Unui îmburghezit
Vila ta domină zarea,
Perlă-i strălucind în soare:
Din balcon se vede marea...
Marea clasă muncitoare.
epigramă de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre muncă sau epigrame despre Soare
Citate similare
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Marea
Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor...
Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...
Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...
Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..
Camelia Cristea
Camelia Cristea
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre nisip, poezii despre amintiri sau poezii despre albastru

Vacanță
Însorită-i zarea,
Mângâiați de briză
Ne așteaptă marea:
Este marea criză!
epigramă de Mihai Frunză din almanahul "Integrame cu umor", nr. 21 (2009)
Adăugat de Mihai Frunză

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vacanță, epigrame despre criză sau epigrame despre briză
Marea mea flambată-n spume
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase,
O iubire fără nume,
Te cuprinde până-n oase!
Se îneacă în genune,
În culori orgolioase,
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!
Marea mea flambată-n soare,
Strigă valuri zgomotoase,
O dorință ce nu moare,
Printre unde de mătase!
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre orgoliu, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau poezii despre culori
Sărbătoarea recoltei
Iată, spune cronicarul,
La acest "moment istoric"
Trec recoltele cu carul...
Alegoric.
epigramă de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre recoltă, epigrame despre sărbători sau epigrame despre istorie
Epitaf unui punctual
Înțelegeți-mi impasul:
N-am pățit în viața mea
Ca să-mi sune mie ceasul
Și să nu mă pot scula...
epitaf epigramatic de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață sau epigrame despre ceas

Marea și mintea
Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai liniștește,
Mintea la multe gândește.
Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.
Marea are pasiune
Mintea are rațiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minții-i ideea.
Marea-adoarme fiii noștri,
Somnul minții naște monștri,
Și nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.
Marea are taine multe
Cine știe s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.
Marea o poți evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorințe, regrete.
Marea este țărmurită,
Mintea este nesfârșită,
Marea o pierzi și-o găsești,
Mintea n-o mai dobândești!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre secrete, poezii despre naștere, poezii despre gânduri, citate de Petre Prioteasa despre gânduri sau poezii despre femei
Suflet deschis
Atâtea bogății am strâns în ochii-mi blânzi și părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Și, leneșii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.
Sunt o epavă prea bogată în aur și în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel și stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă și, orbii, mă ocolesc încă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre bogăție
- poezii despre înălțime
- poezii despre suflet
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre lene
- poezii despre diamante
Justificarea venitului ilicit
Drept zicea și tribunalul
Motivarea-i puerilă,
Ți-a lăsat Marx Capitalul,
Însă nu și bani de vilă.
epigramă de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre justiție sau epigrame despre bani
Testamentul meu
Eu vă las ca moștenire
Epigramele, cu vraful;
De n-aș crede-n nemurire,
V-aș lăsa și epitaful...
epigramă de Gavril Glodeanu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre testament, epigrame despre moștenire sau epigrame despre epigrame

Ultima scrisoare a lui Nicolae Labiș
Îmbătați colindă zarea
salcâmii cei bagabonți
e în spume oare marea
brusc lumina cade glonț
Salcâmii cei bagabonți
înroșesc de tot apusul
atârnând câte-un gablonz
dau în nou-veniți cu dusul
Înroșind de tot apusul
e în spume oare marea
turma stelelor îi cu mulsul
îmbătați colindă zarea
Salcâmii cei bagabonți
fug de pasărea cu clonț
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre scrisori, poezii despre roșu, poezii despre păsări, poezii despre Nicolae Labiș, poezii despre Nicolae sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Să ai marea...
Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.
Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți să fii mare,
De iubire, undeva...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp, citate de Ioana Voicilă Dobre despre suflet, poezii despre picioare, citate de Ioana Voicilă Dobre despre picioare, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, poezii despre dor, citate de Ioana Voicilă Dobre despre dor, poezii despre bucurie sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre bucurie
Marea și peștii
Marea este furtunoasă,
Dar în ea peștii-s acasă;
Marea e înșelătoare,
Dar în ea prinzi pește mare.
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești sau poezii despre acasă
Marea grijă, marea problemă, marea anxietate a oamenilor este să restrângă cât de mult posibil, limitele propriei lor responsabilități.
citat din Giosue Borsi
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre responsabilitate, citate despre posibilitate sau citate despre limite
În ogradă
Prea fericit cocoșul este
Și cel mai mare crai, nici vorbă,
Că are-o curte de neveste
Și nici o soacră! Toate-s ciorbă...
epigramă de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, epigrame despre soacre, epigrame despre mâncare, epigrame despre fericire, epigrame despre căsătorie sau epigrame despre cocoși

A doua veghetoare: Țara asta întreagă e foarte tristă... Cea în care am trăit înainte era mai puțin deprimantă. Seara ședeam la fereastră și torceam. Fereastra dădea înspre mare și câteodată întrezăream o insulă depărtată... Adesea mă opream din tors; doar priveam în larg și parcă uitam să mai trăiesc. Nu știu dacă eram fericită. Nu voi deveni acum ceva ce probabil nici n-am fost vreodată...
Prima veghetoare: În altă parte nu am văzut marea niciodată. Acolo, de la fereastră, e singurul loc de unde se vede marea, și se vede atât de puțin din ea!... În alte ținuturi e frumoasă marea?
A doua veghetoare: Doar marea din alte ținuturi e frumoasă. Cea pe care o vedem ne umple de nostalgie după aceea pe care nu o vom vedea nicicând...
replici din piesa de teatru Marinarul, scenariu de Fernando Pessoa (1913), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre țări, citate despre tristețe, citate despre seară, citate despre insule, citate despre frumusețe, citate despre fericire sau citate despre devenire
Lăsând în urmă țărmul
Părăsind portul mâlos odată cu mareea naltă,
Marea se deschide-n albastru, imensă și sărată;
Vergile zvelte înnobilează grațioase velierul
Și domină cu pânzele lor tot cerul;
Sub catargele susținând un zbor alb de vele,
Coverta devine decor pentru povești cu știme și cu iele.
O viață nouă-n navă sinuos pătrunde,
La pupa, noi privim cum cârma face legea-n unde,
Simțim nava urcând spre cer, coborând în mare,
Plonjând în apă serenă și seducătoare.
Tăcută și iute-alunecă-nainte atrasă ca de-o vrajă;
Orizontul ne-ademenește, rotund, în a lui mreajă;
Deasupra oglinzii oceanului s-a ivit, iată,
Un spirit care n-a cunoscut frica niciodată;
Iar cei care o cunosc bine și iubesc marea
Se simt acasă acolo unde-ncepe zarea.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre seducție, poezii despre porturi, poezii despre ocean, poezii despre frică sau poezii despre devenire

Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre iubire, poezii despre frumusețe, citate de Vladimir Potlog despre frumusețe, citate de Vladimir Potlog despre zbor, poezii despre plimbare, citate de Vladimir Potlog despre femei, poezii despre aripi, citate de Vladimir Potlog despre aripi sau citate de Vladimir Potlog despre Soare

Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea
În liniștea nopții,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Eu sunt puterea."
Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecății de Apoi."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Eu sunt monumentul."
Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Vântul e al meu."
Fluviul spune:
"Eu sunt apa cea curată
Care stinge setea pământului."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Râul e al meu."
Piscul spune:
"Stau sus cum stă o stea
În mijlocul cerului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Piscul e al meu."
Creierul spune:
"Eu sunt conducătorul,
Lumea e în interiorul celor care conduc."
Marea rămâne-adormită, spunând în somnul ei:
"Toate-s ale mele."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monumente, poezii despre vânt, poezii despre râuri sau poezii despre păduri