Unui solist vocal
Pe la petreceri când venea,
Cânta tot "d-alea" cu perdea.
Pe urmă s-a neobrăzat,
C-a dat perdeaua la spălat.
epigramă de Vasile Huțu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un astronaut
Din cosmos când venea la loc,
Precum un bulgăre de foc,
Mi-am dat cuvântul de onoare,
Că omu-acesta-i rupt din soare.
epigramă de Vasile Huțu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
- perdea
- Un camuflaj moral precar,
Pus la vedere în zadar,
Să nu mai vadă orișicine
Că orișicum se vede bine.
Perdeaua
definiție epigramatică de Vasile Panaitescu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis
Inspirația venea în urmă, pe jos,
Poetul mergea în frunte, călare,
Și primea onorurile.
La mijloc mulțimea, descoperită.
Se făcea că era o proocesiune, până la urmă.
Unii acuzau dureri mari,
Se făceau că erau încă la doctor,
Căci se văitau cu speranță,
Alții plângeau de-a binelea,
Se făcea că era o procesiune totuși,
Da, o procesiune, într-adevăr.
«Dar mortul?» «Unde e mortul?» se auzea
«Noi pe cine jelim, de trei zile?»
«Oare a fost spălat bine răposatul?»
«Spălarea mortului cere o îndemănare
Pe care foarte puțini doctori o mai au» se auzea.
Poetul mergea înainte, călare,
Fiindcă depășise toate minunile astea, băbești.
Inspirația venea în urmă, desculță.
Rămânea mereu în urmă,
Nu știu de ce o îmbia mai mult rămânerea în urmă
Decât necunoscutul din față.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăznește și vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
rufe la spălat -
pe cămașa soțului
o urmă de ruj
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui lustragiu
Cu perdeaua din vagon
Unul ghetele-și ștergea...
Cunoștea deci un dicton:
"Fă orice, dar cu perdea!"
epigramă de Dobrița Iancu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui medic
Când mă duceam la dispensar,
Mă consulta... la buzunar.
distih de Vasile Huțu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am dus apoi la școlile cele mari din oraș, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huțu era tot mare, dar îmi părea mai puțin strașnic. Nu-i vorbă, și acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană și citea Apostolul în biserică, și acum purta pe Mili, ba chiar și pe Linică cea mică în brațe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huțu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înțelept.
citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei afoane
Prea frumoasa Marion,
Când se-apucă de cântat,
Soțul iese pe balcon,
Să nu credem că se bat.
epigramă de Vasile Huțu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui bulevardist
Pe aleea-nmiresmată,
Când apare câte-o fată,
Gigi-ncepe să tușească...
C-are tuse măgărească.
epigramă de Vasile Huțu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui invidios
Omul ăsta m-a urât
Pân' l-a luat la dânsa moartea.
Cică-avea un nod în gât,
De când mi-apăruse cartea.
epitaf epigramatic de Vasile Huțu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unei berze
M-a ucis o mânioasă
Cu-o rugină de lopată,
Că i-am dus un plod acasă,
Când era nemăritată.
epitaf epigramatic de Vasile Huțu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua cu lapte
Pe mansardă cafea,
Un trabuc pe balcon,
La fereastră perdea,
Am probat un balon.
Miros cafeaua cu lapte,
Aud albinele-n flori.
Rar perdeaua deoparte
E trasă în zori.
poezie de Doru Lascarache (7 decembrie 2008)
Adăugat de Doru Lascarache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui avar
La un bufet când l-am cinstit,
L-am întrebat: E bună berea?
Dar el e-atâta de zgârcit,
Că nu și-a dat măcar părerea.
epigramă de Vasile Huțu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Perdeaua
Ițic și a lui soție,
Cumpăraseră de-un an
Casă și gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Își făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Și-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soțului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Șaisprezece ani, colea,
Și-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Și înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n așternut...
Cred că nu e altă cale
Nici tu și nici eu nu am
Decât să scoatem parale
Pentru o perdea la geam!
- Sara, dragă-nnebunesc!
Cum să cheltuim parale?
Lasă-mă să mă gândesc
Că găsesc eu altă cale...
A doua zi dimineață,
El îi spuse la cafea:
- O să te muți tu în față,
Și-o să-și pună el, perdea...
poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui tânăr epigramist
Corbu, în literatură,
A intrat cu caș la gură.
distih de Vasile Huțu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nenorocirea îl lovește pe om, el este plin de nerăbdare; și când fericirea îl cuprinde, devine neobrăzat.
în Coran
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta un matelot...
Cânta un matelot la proră,
Și imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunță fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă...
Cânta un matelot la proră
Și marea nu-l înțelegea.
Cânta un matelot la proră,
Un singur matelot cânta.
Și totuși, vocea lui sonoră
Părea, pe iahtul ancorat,
Un cor solemn de preoți tineri,
Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou profet crucificat
Pe-o nouă Golgota...
Cânta un matelot la proră
Și-ntregul echipaj dormea.
Cânta un matelot la proră.
Dar ce lunatic l-asculta
Și cine cântu-i repeta
Din largul Marii Marmara,
Când mateloții toți dormeau
Și marea nu-l înțelegea?...
Cânta un matelot la proră
Și-n larg sirenele plângeau!
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri, I, nr. 3 (15 octombrie 1911)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Ce te mai gândești
Și plângi cu suspine?
Dacă mă iubești,
Vino după mine!
epigramă de Vasile Huțu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Ce te tot gândești
Și plângi în suspine?
Dacă mă iubești,
Vino după mine.
epitaf epigramatic de Vasile Huțu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!