Mândrei de pe coastă

Sprintenă, deretecată,
Are-n trup vreo câţiva ani.
Dar pe deal, spre Merişani,
Urcă sus prea mulţi Vişani,
Pentr-o vişină de fată.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul...

Domnul gătit ca o femeie
Nu moare el pentr-o idee.
Dar nici ideile de fel
Nu prea sunt moarte după el.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreo zgâtie de fată

Vreo zgâtie de fată

Cărei gura nu-i mai tace,

Ca stigleţii-ntoarce capul

Când încolo, când încoace.

Sau o alta visătoare

Care lină şi măreaţă

Are-n ochii-i întuneric

Şi mândrie are-n faţă;

Sau mai mici şi mai plinuţe,

Sau mai zvelte şi mai slabe,

Toate peste-un sfert de secol,

Vai! vor fi aproape babe.

Şi zâmbesc atât de dulce

Ca şi când ar fi de-a pururi!

Toate graţiile de astăzi

Or să fie atunci cusururi.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingratitudine

Pe unii-i ajut - fapt creştinesc -
Spre a le face viaţa mai uşoară
Şi pentru că eu nu îi las să moară,
Vreo câţiva nu mă lasă să trăiesc.

epigramă de Nicolae Pop din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Arivism"

Urcă piscuri mulţi români
Dirijaţi spre alte "clime"
Nu de-o boală de plămâni...
Ci de "răul de micime".

epigramă de Nicolae Bunduri din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritoare pentr-o zi...

Sculptează-mi infinitul în artere,
Ca pe un drum spre nemuriri celeste,
Şi trece-mă prin glaciare ere,
Să gust din zbuciumatele tempeste.

Ciopleşte-mă cu dalta, să mă doară,
Ca pe granitu-albastru de Carrara,
Şi fă din mine-o tainică vioară,
Să-ţi cânt din ea, când vine primăvara.

Nu mă uita pe la răscruci de vânturi,
Şi nici prin vreo cetate de mayaşi!
Să nu-mi pătrunzi feroce printre gânduri
Şi poezia-ntreagă să mi-o laşi!

Şi suflă-mi peste nopţi, şi-n araberscuri
Îmbracă-mi dimineţile de vară!
Te-oi invita să-mi desluşeşti din cercuri
Dorinţa mea, de-a fi, din cerc, afară.

Fă-mi aripi din iubirea ta mireană,
Tu, cioplitor al timpului din mine,
Ca din privirea mea marmoreană,
Să plece zborul infinit, spre tine.

Din piatră şi tăcere-n trup de sare,
Tu, fă-mă, pentr-o zi, nemuritoare!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult IV

În gară la Merişani
Cad castane din castani
Şi am patruzeci de ani.
Şi-aş mai sta şi n-aş mai sta
Să beau apă la cişmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cât marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sunt adult.
Ci-n gară la Merişani
Cad castane din castani
Şi am patruzeci de ani.

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eugen Barbu

Din groapa mea, cu târfe şi desculţi,
Eu tuturora din rărunchi le strig:
- Bă, mor aici de-anonimat şi frig!
Eu geniu sunt, că Barbu e mai mulţi.

epigramă de Nicolae Crevedia din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui elegant

Un limbaj nu prea banal,
Legilor le ştie buchea.
Tot prin baruri, tot la bal
Şi dansează tot pe muchea
Codului penal.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei, fată...

Hai, de vrei, fată frumoasă
Mâine, că e zi de luni,
Să cosesc o brazdă groasă,
Iar tu, sprintenă, s-aduni!

Eu îţi voi cânta cu naiul
Când la umbră vrei să stai ;
Tu m-ai gâdila cu paiul
Şi-apoi gură poate-mi dai.

Ne-om topi lucrând în soare,
Eu tot mai topit de drag,
Vom bea apă, la răcoare,
Colo-n umbra unui fag.

Îţj voi povesti iznoave
Cu iubiri şi juruinţi,
Ticluite prin hrisoave
Şi vom sta un timp cuminţi,

Apoi nu-ţi dau multă pace
Tolănită printre flori ;
Te iubesc şi n-am ce face,
Că pe spate-mi trec fiori.

Înciudat pe a ta bluză
Îţi mai vâr vreo floare-n sân
Şi muşcându-te de buză
Vom avea bun spor fa fân.

Brazda s-a culca mai lată,
Ruşinată de noi doi -
Un flăcău voinic şi-o fată
Cu dulceaţă-n buze moi.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La anunţuri

Poşetă-aproape nouă (internet)
Utilizată doar odată-n viaţă.
Eu caut mire, prefer impotent,
Bogat, bătrân, dar şi urât la faţă.

Şi inutilizabil dac-ar fi,
Nu mă stresez prea tare, dragii mei,
Am să rămân stăpână într-o zi
Cu... conturi în valută sau în lei.

Că sunt sărăcă, n-o să am vreun chin,
Procur uşor buchetul de mireasă,
Căci am să merg rapid în cimitir
Şi am să iau mai multe flori acasă.

Cu preotul probleme cic-ar fi,
Deci voi lua câţiva broscoi şi-o cioară,
Dar n-am găsit un mire pentr-o zi
Şi mai rămân pe listă pentr-o seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui om de nimic

Ba că-i neagră, că-i bălaie,
Ba că-i rece, ba e caldă.
Nu prea face Domnul baie,
Dar o scaldă.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată dragă

Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Şi de dragoste sfinţit.

Poţi a învăţa să numeri
Cu picioarele pe umeri
Şi săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.

Apoi, sărutări vor ninge
Şi fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.

Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopţile în şagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.

Lasă degetele-n pace,
Ele ştiu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.

Şi când soarele se duce
Spre culcuşuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.

Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Savantul istoric

Domnul Nicolae Iorga
E un om atât de mare,
C-a lui umbră se întinde
Până şi peste hotare!

madrigal de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să urci un munte, mai întâi urcă un deal, dacă vrei să urci un deal urcă mai întâi o câmpie, iar dacă vrei să le urci pe toate, atunci trebuie să gândeşti.

citat din Dorel Marin (11 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex libris

Văzând o carte-abandonată
Prin locuri nu prea frecventate,
Câţiva băieţi şi cu o fată
Se-ntreabă: - "Ce-o fi asta, frate?"

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iedera

Nu iedera târândă se înalţă,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea şansă ce te-nalţă
Cu sprijin ferm al zidului de lut.

Fasolea cea banală e proptită
Să urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.

Păstaia, pe toiagul abundenţei,
Se lăfăie cu mare aroganţă
Ea crede cu puterea descendenţei
Că este nobil snob cu importanţă.

Da, iedera umbreşte câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.

Cu degetele toate încordate
În micile firide din granit,
Neant pândind din faţă şi din spate
Şi suspendată-n timp fără sfârşit,

Doar iedera mai poate să se-nalţe
În lumea asta plină de araci...
Rămâne lut pe talpă să o-ncalţe
Şi-n vrejuri de fasole să n-o-mbraci...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac roşu

maci roşii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc uşor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocăniţa
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
şi fluierând prelung
că peste şine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roşii unduind
în prag de seară...
şi n-am să-i uit nicicând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara, vremea scăldatului

Românii, de vreo câţiva ani
Se-mpart în două ierarhii,
Puţini din ei se scaldă-n bani
Cei mulţi se scaldă-n datorii.

epigramă de George Petrone
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii lui nu se aflau jos, în camera de zi; probabil nu se treziseră încă. Lucian nu-i deranjă. Era prea devreme să plece spre Institut. Se duse spre bucătărie, să pregătească repede de mâncare pentru micul-dejun; o gustărică uşoară, de dimineaţă, pentru toţi membrii familiei. Papagalul de pe umărul lui primi şi el vreo câţiva biscuiţi. Când se treziră părinţii lui şi sosiră în cameră, găsiră micul-dejun deja pregătit, aşezat frumos pe masă, evident, de fiul lor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Din adâncuri urcă apa
Să coboare-încet la vale.
La deal, nu urcă, săraca.
Dar prin munţi, îşi taie cale.

Ea din pământ izvorăşte
Să vadă lumea de-afară.
După ce călătoreşte,
În pământ se-ascunde iară.

poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!