Unuia
A-ntâlnit o groapă-n stradă
Și-a căzut în ea grămadă,
Pentru că-i luase ochii
Transparența unei rochii.
epigramă de Mihai Dinică-Tuzu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unei doctorițe
Doamna doctor Căpățână
Are o metodă nouă:
Ia durerea cu o mână,
Însă plicul cu-amândouă!
epigramă de Mihai Dinică-Tuzu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Minifabulă după revoluție
Corbului venind de hac,
Își atinse idealul:
S-a suit vulpea-n copac
Și ne papă cașcavalul!
fabulă epigramatică de Mihai Dinică-Tuzu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
România, cel mai democrat stat
Să nu spună, azi, dușmanii
Că n-avem stat democrat,
Când au, până și țiganii,
Bulibașe în Senat.
epigramă de Mihai Dinică-Tuzu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Groapă-n cer
Potrivești bine din condei
Al nisipului temei.
Totuși, ai grijă ca nu cumva
Să-ți cadă-n cap chiar steaua ta!
epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilistul și manechina
Văzând că-i plină de talent,
A pus pe stilul ei accent,
Dar în culise, fără rochii,
A pus și mâna, dar și... ochii.
epigramă de Constanța Apostol din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă tristă
Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate ați căzut.
Căzut-ați în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvășit de vântul din apus.
Căzut-ați din copacul cu albele cățui,
Ici colo și oriunde pe-aleea cu statui.
Culori de-odinioară, de rochii de copil
Când vânturi mari de toamnă sunau din corn subtil.
Și ați căzut mereu, cernând în agonii,
Căzut-ați reunind pălite armonii.
În zori, pe drumul reavăn, tăcut v-ați așternut,
Din ochii mei ați plâns, din mâini voi mi-ați căzut.
Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deșerți, căzut-ați, ați căzut.
poezie clasică de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei animatoare
Ea... o insulă virgină,
A-ntâlnit un marinar,
Naufragiat spre cină,
Printre mese, la un bar.
epigramă de Alexandru Nacu
Adăugat de Alexandru Nacu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Petru Ioan Gârda
Că-i picat, ades, din Lună
Și-i căzut din pom, e dramă,
Însă e o treabă bună
Că-i căzut... în epigramă!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada modei
Se-ntindea, cât vezi cu ochii,
Crăpătura unei rochii.
distih de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajutorul primarului
"Savantul" care conduce cartierul
Și-a demonstrat cu brio caracterul.
A "ajutat" săracii, ce erau grămadă,
Să se ridice din praful de pe stradă.
epigramă de Paul Constantin (26 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Designul unei rochii, a unei camere, a unei case, a unei străzi, a unui oraș au toate același punct de plecare: imaginația ta.
citat clasic din Gianfranco Ferre
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei cochete
Ce-i sub scutul scurtei rochii?
Aflu, trupul cercetându-l -
Pân' la poale urc cu ochii,
Mai departe merg cu... gândul.
epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
CU NOAPTEA PE CĂMAȘĂ
În conturul primăverii
Descifrez un cerc imens,
Și-n zigzagul depărtării
I-aș da pasului un sens.
Te-aș căuta în movul ceții
Ca și când ne-am fi văzut,
Poate-n valsurile vieții
Ori în ploaia ce-a căzut.
Te-aș atinge, drăgălașă,
Cu sclipirea unui gând,
Tu, cu noaptea pe cămașă
M-ai strigat, deși... tăcând.
Și de-atunci acopăr ochii
Zilelor ce nu mai vin,
Iar în faldul unei rochii
Port doar fluturi de rubin.
citat din Mihaela Alina (ianuarie 2022)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmare firească
După urma unei rochii
(Mare i-a fost gafa!)
Mai întâi i s-au scurs ochii,
Iar pe urmă... leafa!
epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
În care din noi?
În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?
Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!
În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?
Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiți pe pământ?
În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând
Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...
poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unei femei exigente
Spun colegele pe față
Îmbrăcate-n negre rochii:
-Pentru prima dată-n viață
A "închis" și dânsa ochii!
epitaf epigramatic de Ion Moraru din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacții adverse
Când glezna i s-a-mpiedicat
În faldurile unei rochii
Și strâmb din cale a călcat,
I s-au umflat (ciudat!)... doar ochii.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul mării
Asemenea femeii ce vrea s-atragă ochii
Din oră-n oră, mare, schimbi rochii după rochii,
Și-asemenea femeii setoase de plăceri
Ai trupul pretutindeni, dar capul nicăeri!
epigramă de Nichifor Crainic din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei croitorese
De vreo câțiva ani încoace
Amândoi lucrăm cu ace:
Tu faci rochii pentru dame,
Eu le-nfig în epigrame!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerșetorul
Cu haine zdrențuite stă în stradă,
Are o mână-ntinsă tremurând
Și nimeni nu-l crede că-i flămând;
Trecătorii merg, fără să-l vadă.
El în nevoi a început să cadă,
Sărăcia nu-i doar din vina lui,
E jocul întâmplării și destinului
În care prins a fost, ca într-o nadă.
Oameni ca acesta-s o grămadă;
Din peisaj dorim ca să dispară,
Prezența să le fie cât mai rară,
Dar pentru asta, trebuie în țară,
Să fie și-o minimă decență,
A nu intra cumva... în decadență.
sonet de Ioan Friciu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!