Căci ce altceva este actorul decât un instrument?! Un spectacol îţi aparţine ca actor în măsura în care tu vii cu simţirea, cu afectul, cu râsul, cu lacrima, cu bucuria, cu soarele şi cu lumina, şi pe care în acelaşi timp să nu le păstrezi pentru tine, ci să le dai mai departe sufletelor din sală.

citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu mi-am pus această problemă. Am fost o actriţă care întotdeauna a avut nevoie să simtă "biciul", dar acum, în ultimul timp, mi-am dat seama ce nefericită ipostază să te exprimi prin visul altora, prin textul altora, prin dorinţa, gândurile şi simţirile altora – tu actorul nefiind decât un instrument care răspunde la comandamente.

citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cu lacrima, când cu râsul. Luăm ce actor vreţi! Nicolae Bălţăţeanu, am jucat cu el, mare actor, avea un umor fantastic. Chiar şi în momentele de dramă. Mie mi se pare că şi Sir Laurence Olivier are umor. Are un fel de a trata viaţa şi situaţia de viaţă, cam cum o făcea Shakespeare: când cu lacrima, când cu râsul. Când cu mierea, când cu fierea. Ei! În momentul când mierea devine fiere, apare comedia. Iar momentul când lacrima este râs şi râsul, lacrimă, atunci eşti Timică...

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

actor

Actorul este un instrument plastic şi poetic.

definiţie de Novalis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul de azi, actorul adevărat, nu se mulţumeşte să informeze pe spectator aşa cum tipograful informează pe cititor. Actorul îl face pe spectator să trăiască, ba chiar să joace la rândul lui acţiunile jucate pe scenă. Nu este actor deplin acela care n-a obţinut de la spectator ca, întors acasă, singur în odaie, să nu mimeze, să nu imite, să nu recite, tare sau în gând, cele făcute şi spuse de actorul care îl fascinase.

D.I. Suchianu în Vedetele filmului de odinioară
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva îşi imaginează că un altul îşi apropie lucrul iubit prin aceeaşi legătură de amiciţie sau printr-una mai strânsă decât aceea prin care şi-l câştigase numai pentru el, va fi afectat de ură faţă de însuşi lucrul iubit, şi va fi invidios pe celălalt. Această ură faţă de lucrul iubit, legată de invidie se numeşte gelozie, care, de aceea, nu este decât o şovăială a sufletului născută dintr-o iubire şi, în acelaşi timp, dintr-o ură, însoţită de ideea altuia pe care îl invidiem. Apoi, această ură faţă de lucrul iubit va fi mai mare, în raport cu bucuria de care gelosul obişnuia să fie afectat de iubirea pe care i-o dădea la rândul său lucrul iubit, şi de asemenea în raport cu afectul de care era mişcat faţă de acel cu care îşi imaginează că lucrul iubit era asociat. Căci, dacă îl ura, prin chiar aceasta va urî lucrul iubit, fiindcă îşi imaginează că lucrul iubit afectează cu bucurie ceea ce el însuşi urăşte;şi de asemenea pentru că este silit să asocieze imaginea lucrului iubit cu imaginea aceluia pe care-l urăşte.

citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comedie nici un cineast nu se poate îmbăta cu apă rece. Dacă publicul nu râde, nu el e cel lipsit de umor, ci filmul. Râsul publicului îţi dă măsura exactă a reuşitei intenţiilor tale ca autor. O sală care tace la o comedie dă un verdict fără drept de apel. Poţi să minţi că ţi-ar fi plăcut la nebunie filmul cutare, dar nu poţi să te faci că râzi. Ceea ce nu înseamnă, aşa cum greşit s-a interpretat, că ilaritatea din sală indică neapărat o comedie bună. Râsul are şi el diverse paliere de calitate. Există şi râs vulgar.

citat din Nae Caranfil
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc mai mult către trecut decât către viitor. Poate pentru că în general nu mă gândesc la prezent. Sau poate că pur şi simplu prezentul nu mai înseamnă pentru mine ceva foarte important. Cred că a sosit momentul să fiu implicată mai puţin.

citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul femeilor

Râsul femeilor incendiază
Curţile de Injustiţie
şi mărturiile mincinoase ard
cu o strălucitoare, albă impetuozitate

Ele chicotesc în Camerele Congresului
şi obligă ferestrele să se deschidă
pentru ca discursurile mincinoase să zboare departe

Râsul femeilor alungă negura
de pe ochelarii celor împovăraţi de ani
şi-i contaminează cu gripa fericirii,
iar ei râd ca şi cum ar fi iarăşi tineri

Prizonierii ţinuţi în celule supământene
când rememorează râsul femeilor
îşi imaginează că văd lumina zilei

Râsul lor traversează apele care separă
şi care reconciliază două ţărmuri vrăjmaşe
ca nişte flăcări care duc veşti de la unul la altul

Ce fel de limbaj este acesta, râsul femeilor,
cu zbor înalt şi subversiv?
Mai înainte de lege şi de scripturi
noi am auzit râsul, am înţeles libertatea.

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă şi râs

nicio lacrimă
nu-ifurată de făţarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toţi

vine vremea singurătăţii
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs

nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste fiinţe şi nefiinţe

niciun imbold
nu ne lasă aşteptarea
mai lungă decât este

lacrima şi râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un actor din tagma mea - mai bine să zic: pentru un actor ca mine - un spectacol înseamnă... trei spectacole. O dată mi-l joc mie. Să zicem peste zi, adică îmi regândesc personajul, repet replici, repet ce va fi fiind în seara respectivă; a doua oară este nunta - ca să zic aşa - adică spectacolul propriu-zis, când noi, cei de pe scenă, ne căsătorim cu cei din sală. Aşadar, o lunga oficiere, care se petrece de-a lungul spectacolului propriu-zis. Şi-apoi, în drum spre casă, mai joc o dată spectacolul în gând, reiau unele momente mai grele... mai meditez la ele - cum va fi fost?!...

Mircea Albulescu în revista Formula AS, interviu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi (dedicaţie ospătarului vesel, Lucian)

Când luna îţi va zâmbi la fereastră să-ţi aminteşti
De lumina ochilor mei
Ei te cheamă cu fiecare şoaptă în noapte
Iar dimineaţa când soarele răsare să-ţi luminezi chipul
Căci razele mele te cheamă cu fiecare cuvânt
Pe care tu-l vei scălda în lumina din ochii îndrăgostiţi
De acelaşi suflet ce te-ndeamnă la joc
Melodia sufletelor noastre se va sincroniza într-atât
Încât va deveni o risipire de voie bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai am timp

Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Şi după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ţi mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am aşteptat şi adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.

poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ca teatrul să însemne din nou pentru mine ce a însemnat – adică însăşi existenţa mea, modalitatea de a cunoaşte ce-i împrejurul meu, de a mă exprima, de a comunica, de a mă face înţeleasă, de a iubi – trebuie să mă îndepărtez de el.

citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

actor

Actorul este, pentru el şi pentru ceilalţi, un fel de tunel al timpului. El se transportă pe el şi pe martorii lui, adică pe spectatori, într-un alt timp.

definiţie de Olga Tudorache în revista Teatrul (4 aprilie 1980)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mi-am dorit să fiu comic, eu mi-am dorit să fiu actor şi în momentul în care am hotărât să devin actor, chiar din facultate, se puneau bazele că o să ajung un tragedian şi un actor de dramă foarte bun. Dar, întâmplările şi viaţa m-au dus pe tărâmul comediei, pentru că, fiind actor, trebuie să joci de toate, iar publicul m-a perceput şi după moacă şi după o meserie pe care am luat-o de la zero, adică teatrul la reviste. A fi actor la reviste este o altă meserie. După părerea mea, cele mai grele meserii din arta divertismentului sunt clovnul de circ, actorul de revistă şi abia pe urmă comicul simplu.

Vasile Muraru în interviu (16 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există deci o stare de creaţie perpetuă în care actorul, în fiecare seară, întâlnindu-se cu altcineva, creează o relaţie de iubire între el şi public, punând sufletelor noastre pinteni de cristal ca să fii mereu pe măsura publicului nostru.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea caută fericirea. Este o bucurie care însoţeşte activitatea pozitivă. Totuşi, ca şi bogăţia, şi aceasta are o varietate de semnificaţii, adesea contradictorii. Este în acelaşi timp bucuria descoperirii şi bucuria cunoaşterii, însoţeşte adesea pe acei care ştiu ce înseamnă culorile, sunetele şi armonia vieţii Şi este bucuria pe care o trăiesc cei care îşi dau osteneala să îşi planifice viaţa şi trăiesc apoi cu pasiune.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa care se naşte din bucurie, este în aceleaşi împrejurări mai puternică decât dorinţa care se naşte din tristeţe. Dorinţa este însăşi esenţa omului adică o sforţare prin care omul năzuieşte să-şi menţina existenţa. De aceea dorinţa care se naşte din bucurie este ajutată sau sporită prin insuşi afectul bucuriei;pe când dorinţa care se naşte din tristeţe este micşorată sau înfrânta de însuşi afectul tristeţii.

Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocat în timp

Sunt în acelaşi loc în care lumina mea te-a întâlnit
Şi-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.

De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.

Sunt în acelaşi loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orişicare ce trec în lungul şi curbat.

Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.

Sunt în acelaşi loc de veghe pe care îl păzesc cum ştiu,
În el e doar amărăciune şi e tristeţe şi pustiu.

Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână ţin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ţi scriu.

Sunt în acelaşi loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrâneţea lor neclară lumina nopţii a albit.

Sunt în acelaşi loc în care aştept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum soarele, viaţa îşi răspândeşte lumina pretutindeni. Şi când ne naştem, vrem totul în acelaşi timp, fără să stăpânim energia care ne este dată. Dar, dacă avem nevoie de foc, trebuie să facem în aşa fel ca razele soarelui să se îndrepte toate în acelaşi loc. Iar marea taină pe care Energia Divină a dezvăluit-o lumii a fost focul. Nu numai cel în stare să încălzească, ci cel care transformă grâul în pâine.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!