări, neodihnită la lucru, pornită spre
mânie repede, învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs.
Se mira toată lumea cum a putut rămâne aşa de subţire şi frumoasă, şi acum, la bătrâneţe, aducând în lume cinci copii: patru băieţi şi o fată. Altele, cu atâta prăsilă, se îngraşe, se lăbărţează, se urâţesc, se încreţesc la obraji, de nu le mai cunoşti, când le-ai ştiut de fete.
Ei, iată, Safta a rămas tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă ca
odinioară.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i acela care să nu se simtă mângâiat pentru dispreţul sau nedreptăţile îndurate din partea celor cu dare de mână la gândul că opera sa va răzbate din veac în veac, de la un popor la altul, pentru a se pune stavilă strâmbătăţii şi tiranilor; şi că din întunericul în care a trăit va izbucni o glorie atât de strălucitoare, încât va întuneca fala celor mai mulţi monarhi, ale căror monumente pier înecate în uitare, în pofida linguşitorilor care le înalţă şi le preamăresc?

citat din Bernardin de Saint-Pierre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ la un sfert de veac

Le-am trecut pe rând pe toate,
Cu eforturi peste poate,
Dar ce e mai grav în lume:
Am rămas orfani... de glume!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (23 decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cântăreţii leproşi

Mistuiţi de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecam capetele în şi mai mare tristeţe.
Pentru noi cerul e zăvorât, şi zăvorâte sunt şi cetăţile.
În zadar căprioarele beau apă din mâinile noastre,
în zadar câinii ni se închină,
suntem fără de scăpare singuri în amiaza nopţii.
Prieteni cari staţi lângă mine,
încălziţi-vă lutul cu vin,
desfaceţi-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porţi închise.
dar fiicele noastre vor naşte pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanului de pe Meteor*

Singur în singurătatea singurătăţii din această lume –
Navigator! Un om de veghe în viforniţa talazurilor în spume
Lângă Capul Furtunilor**, meditând, urmând vechi cutume,
Înfruntând marea sălbatică, atât de rar prietenoasă.

Aici, noi ne gândim la tine suflând din pahare, lângă foc,
Spuma miedului efervescent – fulgi de ninsoare luminoasă.
Ne gândim la tine şi strânşi în jurul mesei dăm noroc;
Bem pentru cel care tunde lâna oceanului lovit de-amoc***
Şi pentru revenirea velierului Meteor acasă.

*Această poezioară-toast a fost scrisă de Melville pentru fratele său, Thomas, căpitan pe velierul american Meteor
** Capul Furtunilor sau Capul Bunei Speranţe (Cape of Good Hope), dar, în extenso, poate semnifica şi orice alt loc de trecere periculos de pe oceane.
***În cazul de faţă, o izbucnire violentă, furie inexplicabilă.

poezie celebră de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o ambiţie de nume, una de situaţii şi alta – cea mai înaltă şi cea mai rară – de fapte.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!