El îmi dăruieşte savoarea prezentului. Nicăieri altundeva nu găsesc acest prezent magic, frumos, complet. Când suntem împreuna, clipa devine infinită... Această clipă de gust pronunţat şi absolut al mâncării, al culorii, de răsuflare umană absolută, de plenitudine. Căci sunt întreagă. Este sfârşitul oricărui zbucium.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută să nu mai cauţi, ci doar observă fiinţa infinită ce se arată în absenţa gândului. Chiar şi gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conştiinţa infinită şi fără formă care o eşti. Caută să nu mai cauţi, doar astfel căutătorul îşi va găsi sfârşitul în pacea care este reînceputul eternei tale veşnicii. Şi ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să îşi găsească sfârşitul în următoarea. Dar în prezenţa, graţia Gurului, Sinelui, gândul îşi găseşte sfârşitul chiar acum. Guru nu te pune să cauţi nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îţi arată prin propria lui Prezenţă, născută din Absenţă că şi tu eşti Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veşnic pribeag ce trebuie abandonat graţiei de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaşte că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veşnicul Sine. Nu poţi face absolut nimic pentru asta, poţi doar abandona orice facere Pentru asta. Tu eşti viaţa, Sinele care există etern în această clipă, şi nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea şi caută ceva. Doar clipa de faţă o ai tot timpul, dar mintea îţi spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare şi pribegeşte în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele sărăcăcioase al limbii noastre infime, minuscule şi neînsemnate al alfabetului nostru care conţine doar 31 de litere, care pălesc în comparaţie cu tot spectrul sinelui propriu al sentimentelor şi iubirea altruistă absolută, înţelepciunii şi tot ce este bun şi frumos în acest univers feeric care în spirala infinită şi veşnic al casei noastre care ne adăposteşte, ne hrăneşte, atât corpul fizic cât şi sufletul, pe care îi dăruieşte privilegiul de a-şi conştientiza, identifica, releva şi o.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fiecare pas al vieţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum sufletul pleacă de la virtute pentru a se înălţa spre frumos şi spre bine, la fel el porneşte de la viciu pentru a coborî la răul absolut. Contemplarea care aparţine sufletului ce contemplă viciul este a răului absolut, iar participarea la acest rău îi revine sufletului, care devine vicios, căci el se va afla în întregime pe "tărâmul neasemănării" când scufundându-se în sine, va cădea într-o mlaştină întunecată. Când sufletul se află în întregime în viciul absolut, el nu mai deţine viciul, ci îşi transformă natura într-una rea. Sufletul care se îndreaptă spre intelect se îndepărtează de materie şi nu se apropie de lipsă de măsură, rămânând pur.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieţii! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să ţin fruntea sus spre ea,

Eu aş împinge-o-ncolo cu piciorul
Şi mi-aş vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binişorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieţii; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă şi iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristeţea ca redută
Şi dragostea din versuri absolută.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi pare uluitor, adevărul este că strădaniile noastre privitoare la drepturile civile, pacea mondială, controlul demografic, prezervarea resurselor naturale şi ajutorul dat celor care flămânzesc pe planetă - oricât de presante ar fi aceste probleme - vor aduce mai mult rău decât bine dacă sunt făcute în spiritul care le animă în prezent. Căci aşa cum stau lucrurile, noi nu avem nimic de dat. Dacă bogăţiile şi modul nostru de viaţă nu pot să ne aducă bucurie aici, n-o vor face nicăieri altundeva... Ceea ce vreau să spun devine foarte clar când ne dăm seama cu tristeţe şi compasiune, că mulţi dintre oamenii foarte puternici şi bogaţi sunt nişte nătărăi mizerabili şi nişte prizonieri ai rutinei, care, cu rarisime excepţii, nu au nici cea mai vagă idee despre cum să-şi cheltuiască şi să se bucure de bani...

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnologia - suntem noi. Nu există separaţie. Este o expresie pură a voinţei creative umane. Nu există nicăieri altundeva în Univers; sunt aproape sigur de asta.

citat din David Cronenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a fost dat ca, din anii petrecuţi în închisoare, să duc cu mine, pe spatele meu bătut, care aproape s-a frânt sub povară, această experienţă esenţială: cum devine fiinţa umană rea şi cum devine bună. În tinereţe, intoxicat de succese, mă simţeam infailibil şi, din această cauză, eram crud‚ îmbătat de putere, am fost un ucigaş şi un tiran. În cele mai rele momente ale mele, eram convins că fac bine şi mă acopeream complet cu argumente sistematice. Şi numai când m-am întins pe paiele mucezite din închisoare, am simţit înlăuntrul meu primele semne ale binelui.

citat clasic din Aleksandr Soljeniţîn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bogat într-o ţară săracă este complet imoral.

Ideea că acumularea excesivă de bunuri materiale este singurul motiv pentru care omul se află pe acest pământ mă îngrozeşte. O găsesc nu numai imorală, ci şi dăunătoare.

Această prezentare a abundenţei luxuriante stimulează în mine o reflecţie pe cât de banală pe atât de actuală, aşa cum se întâmplă adesea cu cele mai simple şi mai spontane reflecţii: de unde vine nevoia de a dori mulţi bani, multă mâncare, multe haine, mult spaţiu?
La ce bun atunci când nici o fiinţă umană nu are nevoie de atât de mult ca să fie fericită?

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna

Toata ziua mă gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Şi ce trebuie să fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Şi intenţionez să o sfârşesc acolo sus.

Aceasta beţie a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coştereaţă.
Vine ziua când îmi voi lua zborul –
Dar cine e acum în urechea mea şi-mi ascultă vocea?
Cine rosteşte cuvinte cu vocea mea?

Cine mă priveşte în ochi? Ce este sufletul?
Nu mă pot abţine să tot întreb.
Dacă aş gusta o înghiţitură de răspuns,
M-aş putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici – şi nu pot să plec pe aceaşi uşă.
Oricine m-a adus aici, va trebui să mă ia din nou acasă.

Aceste versuri... Niciodată nu ştiu ce o să spun.
Nu planific asta.
Când sunt dincolo de a le spune, devin foarte tăcut şi rareori rostesc ceva.

Avem un butoi enorm de bere, dar nu sunt halbe.
Pentru noi este în regulă. Ȋn fiecare dimineaţă
Suntem îmbujoraţi, iar seara suntem îmbujoraţi din nou.

Ei spun că noi nu avem nici un viitor.
Au dreptate – Iar asta pentru noi este perfect.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce, acum tu nu exişti?! Faptul Existenţei este ceea ce cauţi! EL este Acum, Aici! Minţii îi place să urmeze o călătorie pentru că noi suntem teribil de îndrăgostiţi de călătoria spirituală, facem relaţii în călătoria spirituală, facem o mulţime de lucruri (lucrăm chiar şi/pentru şi în numele "neputinciosului" Dumnezeu) în "călătoria spirituală". Şi sună atât de bine, ah! E atât de frumos! Şi chiar rămânem până la capătul existenţei, unii, în această stare a căutării. Poţi să spui că este un cadou din partea lui Dumnezeu, dar acest "Eu-Sunt" este Acum, Aici, nu este nicăieri în altă parte. Chiar şi atunci când credem că l-am pierdut pe "Eu-Sunt", noi suntem. Este fulgerător, realizezi că ceea ce cauţi este chiar Acum, chiar Aici! Ce anume îi lipseşte acestui moment, acestei clipe, pentru ca eu să îi permit minţii să îmi spună că sunt incomplet, că sunt separat şi atunci să-i spun: "Bine, minte, sunt de acord, merg cu tine în căutare, merg cu tine în această călătorie!"?

Atmaji Maharaj în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşterea Sinelui, sau Realizarea Spirituală Ultimă, Libertatea Absolută, nu are nici o legătură cu condiţia ta fizică, cu vârsta, sau cu sexul/genul. Indiferent de ipostaza în care te afli, iar uneori cu cât acesta este mai alterată, TU TREBUIE SĂ FII, exact acest fapt de "A-FI" este Sinele. Nu, cum eşti!? Cum eşti, este relativ, dar faptul de "A-Fi" chiar şi atunci când nu eşti, este Absolut! Cine poate să accepte Asta? Ideea falsă, că vei recunoaşte Sinele, viaţa veşnică când te simţi foarte bine, e complet falsă şi e dată doar de exacerbarea ego-ului, nu de vreo realizare spirituală indubitabilă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

În fiecare clipă mori... tu!
Şi în fiecare clipă renaşti ca fiind
un...
Alt tu.

Clipa ce trece, moare odata cu tine
Clipa ce se naşte, ia viaţă odata cu tine..

Îmi doresc să mi se atingă sufletul
Cu bunătatea clipei de acum,
Şi de acum, şi de acum, şi de acum...
Astfel o să mor de nenumărate ori,
De nenumărate ori mai eu.
Frica ce moare în această clipă
Să nu germineze in următoarea.
Frica ce a murit să nu renască atunci
când se naşte clipa...

poezie de Marius Tritescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este condiţionarea? Credem că suntem noi şi Oceanul. Nu vedem că picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit şi ne-a făcut imaginea unei picături şi credem asta. Condiţionarea e cea mai puternică iluzie. iar în această direcţie mă refer la condiţionarea că suntem costumul acesta de carne visată numit corp-minte. Deşi credem că suntem Spiritul infinit, Sinele, Libertatea, Dumnezeu, etc, etc. de fapt continuăm să ne raportăm la noi ca la închisoarea de carne corp-minte. Deseori expresiile condiţionării de genul: "Am venit Aici cu un scop!" sau "Încă ne aflăm în acest corp!" sau "Sunt doar o picătură din ocean. Nu sunt oceanul!" etc, etc. Sunt în fapt foarte uşor de decondiţionat, de spulberat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu cere, ci acceptă totul. Tocmai de aceea, Liniştea nu începe şi nu se sfârşeşte. Ea cuprinde începutul şi sfârşitul, însă rămâne în Acum, pentru că singura clipă în care există Liniştea, este clipa de Acum. Eternitatea Momentului Prezent. Veşnicul Acum.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pronunţaţi "Acum", acest moment al prezentului nu mai există, el devine trecut şi se duce pentru totdeauna.

Alexandra Moşneaga în Vindecarea psi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi este pe calea pe care te afli acum? Lasă ego-ul pe cale - că lui îi place tare mult să "evolueze" - şi tu rămâi Aici. Acum, unde suntem, pe o cale sau suntem Aici? Credem că e undeva de ajuns, nu vedem că veşnic suntem această clipă ca această clipă şi nu ca gândul efemer ce apare în ea şi vrea să se dea huţa-huţa pe o cale.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai observat asta? Gândul tot timpul te va trimite din această clipă. Pentru el această clipă înseamnă moarte, extincţie, de aceea el te va trimite să faci ceva, să îţi aminteşti ceva, să vrei ceva, etc, etc. Rămâi doar ca acest moment şi întreaga minte îşi va găsi sfârşitul, aici pentru tine. Apoi doar vei umbla liber ca Libertatea!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus spune: "EU-SUNT" e CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA. Aşadar, doar acest "Eu-Sunt" este Adevărul la care se referă Iisus şi spune că vă va elibera şi călăuzi. Tot preaiubitul spune: "Căci strâmtă este poarta cea largă/infinită a Prezenţei!" şi" Mai uşor intră o cămilă prin urechile acului decât un bogat în împărăţia lui Dumnezeu!" EL face referire doar la acest "Eu-Sunt". Mai spune el: "Eu-Sunt este lumina lumii cel ce îl va recunoaşte nu va umbla în întuneric, ci va avea LUMINA CONŞTIINŢEI VEŞNICE!" Începeţi aşadar mai întâi cu asta, recunoaşteţi ce anume poate să fie faptul că Acum, Aici, eşti complet disociat de mintea ta, pentru că eşti ca un prunc ce nu a învăţat încă această paranoia a gândirii de la lume.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica este femeia care naşte, poetul este cel care fecundează... Muzica e femeie. Femeia înseamnă dragoste, dar o dragoste primitore şi care, atunci când primeşte, se dăruieşte pe deplin. Femeia devine ea însăşi abia în clipa când se abandonează... O femeie care nu iubeşte cu această mândrie dăruitoare e o femeie care nu iubeşte deloc. Iar o femeie care nu iubeşte deloc este cel mai respingător spectacol din lume.

citat celebru din Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!