Unuia
N-are vreun talent aparte,
Dar destinul îl răsfață:
N-o să afle nici la moarte
Cât a fost de prost în viață...
epigramă de Sorin Pavel din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Talent și geniu
Știu, critica nu mă răsfață
Și-are dreptate, evident:
C-am pus în opere talent,
Iar geniul l-am pus... în viață.
epigramă de Oscar Wilde din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ecce homo"
De i-ai făcut vreun rău, nu strică
Să-i ocolești, o vreme, fața -
De-i faci vreun bine, fie-ți frică:
N-o să ți-o ierte toată viața.
epigramă de Sorin Pavel din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luare de atitudine
Mi-ai fost amic apropiat
Și tare voitor de bine,
Atâta timp cât te-am lăsat
Să crezi că sunt mai prost ca tine!
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Nu-l plângeți că,-ncepând de ieri,
Își doarme somnul cel de moarte,
Tot nu venea de nicăeri
Și nici n-ar fi ajuns departe!
epitaf epigramatic de Sorin Pavel din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina pâinii
Lumina pâinii se răsfață
Pe drum de Golgotă și viață,
Tot răul vine ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna...
Se-adună Zmeii și se-nfoaie
Sub falduri vechi de vâlvătaie,
E ud zăbranicul pe rană
Și toată lumea mai dușmană...
Teroarea crește ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna,
Lumina pâinii se răsfață
Pe drum de Golgotă și viață...
Poeții lumii scriu poeme
Și plâng în râuri de blesteme,
Tot răul vine ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Din negurosul neolitic
Și până astăzi, evident,
S-a distilat năduful critic
Din oful lipsei de talent.
epigramă de Sorin Pavel din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Macbeth (Aparte): De mi-e ursit să urc pe tron ca rege, ei bine, destinul să mă-ncoroneze atunci fără ca eu să mișc vreun deget.
replică celebră din piesa de teatru Macbeth, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
De toate-ar fi făcut în viață,
Dar viața asta, ah, nebuna,
I-a fost potrivnică în față:
N-a vrut să fie decât una...
epitaf epigramatic de Sorin Pavel din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine n-are speranță, n-are nici deziluzii!
citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruț
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!
Explicație
Avansează consecvent,
Spre mirarea orișicui,
Deși n-are vreun talent.
Dar are soția lui!
epigramă de Corneliu Vasile din Epigrame și alte versuri umoristice (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nehotărâtul
Ideea că fumatul n-are
Folositor nimic ca act
Persistă-n mintea sa exact
Pân' la țigara următoare!
epigramă de Sorin Pavel din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nșiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârșit bombardament?
Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Și nici acolo nu-i vreun competent?
Ți se deschid mașini, așezăminte
Și-ți iei, lunar, salariul aferent;
Sau, și mai bine, fă-te președinte,
Când vezi că n-ai nici urmă de talent...
(De-acu niște ani...)
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Artiști și artiști
Când taci destul ca să-i asculți,
Un fapt devine evident:
Capricii de artiști au mulți,
Dar câți - ca scuză - și talent?
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuanțe certe
Deștepții, uneori, se vor mai proști,
Iar alteori visează culmi celeste -
Pe prost, în schimb, ușor îl recunoști:
E încântat de el așa cum este!
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui gurmand
El a plecat în lumea-n care,
Precum scripturile susțin,
Nu-i nici durere, nici suspin -
Dar, din păcate, nici mâncare.
epigramă de Sorin Pavel din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei văduve
După moarte, mulți îți spun,
C-a fost soțul prost de bun,
Parcă tu n-ai ști c-a fost,
Toată viața, bun de prost.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Obrăznicie
Când văd un prost făcând și nazuri,
I-aș completa lui Darwin tomul,
Zicând, că-n anumite cazuri,
Strămoșul porcului e omul...
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Evidență
El nu-i un ăla oarecare,
Ca foarte mulți din jurul său,
Ci, dimpotrivă, unul care
E mult mai prost și mult mai rău!
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui gurmand
S-a transferat în lumea-n care -
Precum scripturile susțin -
Nu-i nici durere, nici suspin,
Dar, din păcate, nici mâncare!
epitaf epigramatic de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub aripile destinului
O, Salieri! Câți urmași ai în viață...
câți presupuși fii ai dreptății
râd onestității în față,
cum râde dracul, când se răsfață.
Câte caractere frumoase și talente
pe valul voințelor rămase
sunt ca epavele corăbiilor
de sarea mărilor roase,
legănându-se doar cu speranță
atunci când banul și înfluențele
cern izbândele și râd vieții în față.
Alții, orbecăind sub aripile destinului,
amețiți, ca de puterea vinului,
se adapă din izvorul cotidian,
legănați pe valurile timpului, an de an,
sperând cu tărie
în a lor vie credință,
destinul alege, destinul învinge
și cântărește orice voiță.
Destinul este rețeta prescrisă
înainte de a noastră putință,
în tainice scopuri divine,
purtarea firii spre marea căință...
frământări șlefuite în timpuri răscoapte
și înfloriri spirituale,
ca visele lui Mozart, de după moarte
care în marea lui credință,
de geniu fără referință...
și-a trimis nemurirea în eternitate.
Așa visăm toți,
până să trecem bariera vieții
în lacrimi și șoapte,
spre cercetatul necunoscut...
veșnicia iubirii, idealul speranței,
să nu moară, înainte și după moarte,
nici în cer, dar nici pe pământ
dacă se poate.
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!