Îţi las aceste versuri...

Îţi las aceste versuri, iar dacă al meu nume,
Corabie purtată de vânturi priitoare,
Ajunge-va odată la ţărmuri viitoare,
Însufleţind pe oameni cu-n vis din altă vreme,

Să-ţi fie amintirea un basm de altădată,
Un cântec spus pe-o veche şi ostenită strună,
Cu stihurile mele-nălţându-se-mpreună,
În tainice inele frăţeşte-ncătuşată.

- Făptură urgisită, din Iad la Dumnezeu
Nu-i nimeni să-ţi audă strigarea decât eu.
Iar tu, uşoară umbră, alunecând fugară,

Treci peste proştii care te-au socotit amară,
Dispreţuind grămada infamă care latră, -
Arhanghel cu ochi negri şi inimă de piatră!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor, şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...

... Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu îţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Şi când pe alte ţărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, vino...

Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ţi aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.

Şi-am să vin cândva, furiş,
să privesc în ochii-ţi ninşi,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.

Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ţi fur liniştea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.

Şi-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
şi mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.

Am să mă prefir, tăcută,
să-ţi răspic dragostea mută,
şi'n mănunchi de irişi grei,
să-ţi leg inima'n, condei.

Şi-am să plec, să vin, să plec,
salbe'n slove să-ţi culeg,
fă-mi un loc să-ţi stau, o vreme
ochi în ochi, printre poeme.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem personal

aş vrea să închei o pace de 1000 de ani cu mine
timp în care să mă pot răsfrânge asupra ta

să ţes tot felul de pânze să te prind
şi apoi să te învăţ să zbori,

dar nu sunt în stare decât să-ţi ofer umărul gol
ca să scrii pe el
versuri de dragoste
nu pot decât să-ţi şoptesc
tot felul de poveşti nisipoase
de care nimeni nu are trebuinţă

apoi mă pierd şi eu
ca atâtea alte minuni străvezii
care te-au atins vreodată
şi te vor mai atinge.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu de zăpadă

La ceasul şi în ziua-n care
Mi te vei stinge pâlpâit
Să-ţi fie părul de ninsoare
Şi tot ce încă nu te doare
Să ţi se vindece iubit.

Să-ţi vină moartea ca zăpada,
Ca prima iarnă din poveşti
Şi să-ţi acopere grămada
De trup, care să fie prada
Ninsorilor. Să mă iubeşti
Şi sufletul să-ţi fie nins

Până la cer necontenit.
La cel ce e de neatins
Un om de nea s-ajungi împins
De visul care l-a topit.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (20 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul, şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte...

citat celebru din Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece vremea

Trece vremea ca nebuna,
Nu e chip să o opreşti,
Noi îmbătrânim întruna,
Însă tu, copile, creşti.

Nu ai griji, nu ai probleme,
Căci părinţii te-au vegheat
Şi-uite aşa, peste o vreme,
O s-ajungi şi tu bărbat.

Şi mergând tot înainte
Va veni şi vremea ta,
Să te-nsori, să fii părinte,
Dumnezeu un prunc să-ţi dea.

Şi atunci o să-ţi dai seama,
Aşa cum mi-am dat şi eu,
Că şi tatăl tău şi mama
Te-au iubit ca pe un zeu.

poezie de Octavian Cocoş (26 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

Inimă - ciutură spartă -
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece -
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...

Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşească apă
Când de sete gura-i crapă?

Inimă - ciutura mea -
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie -
Dă-mi un strop de apă vie!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun o floare

Am vrut să-ţi aduc o floare din parc
Dar când am văzut că şi ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunţat,
şi m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoţionat de pământul pe care şi-l împărţeau
În aceeaşi formă de viaţă,
Am renunţat, şi
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munţi de flori
Şi un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ţinea un tânăr în braţe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroşi, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să stărui într-una. Lucrează. Treci peste toate

Vreau să stărui într-una. Lucrează. Treci peste toate,
cât poţi mai departe. N-ai format tu oare figuri
de păstori mai impunătoare decât au format
în sânul prinţeselor figuri de domnitori
necontenite stirpe de regi şi vitejii viitoare?
Dacă galioanele, în lemnul uimit de delicate ciopliri,
căpătau trăsături ale mării pe care tăcute pluteau,
o! cum să nu poată un om simţitor care vrea, care se smulge din sine,
cum să nu poată să-ţi semene ţie,
o! tu, ne-nduplecată Noapte!

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie dor

Să-ţi fie dor de mine! Câteodată
Să-mi spui cuvinte dulci ca de bezea.
Tăcerea zgomotoasă, încrustată
În glasul meu... Să-ţi fie dor de ea!

Şi să îmi mângâi amintirea! Cum?!
Tot retrăind acele clipe-n care,
Pe vremea când, naivi, fără un drum,
Luptam s-atingem orizonturi goale.

Să-ţi fie dor de mine! Lăcrimând
A ploaie caldă... Să mă strigi pe nume!
Ecoul să deschidă, rând pe rând,
Ferestrele ce dau în altă lume!

Şi gâze mici, şi păsări uriaşe
Să îţi aducă veşti... Nu da crezare!
Decât acelor aripe golaşe
Ce mi-au purtat, în zbor, aorta mare.

Să-ţi fie dor de mine! Să îţi fie
Inexplicabil, greu de suportat
Momentu'-ncremenit pe la chindie,
Când cerul se coboară-nflăcărat

Peste copaci, peste grădini şi case
Arzând chiar ultima fărâmă dintr-o zi.
Să te pătrundă dorul pân' la oase!
Numai aşa, de ce am ars, vei şti.

Deodată, larma strânsă în angoase
Să spintece amurgul! Doar fâşii...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)

Mă detaşez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeţii-n versuri şi între colţi de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat uşor
Ai lăsat aripa să-ţi cadă pe munţi de lacrimă şi dor.

Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aş fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ţi tulbur liniştea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.

Te-aş fi privit în ochi şi poate, o lacrimă de aş fi fost,
Sub gene aş fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Şi nici n-ai fi simţit iubito, cum te iubesc, te-aş fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.

Şi te-am privit ca pe-o morgană, într-un deşert prea-ndepărtat-
Fugeai şi dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost şi oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip şi sare şi ploi pe frunte să îţi pun.

Mă detaşez cu greu de tine, te-au nins clepsidrele firesc,
Într-un album cu flori de gheaţă, din altă eră te privesc.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă alură

Alura mea cu multe feţe,
Eu o schimb din politeţe.
Azi e bună, mâine-i rea,
Care, cum o merita.

De vrednic eşti cu mine
O să-ţi fie bine,
Nevrednic de vei fi
Eu tot nu te-oi bârfi.

O altă alură...
Cu-o nouă întorsătură,
Mai mult bună decât rea,
Viata asta-i tare grea.

Zadarnică-i lumea aceasta,
Multe feţe are ea,
Ori e basm, ori e nuvelă,
Tot trebuie să treci prin ea.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune timpului

Cere-i lui Dumnezeu,
păstrându-ţi picătura de fineţe,
nu-i cere prea multe
pentru atâta tristeţe,
decât să te asculte
şi de poate să ierte.

Cere-i lui Dumnezeu,
când eşti împărţit în două grădini
în care râzi şi suspini...
să-ţi pună în loc de ninsoare
lumină pe palmele goale
şi apa cea vie la rădăcină.

Cere-i lui Dumnezeu
să-ţi cearnă anii de întuneric
prin timpul călcat în picioare,
rupt ca o creangă subţire
şi stins ca o beţie într-o lumânare.

Cere-i lui Dumnezeu,
o cifră ce plimbă magie
strivită târziu de ecoul din tine
ca mustul sub tălpi
toamna la vie.

Cere-i lui Dumnezeu,
oameni cuminţi
cu lacrimi de rouă descântată
de un albastru din infinit
care să curgă neîncetat
şi să te spele
şi-n altă viaţă.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec a trecut prin zidul de piatră

Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur aşteptând toamna
Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,
O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii -- îţi spune.

Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să ştii,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.

Iată vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odată cu el,
singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,
Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu...

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,
La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp şi loc.

Luminezi acolo unde nu-i lumină,
Un cântec a trecut prin zidul de piatră -- baladă-ntr-un gând!
Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă
Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.

Sortit sunt să am la tâmplă o stea şi
Să plutesc pe cele patru vânturi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Ca să te doară trebuie
Să te întâlneşti cu flacăra şi taina ei!
Priveşte în liniile din palma ta, în liniile destinului
Din aşteptarea nopţii sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.

Apele spală cuvintele, râul îmi şopteşte cântecul,
Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună paşii,
Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,

Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,
Râule, cine plânge şi cine vorbeşte -- spune-mi,
Cine pe cine cheamă şi cine pe cine caută -- spune-mi,

Ascultă, ascultă şi vino la marginea apelor timpului,
El este cel care cheamă, el este cel care plânge -- ascultă,
Te iubesc, te iubesc -- îţi spune. Să nu întârzii -- doar atât îţi mai spune.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul de piatră

E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se aşează singură.
Nici unui rîu nu-i foloseşte. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
şi aşteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.

Satul din care sunt nu vrea să mă ştie,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine şi nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedoritul zbor

Durere port în suflet şi-o rugăciune mută
Privindu-te cum zaci în somn neiertător,
Aş vrea să fiu cu tine în lumea-ţi neştiută,
Să te întorc degrabă din nedoritul zbor.

Încerc să te găsesc pe ţărmul fără nume,
Să-ţi oblojesc o rană ce încă sângerează,
Mă lupt cu aripi negre, năluci din altă lume
Privind icoana care tăcută stă de pază.

În drumul meu răsare o poartă ferecată
Pe care o deschid cu fluviu din privire,
Sunt pentru-o clipă-secol de lacrimi înecată,
Dar ştiu că nu am vreme de altă tânguire.

Paharul deznădejdii îl sparg de un hotar,
Luptându-mă din greu cu piatra de-ncercare,
Am să-ţi aduc potirul, să bei din sfânt nectar,
N-am să te las nicicum să zbori spre altă zare.

O, Doamne Milostive, speranţa-n Tine am pus
Trimite acum, de-ndată, lumină peste noi,
Dă-i vindecarea sfântă celui de boli răpus
Şi cheamă-ne la ceruri odată pe-amândoi.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu m-atingi...

Să nu m-atingi
când mă trezesc
în rouă,
cu gând de iarbă,
şi-n braţele amândouă
vei zări, străine,
o stea alunecând.

Să nu mă strigi
Când soarele suspină
În sunet alb, cu adieri
De vânt,
Iar eu mă sting, lăsând
Lumină
Acolo unde tu
Ademeneşti mereu...
Aceeaşi umbră.

Să nu m-atingi
Când sufletu-mi de
Rouă
Se-nchide într-un suspin.
Eu voi fi iarba
Culcată-ntr-o privire;
Tu să te-nduri, lăsându-mă
Acolo,
Un cântec să-ţi devin,
Un cântec să-ţi devin.

poezie de Valentina Becart (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţe magice

De-aş avea forţa magică să-ţi transform gândurile într-o mare,
aş vrea să fiu singura corabie plutind pe sclipirile valurilor ei,
să acostez numai la ţărmurile tale pline de flori
sau... aş vrea să să fiu o insulă
cu ţărmuri stâncoase şi înalte
în care se sparg
toate valurile stârnite de furtuni trecătoare -
dar nu sunt decât un bard sensibil ca o libelulă,
cu o liră în loc de inimă,
care singura putere ce o are
este să te transforme pe tine şi răsăriturile de soare
în cântece tăinuite care devin flori gânditoare,
dorind să rămână pe veci nemuritoare...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă!

(cântec de neiarnă)

Lasă iarna, să te ducă pe-o ninsoare ameţită
sau în miezul dintr-o nucă pe-o batistă de prelat,
fluturată la plecare peste drum de stepa scită
ori în valurile-n care parcă ieri ne-am aruncat!

Lasă nordul fără vină, pe-a lui punte cardinală,
peste ape să te-aţină în lacustrul absolut,
iar în cuiburi părăsite de penajele de gală,
povesteşte-mi, pe şoptite, ce anume n-am făcut!

Lasă-mă să-ţi cânt o mie una doine deocheate,
despre ce-ar fi fost să fie, chiar şi dacă tu nici n-ai
mai fi vrut decât feeric să treci, lună peste sate,
luminând prin întuneric cu picioarele de rai!

Lasă clipa să ne ardă până-n scrum de veşnicie,
lasă lumea cea retardă să-l slujească pe bau-bau,
lasă curtea veche-n pace, craii ei în grijă mie,
lasă-mă, să văd ce-oi face, lasă-te, ca să te iau...

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!