Ochii mi se par cel mai sincer organ al corpului. Buzele spun cuvinte dulci și apoi cuvinte aspre, mâinile țin strâns, iar apoi lasă, alte organe mimează orgasme. Ochii nu știu să mintă. Ei aruncă fulgere la mânie, radiază la fericire și se deschid lacrimilor în nefericire.
Teodor Burnar (octombrie 2010)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Ochii tăi
Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,
Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculți.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte dulci,cuvinte flori (soției de 8 Martie)
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îți dăruiesc,
semn că încă te iubesc.
Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
și în astă primăvară.
Iar din suflet îți doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.
Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel și astăzi te iubesc.
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
le voi rosti de mii de ori.
Te-îmbrățișez și te iubesc
cu mult mai mult ca-n tinerețe.
Azi sincer îți mărturisesc
Iubirea n-are bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cum?
Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înșeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Își schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...
Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căință,
Buzele mint...
Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai șoptit.
Mâinile au urme
De reproșuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrățișări,
Mâinile mint...
Cum? ți-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Și ți-am simțit respirația caldă
Pe obraz
Șoptind:
Cu sufletul...
poezie de Gabriela Chișcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni-vor orgasme nebune
Veni-vor... orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung
Pe coapse ce știu... să adune,
Cristale din ochii ce plâng.
Va arde adâncul... tăcerea.
Iubirea-i un rău... necesar,
Se-arată durerilor, mierea,
Norocul se joacă... la zar.
Retoric, substanțele cântă
Ispitei... nuanțe de-amor,
Iar fulgere... binecuvântă
Albastrul culorii de dor.
Cuvintele, pot indispune
Nimicul... sfios și nătâng,
Veni-vor orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisicuțele se nasc cu ochii închiși. Îi deschid cam în a șasea zi, aruncă o privire în jur și apoi îi închid iarăși pentru cea mai mare parte a vieții lor.
citat din Stephen Baker
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi...
În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde să apară
Iar tu, cu pașii tăi porți o povară
Ce pentru pașii mei, aproape că-i străină.
Aripa-ți fără pene mă alină,
Roșesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheț în plină vară
Și în cer mă poartă mintea ta, senină.
Iubesc să te privesc, știind cât mă iubești
Știu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din povești
Și lumea dragul meu, va deveni mai bună.
Mă iei apoi în brațe, cuvinte dulci șoptești
Îmi place glasul tău, vorbind așa, duios
Mă las cuprinsă de tot ce-mi dăruiești
Și trupul meu vibrează tăcut, și armonios.
poezie de Elena Bulancea (29 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi...
În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde să apară
Iar tu, cu pașii tăi porți o povară
Ce pentru pașii mei, aproape că-i străină.
Aripa-ți fără pene mă alină,
Roșesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheț în plină vară
Și în cer mă poartă mintea ta, senină.
Iubesc să te privesc, știind cât mă iubești
Știu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din povești
Și lumea dragul meu, va deveni mai bună.
Mă iei apoi în brațe, cuvinte dulci șoptești
Îmi place glasul tău, vorbind așa, duios
Mă las cuprinsă de tot ce-mi dăruiești
Și trupul meu vibrează tăcut, și armonios.
Elena Bulance
Elena Bulancea în Personală (2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din buzele tale, lasă să zboare
calde cuvinte, raze de soare.
Ochii tăi blânzi, lasă-i să privească
tot ce-i frumos în firea omenească.
catren de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii îmi spun să mă culc. Urechile îmi spun să ascult. Picioarele îmi spun să fug. Creierul îmi spune să mă las. Inima îmi spune să aștept.
Teodor Burnar în Viața mea
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Corabia amintirilor
închide ochii
vezi cât de departe poți ajunge
și nu te gândi la întoarcere
lasă-i pe ceilalți să plece
din ei înșiși
ca dintr-o cameră mortuară
plină cu iubiri de ocazie
lasă-i să fie cuvinte de amăgit
singurătatea și întunericul
lasă-i să construiască monumente ale erosului
pe ruinele cărnii până la putrezirea de apoi
ei nu știu ce este iubirea
așadar, închide ochii
renunță la cuvinte
urcă-te în corabia amintirilor ca Noe în arca sa
și lasă-te dus de curenții universului tău interior
vei ajunge departe, pe țărmul unei lumi
în care toate iubirile tale
se vor întrupa și vor trăi veșnic
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Mă regăsesc în ochii tăi
Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Și ninge ca o vrajă pe poteci.
Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Și fulgeră cu fluturi și noroc.
Mă regăsesc în ochii tăi, fierbinte,
În cutezanța magicei dorinți,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Și așteptările le scoți din minți.
Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În șoaptele ca un eteric dor
Când se deschide cerul în nedeie
Și infinitu-ți urcă pe picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă regăsesc în ochii
Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Și ninge ca o vrajă pe poteci.
Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Și fulgeră cu fluturi și noroc.
Mă regăsesc în ochii tăi fierbinte,
În cutezanța magicei dorinți,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Și așteptările le scoți din minți.
Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În șoaptele ca un eteric dor,
Când se deschide cerul în nedeie
Și infinitu-ți urcă pe picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; și eu spun
S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; și eu spun
că dacă buzele tale, pe care le-am iubit, vor trebui s-atingă
buzele altui om, iar degetele tale să-i prindă-n chingă
inima, cum au făcut-o cu-a mea nu demult, acum în surghiun
dacă părul tău frumos va aluneca pe-o altă față, cuminte,
într-o tăcere pe care-o știu sau dacă,
într-un murmur continuu, mari zvârcoliri de cuvinte
vor cădea neputincioase pe plajă ca frunza de pe cracă,
dacă-așa va fi să se termine, repet, dacă-așa va fi să se termine,
trimite-mi, iubito, un scurt mesaj;
iar eu mă voi duce la el, și-i voi spune:
Primește-această fericire de la mine.
Apoi, voi întoarce capul ascultând cum cântă-o pasăre departe
în ținuturi demult pierdute... niciodată uitate.
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.* * *
ea țipă zilnic ceva de neînțeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru
miroase a ceartă
cearta o definește
nu mai știu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu
el mângâie. el îmi sărută obrajii și mâinile
și-mi șterge lacrimile
ea pleacă trântind ușa
enervată de două consoane tari
el tace și mă privește blând
îmi dau iar lacrimile
le șterg scurt apoi
îi mângâi fruntea înaltă
ochii lui sunt ochii mamei
ochii iubirii
privirea protectoare
lăsată să curgă spre mine
din patul în care acum este țintuit
el va merge iar
mă rog Domnului
să-i poarte iar pașii
prin casa părintească
sub privirile calde ale mamei
ea a plecat. a tăcut întreaga zi
el doarme acum
zâmbind unei lumi în care
nimeni nu-i tulbură bunătatea
mai e și mâine o zi în care
fratele meu mă va hrăni cu lumina lui
îi voi mângâia fruntea
și mâinile cu degete lungi
de pianist
oare cum ar vibra pianul bătrân
sub mâinile lui, mamă?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de trandafir
Și-a deschis ochii și s-a uitat la femeia lui,
Ca în prima zi când a cunoscut-o.
El a acoperit-o cu petale de trandafir,
Apoi a aprins soarele,
Pentru că razele lui ar putea s-o sărute.
A deschis fereastra și a venit briza mării.
Apoi ochii lui se deschid ca trandafirii care înfloresc,
Ca un curcubeu în nori.
Dragostea a sărutat viața și i-a mângâiat visul.
poezie de Eugenia Calancea (21 aprilie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte fără armură
Nu se mai storc lacrimi înșelătoare
ce lasă urme pe pomeții obrajilor
mai subțiri decât apa de ploaie,
se scaldă lumina în ochii verzui
fără să se mai rotunjească dezinvoltă,
bucuria sădită-n flori face boboci
și se deschid cu arome pe limbă.
Grădina mușcă din faguri lumină
și nu se lasă păcălită de nori,
într-un imperiu cu margini de argint
dispare orice urmă de singurătate.
Cuvinte fără armură de apărare
se tem de răzbunarea verdelui crud,
se îmbracă-n veșminte de fildeș,
elefanții prind spaimă de moarte
și de rup totul în cale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu rosti cuvinte aspre, căci se vor îndrepta împotriva ta. Cuvintele spuse la mânie rănesc, iar răul se întoarce.
citat din Buddha
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înrădăcinat în cuvinte
nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc,
mâinile nu pot face mai mult,
ochii nu se dau bătuți
privesc cu părtinire ce se întâmplă
și caută.
Înrădăcinat în cuvinte
în această ultimă fulgerare
mă ridic deasupra de gândurile fereastră
prin care pătrunde lumina,
nu pot aștepta
clipele se suprimă grăbite,
știu ce urmează și nu mi-e frică
trebuie să trec cu înțelegere
pragul nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!