Unui parvenit

De-un şarpe-n pom eu am de spus
Din experienţă, doar atât:
Cum să-l admir cât e de sus,
Când până-acolo... s-a târât?

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care se crede genial

Când sunt astăzi pe tot globul
Numai genii, ce mai vrei!
Era natural să-şi aibă
Şi prostia geniul ei!

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Ce frumoasă pălărie
Are domnul de colea!
Un defect o strică, însă:
Golul... de sub ea!

epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşului Târgovişte

Noi te slăvim oraş de imn şi odă,
Atâţi poeţi ne-ai dat: pe Văcărescu,
Pe Cârlova, Grigore Alexandrescu
Şi un epigramist: pe Ţepeş Vodă!

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Mircea Pavelescu - nepotul lui Cincinat

În cer, Sfântul Duh purcede
De la Tatăl, din rărunchi.
Pe pământ, însă, se vede
Că purcede... de la Unchi.

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramiştilor Calotescu-Naicu şi Nicolae Crevedia, autorii "antologiei epigramei româneşti"

Cum epigramele lor toate
Lipsite sunt de interes,
Gândit-au amândoi că poate
Au cu-ale altora succes!

epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire târzie

Omul cu amar mi-a spus,
De-o grea boală doborât:
- Ca s-ajung atât de sus,
Toată viaţa m-am târât.

epigramă de Ioan Martin din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire târzie

Cu amar omul mi-a spus,
De-o grea boală doborât:
- Ca s-ajung atât de sus
Toată viaţa m-am târât.

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet începător

Şi fără-a-mi spune, văd uşor
Că eşti poet începător.
Numai un lucru m-a mirat:
Abia-ncepuşi - şi-ai terminat!

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat

Cincinat - cel cu chelie,
Îţi inspiră veselie.
Cincinat - epigramist,
Îţi inspiră... ceva trist.

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor literari Ion Breazu şi Ion Chinezu

Literatura e un crez,
În asta Breazu e chinez.
Dar faptul nu-i lipsit de haz
Că nici Chinezu nu-i mai... breaz.

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replici

Când ea mi-a spus că mă iubeşte
I-am spus şi eu că o iubesc!
Ea mi-a răspuns că mai glumeşte
Şi eu i-am spus că mai glumesc!

epigramă de Aurel Cehan din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Eugen Frunză, căruia i-au apărut două volume de versuri în aceeaşi săptămână

L-am văzut ieri, la vitrine;
Ambele masive, pline.
Mi-am şoptit atunci în barbă:
Câtă FRUNZĂ, câtă... iarbă!

epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţie

Pe poetul Trandafir
Totdeauna îl admir
Şi când scrie-o poezie
Îl admir şi când nu scrie.

epigramă de Tudor Măinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar chestiune de transfer de suflet

Mi-a răsărit din suflet azi, o zi
Şi-i o altă prima, dintre aproape patru sute
Ce se vor scurge inexorabil, ca şi alte multe,
Oricât aş fi de indiferent sau m-aş împotrivi.

Şi uite aşa, am suflet mai uşor,
Sunt tot mai cast, evlavios, mai bun
Pe-o alee, cu o singură ieşire, al meu drum...
Mă "duc" să-ndeplinesc, rol neştiut, sârguitor.

Noroc că am o consolare, insuficientă,
Că sunteţi toţi cu mine, în acelaşi "tren"...
Rămâne dac-aveţi bilet de clasa l-a, cu antren,
Sau sunteţi numai toleraţi de-un naş, aşa de experienţă.

Ce dificilă este alegerea, când nu-i niciuna
Şi orice ai face, sănătatea, banii-s stabilite
Printr-un ciudat rostogolit de zaruri azvârlite...
Ce dă oricum, doar două numere de combinat, totuna.

Sunt, tot, doar zeci şi unităţi d-un cont irefutabil,
Fac parte din mulţimi de ciclu-n dispariţii;
Încerc să pun lipici de dor şi drag din trup, prin repartiţii...
Oricum e perisabil şi sunt totuşi eu, helas, irepetabil.

În fond se spune, fiecare zi-i câştig
De exponat, mai mult sau mai puţin, prin etalare
În fund de raft sau la vedere, dintr-o întâmplare...
În rest, rămâne esenţial doar sufletul, pe care la plecare o să-l strig!

Şi o să-l strig şi o să-l strig şi o să-l strig şi o să-l strig şi o să-l strig...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţii "Ce lăsăm în urma noastră" de Victor Vântu

Ce lăsăm în urma noastră?
Să nu pierdem amănuntul,
Că aţi spus-o dumneavoastră,
Chiar sub semnătură: Vântu...

epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Eugen Frunză, căruia i-au apărut în librării două volume masive în aceeaşi săptămână

Le văzui ieri în vitrine,
Ambele, masive, pline.
Şi-mi şoptii atunci în barbă:
Câtă FRUNZĂ, câtă... iarbă!

epigramă de Aurel Chirescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir modestia... admir smerenia... dar parcă mai mult admir ADEVĂRUL... chiar şi când acesta se prezintă cu toată superioritatea lui, prin cel îndrituit a-l exprima şi răspândi. (Poruncă divină: "Să daţi Cezarului, ce e al Cezarului!")... Şi ăsta este adevărul care mă lasă în plinătate...

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar am câştigat experienţă. Ce să fac cu atât de multă experienţă?

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fluturelui ziarist

Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toţi cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viaţă pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost eşti, prin urmare,
Mai imoral, linguşitor,
Mai grobian şi trădător
Ca gazetar şi curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
Cu-atât treci peste-al vieţii hop,
S-ajungi un politruc de top!"
Aplaudat de spectatori
Omida a primit chiar flori
De la partidu-naripat
Care pe loc l-a remarcat
Şi i-a propus să vină-n zbor
Pe post de mare senator,
De vrea să fie sus pe-o cracă
Bogată-n frunze, nu săracă...
Omidul (sau omida)-ndată
Uitând de ce a spus odată,
Se transformă, neaşteptat,
În fluture viu colorat,
Şi printre cei cu penele
Îşi lăuda el genele,
Privind de sus spre-acel gândac,
Tot ziarist, însă sărac,
Care văzându-l aşa sus,
Ca o MORALĂ-atât i-a spus:

De ce te tot făleşti atât,
Când, pentru aripi, te-ai târât?

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!