Rugăciune timpului
Cere-i lui Dumnezeu,
păstrându-ți picătura de finețe,
nu-i cere prea multe
pentru atâta tristețe,
decât să te asculte
și de poate să ierte.
Cere-i lui Dumnezeu,
când ești împărțit în două grădini
în care râzi și suspini...
să-ți pună în loc de ninsoare
lumină pe palmele goale
și apa cea vie la rădăcină.
Cere-i lui Dumnezeu
să-ți cearnă anii de întuneric
prin timpul călcat în picioare,
rupt ca o creangă subțire
și stins ca o beție într-o lumânare.
Cere-i lui Dumnezeu,
o cifră ce plimbă magie
strivită târziu de ecoul din tine
ca mustul sub tălpi
toamna la vie.
Cere-i lui Dumnezeu,
oameni cuminți
cu lacrimi de rouă descântată
de un albastru din infinit
care să curgă neîncetat
și să te spele
și-n altă viață.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Pop-Nemeș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.