Armă strategică la Chişinău

Oricât s-ar afla de tare,
Nu ne-ar bate hoarda slavă,
Dacă n-ar avea-n dotare
Coada de topor moldavă.

epigramă de Ion Diviza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada

În trecut era povară
Coada... la alimentară,
Astăzi însă, domnilor
Este: coada de... topor!

epigramă de Viorica Panaitescu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne care mi-a zis că sunt... din topor

Când le zic cam din topor
Nu prea am la doamna spor...
Dânsa m-a citit prea bine,
Numai coada e de mine.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N. Zărnescu ştie cinci limbi străine

Oameni cu aşa dotare
Cred c-ai să găseşti destui,
Dânsul însă, cel mai tare,
Este tot în limba lui.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Gh. Enăchescu, trăgător cu "Gloanţe vesele"

Nenea Gheorghe trage tare,
C-are armă în dotare...
Chiar şi fără proiectile,
Ne-a ucis, pe toţi, cu zile.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuit

De existenţa n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert şi mai curaţi puţin
Şi timp mai mult, de a-l omorî, un chin!

De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Şi bunătăţi nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar mirişte, o întreagă florărie!

Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Şi popii, popii ar fi nişte păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existenţă,
Credinţă castă... N-ar fi delicvenţă!

O apă în peşte ar fi, mări şi oceane
Şi ne-am iubi toţi; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împuşca, din pică!?

Ah, c-am uitat, nu-i totul din mâncare
Şi nemâncaţi, căci proşti vor fi; nu doare
Prostia! Visu' înseamnă; omenirea o să ţie,
Primordial, de n-ar fi... vreo prostie!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea de est-moldavă

Sora mea însângerată
şi de est şi de moldavă
hai mai naşte-te o dată
când n-o fi lumea bolnavă

Şi de est şi de moldavă
şi de rană şi de leac
fi din nou săracă-n slavă
nestrăină-acum şi-n veac

Şi de rană şi de leac
haide naşte-mă odată
cu bogat destin sărac
sora mea însângerată

Basarabia mea dragă
nemurirea mea beteagă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (11 februarie 1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altruistul

Fiind un om ce preţuieşte
Şi hâtri şi netoţi,
Atât de tare ne iubeşte,
Că ne-ar mânca pe toţi.

epigramă de Ion Diviza din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constat

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Şi macii roşii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arşiţa din solul rece
Ce a venit şi nu mai trece..

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.

Dacă mâine nu ar mai fi
Şi florile s-ar ofili...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect placebo

- Şi dacă n-ar fi între noi această graniţă, ce oare
Ne-ar despărţi într-adevăr sau ce fereastră către soare,

Oricât de mată, ar putea să-i pună piedică luminii
Când tu prin mine înc-alergi? Ce diferenţă de opinii

Ne-ar face să ne-ndepărtăm, când unul altuia pereche
Ne suntem fără să fi fost, din epoca aceea veche

Ce tâmplele ni le-a albit de dor şi câte-or să mai treacă...
Dar graniţa aceasta, vezi, stă între noi, şi totuşi, dacă

Ea n-ar fi fost decât un zid pe care gândurile mele
Ca iedera s-ar fi ‘nălţat să te găsească printre stele...

- Şi dacă totul între noi nu-i un portal spre-o altă lume
De ce am împărţi la doi şi am semna cu-acelaşi nume

O poezie şi-un destin? De ce-am aşterne cu răbdare
Poveşti ce nu ne aparţin, sau uneori, din întâmplare,

Pe unde tu, pe unde eu, am rătăci? Ce paşi nesiguri
Ar face drum peste abis şi-n calea nemuririi diguri?

Noi suntem fără-a ne fi fost întreg şi niciodată parte
În vieţile care-au trecut... Ce-o să urmeze după moarte

Nu mă-nspăimântă. Între noi stau pasiuni nebănuite
Şi doi arhangheli ce păzesc atâtea vise netrăite...

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
şi-n văzduh, dar şi pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălţare,
atunci când îşi dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-aşterne,
calea către existenţă
şi credinţa-n Providenţă.
OMUL supune natura,
cucereşte alte spaţii.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânţa nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veşteji poamele-n pom şi vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar şti sătulul foamei şi lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziţi n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminaţi, ingurgitaţi, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naştere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanţ de specii, asigurându-şi etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i fiinţă
Şi minţi s-ar pierde-n neştiut, de nu ne-am dezgoli... seminţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies şoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcţie; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foşnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să desluşesc voinţa divină în mişcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc şi oricât de fascinant aş socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezenţa Sa în frumuseţea lumii.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii ne-am termina activitatea de creaţie dacă nu ar mai fi ce să creăm. Dar toţi avem un interes enorm să facem ca jocul să continue. Oricât de mult am spune că ne-ar plăcea să rezol­văm toate problemele, nu îndrăznim să rezolvăm toate problemele, pen­tru că n-ar mai fi nimic altceva de făcut.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e bună coada care a mai slujit la un topor.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (după Euripide şi Coşbuc)

Oricât noi viaţa îndrăgim,
Oricât de moarte noi fugim,
Oricât de mult ne-ar da fiori,
"Cu-o moarte toţi suntem datori!"

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferinţă, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar şti, cunoaşte... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar şti;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire şi n-am şti de frumos...
Că n-am cunoaşte pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulţi egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada de topor se vrea şi coadă de mătură.

aforism de N. Petrescu-Redi (iunie 2017)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!