Șoferilor amatori
Cu mașina-a dat în ea
Și acum de soață-o ia!
De-ar păți cu toți așa...
Mai prudent ar circula.
epigramă de Vladimir Barabulă din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unuia cu nevastă tânără
N-am motive, a zis duios,
Dragă, dar mă simt gelos;
-Fii pe pace, zice ea,
În curând le vei avea!
epigramă de Vladimir Barabulă din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi!
proverbe românești
Adăugat de SIMINA SILVIA ȘCLADAN
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.De-ar ști omul ce-ar păți, nici din casă n-ar ieși.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi moartea
De-ar fi moartea neagră, sexy,
Filiformă și-ndrăzneață,
Imposibil... să nu cânte
Un cocoș, în dimineață.
De-ar veni, doar c-o năframă
Și-o cagulă transparentă
N-ai lăsa-o... să aștepte,
La cât e... de insistentă.
De-ar putea fi... Ea... ispita,
Mărul tatuat sau floare,
Surâzând... ca ipocrita
Șarpelui... a provocare.
De-ar fi moartea, poate nu e,
Enigmatică și dulce
Ar pleca pe înserate,
Toți cocoșii să se culce.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
De-ar putea sărutu-n noapte
Și-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu șoapte,
Poate, poate, voi veni.
De-ar putea să fie soare
Și lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi ...
De-ar fi cartea ca și-o fată
Cred c-ar fi mai întrebată:
Ar citi-o toți bărbații
Și ar da-o și la alții.
epigramă de Grigore Drăgan din Constelația Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transport în comun pentru toți
Când vom circula cu toții
Fără vreo discriminare,
Vor putea, în fine, hoții
Să ne dea-o-mbrățișare.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea cea de pe urmă
De-ar fi și-ar fi să am acum
Toți banii prefăcuți în scrum,
Un loc mi-aș cumpăra-n Senat,
Cavou, o vilă și-un Fiat.
epigramă de Nicușor Constantinescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel prudent are nevoie de o singură experiență mai dură ca să nu fie naiv. Celui naiv, însă, nici experiența de o viață nu-i este suficientă ca să devină prudent...
citat din Aurelian Silvestru
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aș cerne printre fulgi de nea
Fără să știi, pe-ai tăi bujori,
Și-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ți-aș încălzi obrajii-ți reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,
De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aș prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)
Iar după ce mi-aș reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aș căuta pân te-aș găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și-apoi, dar vai!.... s-a luminat!
Și nu mai cad nici fulgi de nea (!)
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada mea!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de primavara
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aș scutura
Din zarzărul doar înflorit,
Apoi, din păr, ți-aș 'luneca
Să simt fiorii calzi și reci
Pe buzele-ți de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aș prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciușmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,
Când printre ei, m-aș strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun și prost te-aș căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,
S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmele tale
Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.
De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.
Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.
poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crepuscul
De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfințitului,
i-aș găsi sens.
De-ar fi să cred ciripitul,
și dans păgân aș fi,
și ultim fâlfâit de aripi.
De-ar fi să cred mugurii,
m-aș abandona soarelui,
cu ochii deschiși.
De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinați,
cu sufletul i-aș imbrățisa.
De-ar fi să cred verdele,
aș întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.
De-ar fi să cred liniștea,
aș renunța să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exiști.
Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
ești tu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi viața
De-ar fi viața o friptură,
Viața duce-o-aș la gură,
Cu ibovnice flămânde,
De perfide șoapte blânde,
De-ar fi viața bere rece,
Tot aș bea și mi-ași petrece,
Cu ibovnice-nsetate,
De plăceri și de păcate,
De-ar fi viața o manea,
Tot aș sta și-aș asculta,
Cu ibovnice lihnite,
De năstrușnice ispite,
De-ar fi viața vis frumos,
Aș da viața, bucuros,
Pe-o ibovnică fierbinte!
Ce pot face de n-am minte?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar ploua
De-ar ploua...
Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înțeles pur
Și răspunsuri.
De-ar ploua...
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Și visare.
De-ar ploua...
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputință,
Lipit în emoții vechi
Și căință.
De-ar ploua...
Repede, ca graba mea ferice
Sperând a început,
Vestită-n gesturi mărunte
Și cuvânt.
De-ar ploua...
Amestecat, ca tine, ca mine,
Simțind indecis,
Visând vise diferite
Și iubind.
poezie de Gabriela Chișcari (16 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi...
De-ar fi să strig acum despre Noroc,
cu sângele aș face-o, nu cu glasul
cu sângele acesta ce mi-l joc
sub steaua care-mi vede bun-rămasul;
dar pân-atunci, să știți că nu mă dau
nici dulcii amintiri a maicii mele!
sunt om gândind, iar cupa ce mi-o beau
e-a lui Isus: trufașă-ntre oțele...
țintiți cu grijă carnea mea de lut
și umiliți-mă pe viața toată
am fost nemuritor de la-nceput,
sub sabie, în flăcări sau sub roată...
țintiți! prin golul ce se va isca
în urma plumbilor, căutătura
vi se va scurge-n lut... și-asemenea
o vor urma și gândul și făptura...
de-ar fi să strig acum, aș fi doar eu
și nu m-ar auzi nici Dumnezeu.
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizită la cimitir
La groapă când mă vizitează,
Pe soață-o văd cu ochi mijiți,
Și tare rău mă întristează,
Să-i văd chiloții că-s cârpiți...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să mă înscriu într-un partid
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele,
Eu n-aș mai ști ce-i lipsa de lovele
Sau teama cauzată de covid.
Aș prinde-n fine cheag baban, solid,
Cu vile și mașini și toate cele,
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele.
Și n-aș mai fi, cum sunt acum, timid,
Și fără de succes la demoazele,
Căutător prin ghene și pubele,
Un paria gândind la suicid...
De-ar fi să mă înscriu într-un partid.
(Apoi s-acced în funcții tot mai grele).
hipersonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Copii, nu așa se procedează! Nu-l mai certați, toți. Purtați-vă frumos cu el!
Alex: Auzi, mă, Kilometru, să ne purtăm frumos cu tine... Ne scuzați, domnule, glumim și noi cu el, iar nărodul ăsta știe că nu vorbim serios.
To Kuny: Bine, dragilor. E însă cazul să lăsăm gluma acum. E ceva serios! Așa că... Haide, băiete, n-ai de ce să te temi.
Nistor: Pe naiba...
To Kuny: Voi sta mereu lângă tine și-ți promit că nu vei păți nimic.
Nistor: Bine, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!