Epitaf
Bătrânii spun că nu se poate
În viață să le ai pe toate;
Dar lui, moșneag cu părul sur,
Nu i-a lipsit nici un cusur!
epitaf epigramatic de Ion N. Barbu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre viață, epigrame despre păr sau epigrame despre bătrânețe
Citate similare

Apus
N-am fost copil, nici tânăr și nici moșneag n-oi fi
Dar am venit pe lume, și-am stat, și-oi și muri;
Mi-a fost această viață precum un an în care
N-au fost nici anotimpuri, nici zori... doar înserare.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Marius Robu despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre seară
- citate de Marius Robu despre seară
- poezii despre moarte
- citate de Marius Robu despre moarte
- poezii despre copilărie
- citate de Marius Robu despre copilărie
- poezii despre anotimpuri
Cabalină
Iepele cu părul sur
Ziua n-au nici un cusur,
Dar de-ți faci în noapte turul,
Musai le găsești
cu-surul!
epigramă de Emil Ianuș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre cai sau epigrame despre noapte

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre dorințe
- citate despre urâțenie
- citate despre urechi
- citate despre noapte
- citate despre iarnă
- citate despre bătrânețe
- citate despre boală
- citate despre alb
Rondelul meu
Eu am fost cel care sunt,
Nici mai rău și nici mai bun,
Multe știu, dar nu le spun
Chiar de-aș fi "frecat ca unt".
Întrebări la "ban mărunt",
Stau în minte să le pun...
Eu am fost cel care sunt,
Nici mai rău și nici mai bun.
Dacă viața-i grea o-nfrunt,
Voinței soartei mă supun...
De-ntrebați, am să vă spun
Că părul meu este cărunt.
Eu am fost cel care sunt.
rondel de Ioan Friciu (20 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt sau poezii despre păr
Suzana și bătrânii
Blonda Suzana, cu farmecele toate la vedere,
Se îmbăia în pavilionul ei cel drag;
Bătrânii trăgeau cu ochiul și-încântat de bălăceală
Ar fi acostat și ei în portul Suzanei larg.
Dar ea furioasă-a jurat să nu se-încurce
Cu monștri atât de babalâci și de debili;
Asta a stârnit zarvă mare, care putea fi evitată
Dacă bătrânii ar fi arătat mai mușchiuloși și mai virili.
poezie de autor necunoscut/anonim (1707), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porturi, poezii despre ochi sau poezii despre bătrânețe
Ultimul colind, ultimul Crăciun
Ție îți colind măicuță
În Ajun, la asfințiț,
În casa cea micuță,
Ce mult mi-ai mai lipsit.
În casa cea micuță,
Ce mult mi-ai mai lipsit.
Mă-ntorc la tine, maica mea
Să-ți spun adio, mă întorc.
Și să pup sfântă mâna ta
Să-ți cer iertare pentru tot.
Mă-ntorc la tine, tatăl meu
Să-ți spun adio, mă întorc.
Chipul curat să ți-l sărut
Să te privesc blajin, tăcut.
Chipul curat să ți-l sărut
Să te privesc blajin, tăcut.
Mă-ntorc la tine, tatăl meu
Doar un colind să îți mai spun
Nimic nu e mai trist, mai greu
Decât să-ți iei un rămas bun.
Părinții mei cărunți, plângând
Vă șterg de lacrimi în Ajun.
Poate e ultimul colind,
Poate e ultimul Crăciun.
Pe drumuri albe în Ajun
Se-aude viscolul jelind.
Poate e ultimul Crăciun,
Poate e ultimul colind.
Poate e ultimul Crăciun,
Poate e ultimul colind.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre mâini
Am un mare cusur: spun lucrurilor pe nume.
V. Maximilian în Evocări
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeau bătrânii, purcelul ședea în culcuș, într-un cotlon sub vatră, cu râtul în sus și, uitându-se țintă în ochii lor, asculta ce spun ei și numai pufnea din când în când. Și cum sfătuiau bătrânii, ei înde ei, despre acestea, numai iaca se aude sub vatră: "Tată și mamă! eu îl fac". Baba atunci a amețit de bucurie, moșneagul însă, gândind că-i Ucigă-l crucea, s-a speriat și, uimit, se uita prin bordei în toate părțile, să vadă de unde a ieșit acel glas; dar, nevăzând pe nime, și-a mai venit în sine.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre sperieturi, citate despre porci, citate despre ochi, citate despre mamă, citate despre cruce sau citate despre bucurie
Unei poetese
Ea are-n ochi reflexe de azur,
Pe buze un carmin fără cusur,
În părul lung un galben auriu
Și-n poezii un splendid cenușiu.
epigramă de Geo Olteanu din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie sau epigrame despre galben
Se duc bătrânii
Se duc bătrânii
se tot duc
Rămânem noi, semințe goale
Privind spre soarele-răsare
Cu zâmbet veșted și năuc.
Se duc bătrânii am rămas
Doar noi, a veacului urdoare
Privind spre soarele-răsare
Cu ochi de câine de pripas.
Se duc bătrânii lutul lor
Îngrașă brazda ce hrănește
Făpturi grotești, cu ochi de pește
Ce merg pe loc, fără vreun spor.
Se duc bătrânii cruci de lemn
Le stau la cap, ca să-i păzească
De-o generație drăcească
Ce n-are-n grai cuvântul demn.
Se duc bătrânii ca un fum
Ca o miresmă de tămâie
Și-n urma lor ce-o să rămâie?
Doar buruieni, pustiu și scrum.
Se duc bătrânii
se tot duc
Căci lumea asta li-i străină,
Se duc spre taină și lumină
Lăsându-ne deștepți dar singuri cuc.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre pești, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre lemn, poezii despre inteligență, poezii despre draci sau poezii despre câini

Allan: Dacă avionul pleacă fără tine, vei regreta poate nu azi, poate nici mâine, dar se va întâmpla curând și va fi pentru tot restul vieții.
Linda: Ce frumos!
Allan: E din "Casablanca". De-o viață încerc s-o spun.
replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Woody Allen despre viață, citate despre viitor, citate despre frumusețe, citate de Woody Allen despre frumusețe sau citate despre aviație
Moșneag bășinos
Unde-i frumusețea în faptul de-a fi bătrân?
Dinții se lungesc, în vreme ce gingiile se retrag,
spatele ți se încovoaie pe măsură ce părul cade,
iar pentru a arăta cât de cât bine trebuie să te căznești îndelung...
Apoi, există cealaltă față a vieții...
Când ești frumos fără să faci nici un efort.
Aud o mulțime de persoane spunând... "O, ce prunc frumos!"
sau " Toți copiii sunt drăgălași" și, în general,
așa și este...
Bănuiesc că urâțenia vine odată cu vârsta.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vârstă, poezii despre urâțenie, poezii despre existență sau poezii despre dinți
Ion Barbu, Eugen Barbu, Barbu Ștefănescu Delavrancea al literelor române norocos... Barbut!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre noroc, aforisme despre barbut, aforisme despre România sau aforisme despre Barbu Ștefănescu Delavrancea

O viață de om nu poate fi pusă în cumpănă nici cu toate bogățiile din lume.
citat clasic din Thomas More
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bogăție
Învățătura este cea mai bună dintre toate bunurile posedate. Ea nu se irosește cu timpul; nimeni nu poate să ți-o fure sau să o cumpere, așa au spus bătrânii.
în Hitopadesha
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură sau citate despre timp
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
Căci tatăl ei, un jidov scund, urât,
Murind, îi hărăzise într-o seară,
Să nu trăiască după el decât
Atâta timp cât va cânta la vioară!
De-aceea, zi de zi, până-n amurg,
Pe străzi, prin piețe, dornică de viață,
Cânta din răsputeri în vechiul burg,
Cânta prin soare, viscole sau ceață...
De-aceea alerga necontenit,
Mergea mereu cu vioara sub bărbie,
Își aiura descântecul smintit,
Se prăvălea în el ca-ntr-o orgie!
Dar într-o noapte, de prea mult cântat,
Deodată toate corzile plesniră!
Un vaier scurt și-un țipăt încleștat
În cerul pulmburiu se-ncolăciră!...
Atunci, cu ochii mari, înspăimântați,
Din părul blond își smulse patru fire...
Și voi râdeați, nebunilor! Râdeați!
Fecioara însă, ea cânta-n neștire...
Ce cântec pur și nemaiauzit!
N-o să vi-l spun, căci nu se poate spune!
Dar prea mult timp, pe lemnul istovit
Nu dăinuiră nici aceste strune...
Nici ele nu putură, prin alei,
Să-i prelungească marea agonie...
Și-acum fecioara doarme-n racla ei
Ca o vioară frântă în cutie!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vioară, poezii despre virginitate, poezii despre spaimă, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
Căci tatăl ei, un jidov scund, urât,
Murind, îi hărăzise într-o seară,
Să nu trăiască după el decât
Atâta timp cât va cânta la vioară!
De-aceea, zi de zi, până-n amurg,
Pe străzi, prin piețe, dornică de viață,
Cânta din răsputeri în vechiul burg,
Cânta prin soare, viscole sau ceață...
De-aceea alerga necontenit,
Mergea mereu cu vioara sub bărbie,
Își aiura descântecul smintit,
Se prăvălea în el ca-ntr-o orgie!
Dar într-o noapte, de prea mult cântat,
Deodată toate corzile plesniră!
Un vaier scurt și-un țipăt încleștat
În cerul pulmburiu se-ncolăciră!...
Atunci, cu ochii mari, înspăimântați,
Din părul blond își smulse patru fire...
Și voi râdeați, nebunilor! Râdeați!
Fecioara însă, ea cânta-n neștire...
Ce cântec pur și nemaiauzit!
N-o să vi-l spun, căci nu se poate spune!
Dar prea mult timp, pe lemnul istovit
Nu dăinuiră nici aceste strune...
Nici ele nu putură, prin alei,
Să-i prelungească marea agonie...
Și-acum fecioara doarme-n racla ei
Ca o vioară frântă în cutie!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănățean)
Un sat măi gol ca nișiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.
Cu spini, urzâși șî mulț bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Șieruri ș-or găsât ogina,
Cu lacrămi pă obraz priveșci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.
Pă la orașă îs plecaț copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.
poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre Banat

Corneliei Barbu
Că ești din lemn sau din ceară
Nici o importanță n-are,
Când ambele pot să piară
Ca chibrit sau lumânare.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lumânări sau epigrame despre lemn

Fără cusur
Zise clar o futuristă:
Nu pot nicidecum să-ndur
O lume fără de cusur,
Asta fiindcă nu există.
epigramă de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre existență