Suflet deschis
Atâtea bogății am strâns în ochii-mi blânzi și părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Și, leneșii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.
Sunt o epavă prea bogată în aur și în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel și stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă și, orbii, mă ocolesc încă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre bogăție
- poezii despre înălțime
- poezii despre suflet
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre nisip
- poezii despre lene
- poezii despre diamante
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.