Picteaza-ma

Picteaza-ma... undeva departe fericita intr-un infinit de culoare.
Nu vreau umbre... doar eu, creata de mana ta subtire.
Mai departe... du-ma mai departe.
Desculta, pasind pe hartie
Lasa vantul sa adie, lasa-l te rog o clipa.
Arunca un fior, lasa sa curga din cer panglici de matase.
Suprinde-ma asa cum sunt.
Nici o picatura de culoare in plus.
Lasa timpul sa treaca printre maci.
Culorile vibreaza, se stramba de durere... prea multe vise de copila, mai picura niste lumina.
Acorda nuantele si contureaza-mi trupul.
Nu vreau sa ma recunoasca nimeni.
Doar tu sa stii ca-s eu.
Ce picura? Nu plange, sunt fericita... sunt fericita!

poezie de Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa 'ncolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,
Sa-ti intunece iar viata,
Vine soarele in zori,
Se apropie Dimineata.

Pan' la Marea Sarbatoare,
Duhul Sfant te insoteasca,
Sufletul lasa-l sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

poezie de Marius Alexandru (4 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ma lasa sa-mi fie dor

Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa plang la pieptul toamnei,
Ce o sa-mi stranga iute sufletul,
Sub cerul plumburiu si rece.
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa-mi lege inima in plete,
In pletele de vant nebun,
Ce sufla cu parfum de struguri.
Nu ma lasa iubirea mea,
Sa-mi poarte sufletul in ploaie,
Pribeaga sa oftez prin ea,
Sa numar lacrimile-amare.
Nu ma lasa in palmele ei reci,
Cu dansul frunzelor in gene,
Vreau mangaierea ta pe chip,
Cu dragostea de vara-aprinsa.
Nu ma lasa s-astept prea mult,
Sa prinda ea buzele mele,
In lamele de bruma si sageti,
Din fulgere ce crapa norii.
Nu ma lasa sa cad sub stele,
Pe piept de toamna aramiu,
S-adorm strigandu-te pe tine;
Nu ma lasa sa-mi fie dor!

poezie de Adelina Cojocaru (26 august 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mugure de vis

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor.

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare.

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi
că din mâna ta înmuguresc vise
şi picură...

Nu plânge, sunt fericită, sunt fericită!

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna...

Un val de bruma argintie,
Se lasa peste campie...
Cerul plange cu amar,
Iar frunzele cad in zadar...

Florile stau intristate,
Iar copiii cu ochii in carte.
Copacii infrigurati,
Sunt de frunze dezbracati...

Pe geam stau si privesc...
Cum toti ne parasesc...
Doar singuratatea... si moartea...
Nimeni nu spune.. lucrurilor pe nume...
Dar toamna, infrigurata...
Se lasa de toti... uitata...

poezie de Alexandra Salomeea Filimon
Adăugat de Alexandra Salomeea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau sa mai cred in iubire

Nu vreau sa mai cred in iubire,
Sa mai curga o sticla de vin
Nici inimii vreo amagire
Ospatar, mai adu' pelin.

Plictisit de cuvinte desarte,
Ascult legendar Zeppelin,
Voi lasa iubirea deoparte
Ospatar, inc-o sticla de vin.

Nu sunt al iubirilor reazem,
De-o fi nor, ori cerul senin
Mai "bag" un "Starway to heaven"
Si mai beau o butelca de vin.

poezie de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe deget

culorile toamnei se frâng în nimicuri
şi fura deodata, si-ascund ce-am avut,
o clipă de vraja-n baletul iubirii
o viaţă pe deget, intr-un sarut.

si mana ti-o prind, si mie dor de iubire
din vant mai culeg doar un gand,
aevea se stinge si soapta pe-o frunza
şi noi ne oprim din iubire pe rand

privindu-ne-n ochi, ce eterni vor ramane!..
flamanzi si in linisti ne pierdem tacut,
nici tu nu mai esti, iar eu, - amintire
ramanem in toamna doar inceput..

mai ramai sa-mi mai fii, mai stai inc-o ploaie
si ploaia sa curga in vesnicul vis,
visarea s-o facem din lutul din mine
si din sarutul de pe buze promis.

alunga si zorii, si roua ce tace,
alunga si cantul din tample albind
culorile moarte strapunge-le toate
cu sarutul pe deget, doua inimi vibrand.

mai lasa amurguri, in urma si-n graba
sfarama in pumn secunda din timp
si lasa-mi doar mie o toamna in salba
si-n rugina din noapte sarutul la schimb.

nu-i clipa ucisă, strapunsa de sabii
nu-i bruma sa arda in mine adanc
doar jarul din umbre ce gandul le-ascunde
În ochii prea goi de chemari ce se frang

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
ma resorb
daca plec.

Tacerea si vantul de mana se tin,
cuvintele lor fara forma raman.
In mine e lacul intins,
amurgul in sange cuprins
imi striga:

E viata ce vine la tine,
desprinde barca si tine
in mana a soarelui sfera,
lumina efemera
de zi.

In lanuri de grau odihnita
inghit seninu-ntr-o clipa.
Cu noaptea calda ma-nvelesc
si-mi pare ca traiesc.
Las barca sa se duca,
zambesc cam in deruta
si-mi spun:
oare iubesc?

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de urgenţă... naţională!

sunt cu nervii la pămant si tensiunea la cer
am draci si-i pastrez pentru ca sunt eficienti
ei nu lasa nici un task neterminat
ei nu lasa pe nimeni in viata
mai mult de o saptamana doua trei cinci
fix cand apare fericirea tu crapi
sau daca nu, crapa ea de ciuda
ca a venit prea tarziu sau prea devreme,
nu stiu, s-a incurcat in fusul orar,
dar ce mai conteaza atata vreme cat
esti sigur ca ai tras lozul si vrei
sa castigi si tu ceva o vacanta
in rai sau in iad este la fel de cald
dar in primul exista aer conditionat
de iubirea neconditionata
in al doilea focul arde etern
si ploaia este doar o conditie necesara
spalarii creierului aproapelui

***

aseară mi-ai spus ca-s frumoasa
dar asta nu rezolva problema incendiilor
stiu vina este un sentiment colectiv
si cu totii iubim normele de siguranta
dar ce ne facem cand in inima noastra
nu mai exista nicio iesire?!

poezie de Mirela Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Lirei

în cerul ce reflecta in ochii mei
doar o coarda de lira
mai lasa sa curga
o nota ca o frunza pe apa cristalina.
canta neincetat despre tine
iubitul meu din adanc.
arata-ti chipul in luciul oglindind amintirea,
rasfoiesc fiecare val ca pe o carte
sa te gasesc
privesc causul palmei si aud acelasi cor
de îngeri ce ne canta despre inceput.

te astept strangand in pumn lumina
unui Venus pierdut.
esti tu, ce ma tintuiesti in acelasi loc
din miez de noapte.
te caut in frica din mine
ce te tin prizonier ca pe un argat
al tinutului de corali.
Stiu. stiu ca vei veni la chemarea
glasului meu.
vei lasa adancul imbracat in stancile albe
si imi vei fi albul iasomiei in visul ce ma strange
fara de tine.

fie-mi tu oglinda cerului meu
sa te pot imbratisa in clipa ce marea adoarme
sub talpile noastre.

lasa tribut adancului neimplinirea
si gustul amar al noptilor mele.
ce zefirii mi-au otravit buzele flamande.

Cântecul lirei coboara iubite,
cânta despre noi neincetat.
esti tot mai aproape,
albastrul tău imi acopera trupul
rănit de clipa in care nu te-am stiut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat oare?

Am oare prea multi ani sa mai fiu visator?
Nu mai sper in iubiri ce tin la infinit,
Am cautat o fata si nu imi e usor,
S-accept ca niciodata nimic n-am izbavit.

As vrea sa simt ca viata este mai mult de-atat,
Toti cei din jurul meu sunt prinsi in realitate,
Eu doar o folosesc, mai mult mi-ar sta in gat,
Si noaptea-n al meu vis, mi le-mplinesc pe toate.

Ori am citit prea multe, ori poate prea putine,
Dar tot ce e in jur, gunoi intins pe sange,
Nu pot sa ma simt parte acestei lumi straine,
Adesea cer mai mult pana si de la mine.

Vreau femeia din vis, nu vreau o impostoare,
Curata, iubitoare, un partener pe viata,
Nu mai vreau trecatori ce se sterg pe picioare,
Ori este ea ori ba... Atat! nu mai fac fata.

Mereu am fost mintit, mereu si inselat,
Acum cica regreta, asa o fi dar lasa,
Nu caut impacare, nu vreau ce am lasat,
Un suflet nou si bland as vrea sa am in casa.

Sa stiu ca ochii ei ma cauta pe mine,
Nu vreau sa fiu optiune, mai bine ma lipsesc,
A trecut ceva vreme, sunt singur dar sunt bine,
Insa cat voi mai fi, de n-am sa mai iubesc?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de voi

Vreau căldura soarelui victorios pe câmpuri,
În după-amiezi de tăcere împlinită,
Departe de ziduri,
Departe de zarvă,
Departe de voi.

Vreau dansul lavandei târzii
Când mă lungesc arogantă
Pe gingaşul fir al ierbii
Ce protector mă poartă...
Sunt aproape de noi,
Departe de voi.

Într-o antiteză constantă-
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte...
Oraşul viclean mă aşteaptă.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solitudine

A zilei pleoapa-ncet se lasa
Si noaptea e la inceput,
Aprind luminile in casa,
In suflet totul e tacut.

Tacere e in jurul meu,
Nici o fiinta pe aproape,
Doar Bunul Dumnezeu si eu,
Si amintiri... nenumarate.

O mare de singuratate,
Sau solitudine, ce-o fi?
Eu sunt aici, ei sunt departe
In orice timp, in orice zi.

E dorul meu sfasietor,
Pasesc spre MAINE cu sfiala,
Se-aprinde-un gand ratacitor
Si alte mii, vin in navala.

poezie de Iulia Comaniciu (1 august 2010)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca din parc

Era aprilie... plesneau
De fericire muguri verzi!
Era în mai un soare cald
Doi tineri isi spuneau povesti!
Era in iunie si teiul
Se apleca spre banca-ncet
Şi incerca sa-i faca curte
Dandu-si un aer de poet!
Era în iulie caldură
Parca erai intr-un cuptor
Doi tineri se tineau de mana
Sa-si stinga-al inimii fior!
Era in august o iubire..
Isi lasa aripile-n jos
Septembrie incepe scoala
Ignora vara ce... a fost!
Octombrie isi lasa bruma
Peste gradini si amintiri!!
Noiembrie isi cerne ploaia
Peste paduri si pe câmpii!!
Decembrie inalta steagul
Cel alb... de pace-n sarbatori!!
Ianuarie ingheata lacul
Si pune totul sub ninsori!!
Si uite asa... intr-un tarziu
O banca singura in parc
Asteapta luna lui april
Ca pomii să-nfrunzeascăa iar!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sa-ti spun?

Ce sa-ti spun acum la ceas de seara
Cand inima nu vrea sa m-asculte,
Am intrebat-o de ce plange si-i amara,
De ce suspina si aré dureri oculte

Ce sa-ti spun cand pasii opriti la gara,
Isi lasa urmele in atata pribegie,
De parca iubirea mea de-o vara
E uitata pe un geam in alta galaxie,

Ce sa-ti spun cand ninge-n suflet
Si totu-i alb si zapada-i argintie
Nu esti aici si n-am astampar
Si rabdarea mea nu aré garantie

Ce sa-ti spun cand ma ia plansul
Si dorul de tine ma altereaza,
Ma intreb pe unde mi-o fi rasul
De ce drumul si-l scurteaza

Ce sa-ti spun cand esti departe
Si nici surasul nu te mai coboara,
De imbratisari daca ai parte
Stii ca inima mea ma omoara?

Iti spun doar, ca iubirea e o fraza,
Ce am ingramadit-o pe hartie
Ca pentru mine nimic nu conteaza
Decat tu si eu intr-o alta armonie.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picura ploaia

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma sint stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.

Picura plaoia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţă

Calc pe spini, calc pe flori
Eu merg mai departe...
Mă uda ploile
Mă-ngheata vantul
Mă uita gandul tau
Eu merg mai departe...
Apusul m-asteapta
Ma prinde de mana
Si intru in noapte.
Cresc umbre
Din seceri de luna
Un cer se deschide
Eu merg mai departe...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste nocturna

Iat-o din nou venind
Cu al ei mers elegant
Parul negru ca un vid
Ondulatele-i suvite ma cuprind

Sunt neputincios
Si cum as rezista
Ce vrajitoare-n chip de zana
Ce fermecata stea

In ochi nu ma priveste
Ma simt neputincios
Nemarginit-a ei putere
Ma-neaca nemilos

Si-a trecut din nou
Ca vantul printre frunze
Din nou ma zguduie
Acele fermecate buze

Timpul revine la normal
Pasii-i nu lasa-n urma
Desertic nocturn bulevard
Nisipul isi aduna

Trec saptamani, trec zile
Iar cad in a ei plasa
Vrajitoarea apropiindu-se
Din farmec nu ma lasa

Pe aceeasi strada atat de-ngusta
Isi lasa iarasi vraja
Din nou priviri nu-mi daruieste
Decat a ei mireasma

Ce vrea ea oare de la mine
Un simplu, rece muritor
De ce ma-nlantuie-n zadar
Hipnotizandu-ma-n amor

Se uita in pamant din nou
Pierduta-n contemplare
Atat de magic interes
De-al vietii coridoare

-Da-mi pace zana mea!
Dispari si inima mi-o lasa!
Cate nopti sa mai indur?
Cu tine-n gand craiasa

poezie de Laurenţiu Bodişteanu (5 aprilie 2012)
Adăugat de Laurenţiu Bodişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, stelele

Toate isi lasa umbra in lume:
o frunza, iubitul, un flutur, un nume,
si toate gusta lumina pamantului,
pana si urmele vantului.

Numai stelele, stelele n-au caldaram,
nu lasa umbra pe nici un taram
Ah, stelele, stelele!...

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.

Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.

De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.

Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!