Carnal

Viziunea este veche,
Dar o prefigurăm...
Din acte o aflăm,
Nu-i nouă, doar pereche.

"Bing-Bang" de goliciune;
Trup trebuie expus
Invocând pe Iisus
De har, creaţiune.

Scop etalări-i sexul,
Sânii mai mari, răsfrânţi,
De fese te încânţi...
Plăcerea-i... universul.

Culorile-s la modă,
- Nu în pictură, artă-
Pe pielea cea deşartă;
Din tatoo, facem odă.

Ce-i muşchiul cu putere
Îl doar prefigurăm;
Cu droguri îl umflăm
În unic scop de... vrere.

Voluptul este miza,
Nu trebuie preludiu;
Şcoala nu mai e studiu...
Empirism expertiza.

Timpul nu-l mai avem,
Ne dăruim pe bani,
Dorinţe ne sunt fani,
Puterea-i... cât putem.

Talentul nu-i un har,
Nici carte nu se ştie...
În jargon; "bună" să fie
Şi va ajunge "star"!

Ruşinea nu există,
Nurii-s color pe sticlă,
Amanţii-s o ispită,
Nudul se dă în revistă.

Trăim în libido,
Ne hărţuim neveste,
Idila e-o "poveste"...
Cu amantul în erou.

Ne împerechem pe stradă,
Maşina e hotel,
Hotelul e bordel,
Nunta-i o mascaradă.

Străvechiul e real,
Credinţa e eresul...
Unde ne e progresul?
Ne întoarcem la tribal!?

Carnea-i un ideal,
De-i vie sau e moartă!
Dorinţa o facem soartă...
E-o lume de... carnal!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă poeziei

Ciudat, cum poezia nu-i doar sunet,
Cum muzica, ce-i şi fără cuvinte...
La fel ca fulgerul de mut, iar tunet,
Ea-i, spus luminii... sau poate la fierbinte.

Proza, e epicul de viaţă şi nescrisă...
Scurs! Nu se compune, este!
Poate de aceea film e fraza zilnic zisă;
A fiecăruia... Eroul de poveste.

Poem, este mai mult, pictură,
Tabloul de-un ceva, alt, fel,
Nu poza moartă de la o natură...
E pana zborului, sau colorat penel!

Povestea, poate-i scrisă, o proză,
Doar derulată ca pe un covor.
Poetul, face el din sufletu-i o roză,
Chiar dacă spin îl taie... toate-l dor.

E diferenţa între a retrăi creat,
Documentarul, sau un filmat, regie.
Poetul nu-i doar vieţii plagiat...
Cum tril, nu-i îndeajuns o melodie!

Ce-i drept, sunt toate văz, în spus... e
Pe note, litere, culori, argilă, piatră.
Doar că pot fi de un real impuse...
Sau o surpriză neştiută, un... "Iată!".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături antagonice

Bacilu-şi are bacteriofag,
la parazit e eritrocita;
la nepăsare e ispita...
La ură, t-adresezi cu drag.

Insecta-ţi dă mortal şi miere;
de-i anofel, sau e albină...
De pici ca ele-n plasă, ai vină;
păianjenulu-i sunt "plăcere".

Pasăre-i pui şi este uliu,
ciuta se naşte pentru lup,
vulcani, de presiuni erup...
Nu-i toi, sfârşit, fără preludiu.

Natura doar prin tatonare
şi-a câştigat perfecţiunea;
omu-i ură, delaţiunea...
La rău, nu facem îndreptare.

Nimic, n-am luat de la natură;
nici unicat, măcar de formă.
Crearea, ne-o credem enormă:
Distrugători!... O tevatură!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparţine

Controlul, raţiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deşarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune

Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Şi ce-ar putea să-şi dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el şi el e în tot

Nimic nu-l opreşte, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mişcare continuă, infinit, atracţie lucidă
Şi dragoste simte în toate, profundă, divină

Nici timpul, nici forma aici nu se-ncheagă
Sunt doar noţiuni primitive, de uitat inc-o dată
E liber de toate, de toţi şi în tot
În a sa natură explorator, călător fără scop

poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz... medical

Etiologiile-s complexe;
Reies din bună anamneză
Cu situări în antiteză
Şi multe bănuieli, diverse.

Deci cauzele-s multitudini
Ce doar din interogatoriu
Discern neutru de notoriu
Şi inuit... dau certitudini.

Totu-i simptomatologie
Care-ţi oferă diagnostic,
Putând prefigura prognostic;
Semn demi-cert, de ce-o să fie.

În fond, e doar manifestare
Ce-ţi dă, de te pricepi, motivul
Ce-i diferit cu individul;
Răspunsu-i... grav, sau vindecare.

Startul este-n profilaxie
Cu scopul cert de prevenire;
- E-o cauză de nesimţire?
- Ne-am pregătit la ce-o să vie?

Etapa ultimă e cura
Într-un patern de tratament
Cu rezultat eficient,
Doar respectându-i anvergura.

E medicina noastră oare
Cum ne-a transmis-o Hipocrate?
Îi respectăm... exactitate,
Sau "facem ştiinţe... amatoare "?

Profesia-i un derizoriu...
Nu-i etic, nu este percept,
Trăim la timpul "imperfect"...
Dispreţul este meritoriu!

"Pasionat", "deontolog"...
Prin şarlatani devin eresuri.
Progresul ştiinţei; doar regresuri,
Cu medicul... un necrolog!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Box

Ne preamărim în violenţă
De antici ce-am rămas, helas,
Nişte-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadenţă.

Suntem rămaşi gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.

La gust de sânge midriatici
Ne aţâţăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Şi facem din călăi... simpatici.

Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâşnind din dinţi ne elevăm.

Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte...
Plăceri ne facem din orori.

Şi nu sportivul poartă vină,
Aşa cum sclavul n-avea şansă
De-ales; libertate sau hansă,
Făcând din trup scop pentru crimă...

Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
La-nvingător sau învins stoic;
Torturii de vâslaşi pirogii.

Ne încântăm de-un rund de box
Ţipând deslănţuit durerii
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi Junk box!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite!

Mi-am luat vacanţă de la tine...
Doar ban, aproape, mi te ţine!
Un scop ai, cum să te îmbraci...
Doar dacă-ţi dau, sexul îl faci!
Sunt card bancar, acces direct...
Şi cum n-ai bani, pretinzi ghişeft!
Totu-i ruletă, e un joc...
Mizezi că-ţi sunt, veşnic noroc!
Duci lipsă de sinceritate,
Profiţi de-a mea naivitate...
M-am săturat, sunt obosit...
Găseşte-un altul, s-a sfârşit!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume pre... nedestinat

Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.

Ne naştem în alţi ani,
Nu cei voiţi de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraş ales, dar tot... ţărani.

Nu suntem întrebaţi...
Să fim... băiat sau fată?
Ieşim, nepregătiţi... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem şi să fim... fraţi.

Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.

La piele avem culoare,
N-am stabilit-o noi!
Aşa ne vom întoarce-n lumea de apoi;
Doar suflet, negrul alb alege... şi onoare!

IQ avem genomic
ADN-eu unicat...
E testul de inteligent, sau de păcat...
Rămâne a fi un complicat, sau... ergonomic.

Răspundem "tic", la nume
Ce-i pus aleatoriu
Şi crezi, că el te va crea notoriu;
Îţi construieşti în jur, un fals... renume.

E-o şansă drum de asfalt;
E vale, plat sau deal...
Munceşti, crezând în ideal,
Dar alţii hotărăsc, nu tu... cât este de înalt.

Nici ţara nu-i a ta,
E-o simplă întâmplare;
E-acelaşi loc din vremuri seculare...
E loc de rădăcini... de ele nu te poţi îndepărta.

Există un singur cert...
Căci sigur vei pleca!
Nici data, nu o poţi determina...
Decât de hotărăşti tu singur... sau cu un expert!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foot... ball

Nu facem, categoric, parte din primul bol,
Deşi tot cu picioare, gândim la fel, mereu
Şi doar arar lovim cu capul... tot mai greu!
Oricum suntem de plâns sau râs şi la "football"

Poate tocmai de-aceea avem cuvânt "halal",
Că ştim că nici piciorul, nici bila nu le-avem;
Şi-am transformat din fotă, "fot" un cuvânt de lemn
Şi-n râs, cutumă veche, de horă, sârbă, în... "bal"?!?

Şi-atunci, ca-n toate, avem la "prost"... joc, explicaţie;
Că nu-nţelegem tot, ce-n lume-i lexical,
Că "foot" nu-i mascul-fotă... nici actul sexual,
Iar "ball", nu-i nici de supă, nici la cămin... "dansaţie".

Din joc al minţii, şah, ce-aproape-i o sosie,
Atacu-i apărare, înspre-a nu se trezi "gol";
Cuvânt ce-l adorăm, cum buzunar c-un pol
Scuipând gazon, băloşi, să crească, într-o prostie!?!

Mereu, oriunde, oricine, mai bun este, mai tare,
Speriaţi de bombe trase de masai, de englezi;
Toţi sunt mai mulţi în joc... echipe de chinezi!?!...
Şi-n lene, alcool, femei, ne pregătim... picioare!

Nici cel puţin n-avem ruşine sau mândrie
Să vrem respect, cântări, să fim mai buni... eroi;
Desumflăm "neînţepaţi", din "preumflaţi" cimpoi...
Oricum, la cât efort, luăm bani... fie ce-o fie!?

Din Ţepeş suntem draci, mâine ne-i horoscop;
"Înainte", pentru-ai noştrii de azi, este "înapoi",
Cum n-am fi toţi sătui de "Stat" şi de nevoi...
Cu aleşi ne pedepsind în joc... şi joaca-i scop!

Ne-aşternem toţi cu jind; pop corn, pastile, bere,
Plini de speranţe, vise, spre ecrane, tremurând.
Acasă ni i-am lua, murind de-ai adorând,
Mândrie să ne dea... Demult inima o cere!

Speranţe prăbuşim, din start facem final,
Mult prematur murim, de vii, tot mai devreme...
Nu ştiu ce-am mai putea, să dăm, să se întreme
Un vis ce-l vrem real; măcar buni la... "fotbal"!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final

Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neştiinţă...
Nu sunt fără de cont şi fără "date";
Irefutabile-s de-o viitoare... neputinţă!

Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert şi măsurabil...
Prin muncă-l defineşti indubitabil
Trecut, adăugat în lada genelor de zestre.

Un taboo creem cu mintea ce ne-o stoarcem;
Că doar refuzu-opreşte evoluţii,
Uitând de timpul, singur veşnic cu soluţii
Şi linia de start, un "finish" unde... întoarcem.

Indiferent ce-i, spirit, vis, real...
Toate-au un trend, este o scară-n "V";
N-a fost, posibil e, a fost şi nu mai e...
Epuizantul maraton, ce-alergi, către FINAL!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri împreună

Ca simbioză, glumă biologică deşartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.

... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivaţie de sentiment.

Apropierea nu-i o garanţie,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminţie...
Superiori în univers; promiţători de stele.

Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuţu

Personaj simbol de ratat;
Exempl-unei comune fade
Unde din viaţă timpul roade
În palme mari... destin crăpat.

Este un păpuşoi de ceară
Topit în minţile golaşe
Ce cred în şcoli de prin oraşe
Ce idolu-a urmat cu fală.

Îi reprezintă inteligenţi
C-un an făcut la facultate;
E geniul cel cu multă carte
Ce face proiect la petenţi!

Este talentul pur, schematic,
Uitat într-un burduf jegos,
Ajuns un cerşetor zelos
Pe vorbe pentr-orice tematic.

Etilizat ieftin în doze
De spirt sau de rachiu "murdar",
E veşnic negru, cum grătar
Şi-ndrăgostit să îi faci poze..

Identitate nu mai are
Căci şi-a pierdut-o... undeva
Şi nu-i se va renuvela;
Deci niciun ban!... Nici de mâncare!

A primit însă ajutor
De un WC ce-i este casă
Pe-o curte hâdă, răpciugoasă;
Să stea... Pământu-i drept covor.

Iarna-i mai negru, afroid
De cauciucurile arse
Să-şi scoată frigul de la oase;
Căci e şi el... "humanoid"!?

Ce degradant se prăvăleşte,
Pe zi ce trece-i tot mai dus;
Nu-ţi mai citeşte de Iisus,
De viaţă nu-ţi mai povesteşte.

E simplu, doar o excrescenţă
De-o tagmă-n curs de prăpădire;
Este-un rebut de omenire
Aflată-n dispreţ de prezenţă.

Transfigurat din fastuos
Devine o paiaţă-n ţoale
Întortochiate, rupte-n poale;
Vede anevoie, mai ceţos.

E totuşi înc-un emblematic
Ce trebuie să-l vezi păşind,
Vorbind mai tare sau tuşind;
Un fost simpatic... antipatic.

Nici nume nimeni nu-i mai ştie,
E simplu locului cutumă
Nevrută, dulce amertumă
Care-ţi recit-o poezie.

Mi-era precum un cert erou;
Deunăzi iar l-am căutat
Să-i dau mâncare, de-mbrăcat...
Dar niciun glas, niciun ecou.

Din întâmplare-am un răspuns,
Dar nu-i al lui... E-un cineva
Ce-mi spune; "Nu-l mai căuta!
Ţutu-a murit, îi era-ndeajuns...".

Ca un făcut predestinat
Doar moartea l-a repus pe rol;
Cu toţii nume i-am aflat;
"Petre Mihai... şi-a dat obol!"

Am încă poza-i într-o carte
Din timpul când îmi recita
"Luceafărul", la o cafea...
Şi-l am acum... o altă moarte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind muncind...

Cu ce ne distanţăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simţuri anale
Mâncând?!... Putând visa în loc!

Planeta vinde totul "free",
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea, să stăm!... Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?

Facem din viaţă maraton
De la început pân' la sfârşit.
Trăim, perpetuu monoton...
Murim şi nu ştim ce-am găsit.

Ne pierdem clipe preţioase
Cosând, şofând, muncind din greu.
Pretinse fiinţe armonioase
De când n-aţi fost, la Atheneu?

V-aţi creat singuri un sistem
Să-aveţi mai mult de oferit.
Aţi şi uitat de Bethleem...
Eraţi scăpaţi, v-aţi răstignit!...

Dar nu-i deajuns un sacrificiu.
De-aţi fi muncit doar prin iubire,
Făceaţi din muncă un artificiu
Căci câştigase-ţi... nemurire!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asexuat

Sunt organism asexuat;
N-am niciun interes frivol...
Iubirea -am deliberat-
E-anacronism, e fără rol!

Dorinţele îmi sunt percepte;
Refuz "pipiţe", "gigolo"...
Criteriu-i... fără de inepte!
Nici glas, nici inimi "tremolo"!

Lumea-i creată matematic,
Cu calcul de ieşiri, intrări;
Nu-i loc de hâd, sau de simpatic...
Criteriu-i unic... doar valori!

E singură, oportunitatea;
Fără credinţe sau etnii!
Valoare-i, superioritatea;
Facem copii, top-jucării!

E-o lume de perfecţiune
Cu standarde de calitate;
Ieşiri "en gros" şi micţiune
Vom deveni... eternitate!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare ar fi cariera pe care o îmbrăţişaţi, să aveţi totdeauna un scop măreţ. Să aveţi cultul oamenilor mari şi al lucrărilor mari. Fericit este acela care are în sine un ideal de frumuseţe şi căruia i se supune: ideal artistic, ideal ştiiţific, ideal patriotic, ideal al virtuţilor evanghelice! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari şi fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsaţi molipsiţi de scepticismul sterp care ponegreşte, să nu vă pierdeţi curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o ţară... Oricât de mult sau de puţin să fi fost înlesnite de soartă ostenenile voastre, trebuie, când vă apropiaţi de un ţel înalt, să aveţi dreptul să spuneţi: "Am făcut ce am putut!"

citat clasic din Louis Pasteur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Misterios este traseul
Când nu ştii unde mi te duce;
N-ai sens şi nu-i nicio răscruce
Şi eşti însinguratic, Eu-l...

Te uiţi uimit la act de dramă,
Erou şi simplu spectator;
Cum credincios crezând în strană
Că-n rugi eşti Christ, nemuritor.

Eşti doar produs de cărţi, atlase
Ce-ai studiat, ştii pe de rost
Pe itinerar de şcoli, din clase,
Să te conduci... Copil agnost.

Dar nu te-ai pregătit 'ndeajuns
Spunându-ţi că nu tu decizi;
Că poţi fi rege sau de plâns,
Călcat de mii de indivizi.

E ca-ntr-un mixer, o morişcă
Ce nu ştii cine-o mânuieşte;
Nu eşti cireaşa de pe frişcă...
Eşti blatul, cred, cel ce nu creşte.

Misterios traseul este
Doar într-atât cât nu-l cunoşti
Şi-ai scop ascuns... De se zăreşte...
Să nu te numeri printre proşti!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cult... ură

Se plimbă uitarea prin minţi dezgolite
De cultul de carte, de dorul de-a şti,
În frâu liber, d-avalma, l-adulţi, la copii...
Regină-n câmpii-n cenuşii-nămolite.

E ultimul strigăt, finală redută,
Nimic nu-i ia locul pe golul lăsat...
În neted de spaţiu ce timp a plasat
Meniri de cumul se tot pierd în derută.

E-o linişte cruntă în minţile goale,
Nimic nu se mişcă-n canoane de creier;
Trăim toţi în fabula furnicii cu greier
Ce cântă-n play back... Arta-i gustul de ţoale.

Dansăm dând din mîini peste umeri şi fese,
Concertu-i DJ, atheneu-i discotecă;
Limbaju-i la fel la Bambou, pe potecă...
Prostia s-adună şi-ncepe s-apese.

Ferice de minţile goale, odihnite;
Nimic nu produc, 's în perpetuu relaş.
Se poartă-i, la modă, cu capul golaş
Pe-afară, înăuntru... De stat, sunt spetite.

Suntem călătorii mileniului trei...
Progresul e-un dat la o altă de lume.
Noi suntem doar heakeri cu minţi de legume;
Diplomaţii din pile, copii de bani grei!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trucurile cafenelei... "literare"

Încerc să fac o caldă analiză
La o ceaşcă rece de cafea
Stând în picioare,
Căci la mese nu e loc...
Şi mi-a luat timp să intru-n priză
Să fiu şi eu aşişderea,
Să-mi iau un aer oarecare;
Să pot, de alţii să-mi bat joc.

Presupunând că eşti un stoic
Şi nu renunţi din prima zi
La un melanj de bun venit
-Ce e-un amestec de capcană
Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi-
Vei fi-n final tot "neprimit"...
La farfuria cu tocană.

Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile...
E-o cloacă ce se întreţine
-Cu blăblăieli de nu-şi ştiu firul-
De poezie neritmată
Şi comentarii infantile!

În fond, zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fi eternul prost
Sau vrei să pleci, un umilit
De scuipături pân' la refuz...
Au lumea lor, jegos alai,
Se ştiu cu toţii pe de rost,
Tot ce le spui eşti un smintit,
Nu-i înţelegi... senil mofluz.

Jignirea le e zilnic hrană
Şi de răspunzi... tu îi jigneşti!
Te pot bloca, anunţă-admin
Că eşti un porc sau un măgar!?!
Îngeri, sunt ei, cu loc în strană
Şi expresii hâde femeieşti,
Cu parte din limbaj divin...
Cât de bun simţ, ei n-au habar!

Doar ce "crează" aici e "bine",
Sunt singuri şi artă şi modă...
Sunt "albi"... în versuri de doi lei
Se linguşesc la... reciproc,
Clasic... e nulul de la sine,
Mesaju-i depăşit, de-o vogă
De vers, ce recunosc doar ei...
E-n fond un schimb de nul, în troc!

S-adună-n clinciuri femeieşti,
Dar nu de doamne, ci de ţaţe...
Căci de citeşti din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon
În tari senzaţii... în rău de maţe;
De cum răspund băieţi... plugarii
Flatulentaţi... că sunt "garçon"?!?

Şi trucul ultim este... miza!...
Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentaţi, fac vers lejer...
E doar o simplă parodie...?!?
Să-i laşi domol cu expertiza
Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter...
Nici nu te-ai prins, îs o seminţie!!!

În final, există o morală;
Cum poţi să fii, nefiind nimic...
Să joci doar roluri ce-ţi convin
În trupe bine închegate
-Învăluindu-te de fală
De-un Univers cum Teatrul Mic-
Convins de singurul destin;
D-un viitor... de minţi spălate!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihia tinereţii

Şcoala trebuie să urce
şcoala nu-i cenuşăreasă
odihnească-se pe cruce
doar cine nu stă acasă

Şcoala nu-i cenuşăreasă
să dea doar cu mătura
ea este cea mai aleasă
să ne poată antrena

Să dăm noi cu mătura
odihnească-se pe cruce
cei ce nu ştiu măsura
şcoala trebuie să(-i) urce

Şcoala nu-i cenuşăreasă
să vă-mpingă de acasă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

O viaţă-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...

E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.

E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toţi; ne jucăm viaţă,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămaşi, iubim paiaţă.

Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!

E şi-un lăcaş, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu...
E ce-am uitat... Să facem teatru!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!