Starea străzilor

Multe gropi de-o vreme lungă,
Însă, poate cu vre-un rost:
Câte una să ajungă
Pentru fiecare prost.

epigramă de Ion Bindea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătorului clandestin

Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n ţară am umblat.
Niciun control nu m-a intimidat.
Cu "naşii" merg, de parcă le-aş fi fin.

De câte ori m-au prins, m-am disculpat,-
M-a ajutat norocul meu porcin.
Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n ţară am umblat.

Până am dat de-un controlor cretin
Şi-oricât, să îl înfrunt, am încercat,
Am dat amenzi, de nici nu mai reţin.
Din pasager, mai s-ajung inculpat
Călătorind, de-o vreme, clandestin.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

A vrut să ştie cât este de prost,
Şi a făcut totul pentru a afla,
Însă a muncit fără vreun rost,
Deoarece lui mintea nu–i mergea.

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rost

Multă vreme am umblat
Pe la pomul lăudat;
Peste tot avut-am parte
De promisiuni... deşarte.

epigramă de Ion Bindea din Ion Bindea, Epigrame 80 (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

Ştiu încotro mă-îndrept, ştiu şi calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eşecuri,
Ci doar ocolişuri prin Pădurile Înţelepciunii.

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru amici

Să aveţi o viaţă lungă
Şi multe parale în pungă
Cele bune să vă ajungă
Relele să nu vă împungă!

madrigal de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trăim într-o lume de oameni răniţi...
Lume cu dureri şi lacrimi ascunse sub farduri şi decoruri strălucitoare fără esenţă...
sub zâmbete plângânde şi chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colţuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Şi din când în când cerşim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranţa că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiţi şi coloraţi frumos, ca şi noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile să sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună şi trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reuşim să uităm o vreme de noi...
să nu mai simţim strânsoarea măştilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor şi plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopţii...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost şi somn, şi multe răsărituri
Şi-adeseori am fost chiar şi coşmar
În al meu vis şi-n alte nesfârşituri,
La fel de viu sau tot imaginar.

Am râs nebun şi-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.

Am şi răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simţită doar în piept
Şi am servit belşugul ca la nuntă,
Deşi-n simţiri ades am fost nedrept.

Am cunoscut şi frigul îndoielii
Ce mi-a-ngheţat şi sufletul din mine,
Şi-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.

Am alergat de când mă ştiu pe lume
De omul rău şi de singurătate
Şi am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.

Am tot strigat pân-am pierdut şi glasul,
Fără urechi ori fiinţe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am şi tăcut când soarta a fost crudă.

...

Am să mai fiu măcar o bună vreme
Şi câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi – păstraţi-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns nonagenari

Am ajuns nonagenari
mulţumită lor,
Copiilor cu inimi mari
şi suflet iubitor.

Voi nepoţi, când creşteţi mari
pe părinţi să-i îngrijiţi,
Să ajungă centenari,
cu dragoste să-i iubiţi

La rându-vă şi voi să fiţi
oameni cu suflete mari.
De-ai voştri să fiţi iubiţi,
s-ajungeţi tot centenari.

Cât ar fi viaţa de lungă,
Câte are de-împlinit,
Omului n-o să-i ajungă
Pentru tot ce şi-a dorit.

poezie de Dumitru Delcă (27 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o conferinţă

Am stat o vreme să-i ascult
Cum spun citate pe de rost;
Cel prost părea destul de cult,
Cel cult părea destul de prost.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul zeilor

Era-n Olimp, destrăbălare,
Zeiţa cea de muscă rea,
Cu ai săi fraţi se-mperechea,
Lui Zeus nu-i da ascultare;
Sunt multe fapte similare
Şi pe pământ, iar de am vrea
Să le-ndreptăm, nu am putea,
Ce vrea, azi face fiecare
De-o vreme şi a mea vecină,
Ce Afrodita se numeşte
De ifosul zeiţei plină
Din zori în noapte preacurveşte
Şi zice de-o întrebi, de ce?
- La zei le e permis orice!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu are rost să-i explici unui prost că este prost, pentru că ar înţelege numai dacă ar fi deştept.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că v-am greşit, vă cer iertare!

Ah, am păcate omeneşti
Cât nici cu gândul nu gândeşti,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viaţă de călugăr.

Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toţi ai ţării,
Cât nu-s de mulţi în mare peşti,
Că de le numeri te-ngrozeşti.

La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Şi-atât de grave şi oculte.

Ades trufaş cu voi am fost
Şi fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Şi v-am privit semeţ, de sus.

Fiindcă-am fost trufaş şi prost,
V-am reproşat ce n-avea rost,
De multe ori v-am indispus
Şi voia mea eu v-am impus.

De multe ori v-am insultat
Şi v-am jignit nemotivat.
Azi sunt cuprins de remuşcare,
Că v-am greşit, vă cer iertare!

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare pentru omul prost

Eu îţi dau un sfat, cu rost:
Să disperi nu se cuvine,
Orişicât ai fi de prost,
Alţii sunt mai proşti ca tine.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (12 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Când eşti iute la mânie,
Şi-arunci vorbe fără rost
Sau te porţi cu josnicie,
Oare eşti deştept sau prost?

Dacă lumea-i ticăloasă,
Te jigneşte pe nedrept,
Însă ţie nici nu-ţi pasă,
Oare eşti prost sau deştept?

Cine ştie ce înseamnă
Să fii prost, să fii deştept
Acela, de bună seamă,
E un mare înţelept.

poezie de Octavian Cocoş (28 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avortonul irealităţii

El se laudă că-i prost
Şi că nimeni nu-l opreşte!
Însă, vai, fără vreun rost:
E un prost... fără nădejde!

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poet

Şi când e tăcut poetul,
Mintea lui tot mai lucrează.
Foloseşte alfabetul
Şi multe versuri creează.
Unele îşi găsesc locul
Într-o lungă poezie.
Altele nu au norocul
Să ajungă pe hârtie.
Multe rămân scrise
Pe răbojul minţii.
Stau acolo-închise.
Le citesc doar sfinţii.

poezie de Dumitru Delcă (18 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretenţii modeste

Aş vrea o pensie ca să-mi ajungă
Doar cât să pot să-i supravieţuiesc
Acestei crize, deci, în mod firesc,
Va fi subţire, însă... foarte lungă.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins, şi multe se vor aprinde ca să se stingă iarăşi, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om... şi numai acela va şti bine că lumea asta a fost o lungă şi aceeaşi poveste.

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Basme (1892)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!