Când răul ţi-a fost injectat în artere şi sufletul îţi este otrăvit de totalitatea lucrurilor care ne înconjoară, totul doare; dar când sfârşitul este unul promiţător, nu mai poţi decât să zambeşti atunci când îţi citeşti povestea vieţii scrisă cu propriul sânge.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (august 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul minciunii poate fi stins doar atunci când dai frâu liber a ceea ce simţi cu propria inima.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (august 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

La şcoala vieţii când ai fost înscris
De Dumnezeu când ai venit în lume,
În loc de cărţi, un suflet ţi-a admis
Şi-n ghiozdan, mai multe fapte bune.

Ţi-a pus caiete-n care tu să scrii
Pe paginile-n multe zile date,
Tu să notezi de toate, dar să ştii
Că nu se şterg şi nu pot fi uitate.

Ca să-ţi notezi în ele ai primit
Creionul magic din dumnezeire,
Dar radiera-n geantă ţi-a lipsit,
Deci totul, totul este amintire.

Poţi să notezi şi paşi spre viitor
Şi calea-n viaţă ce o vei alege,
Dar nu poţi şterge din trecut, un chior
De ban sau faptă care-i fără lege!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca părinte, poţi sfătui, poţi îndruma, poţi încerca să corijezi, dar nu poţi să te lupţi cu cel ce-ţi este copil, care are personalitatea sa, puterea de a alege să-şi trăiască viaţa. Nu ai cum să i te substitui. Nu ai cum să-i schimbi deciziile, decât atunci când îşi deschide mintea şi sufletul, când acceptă ajutorul oferit, altfel totul este o luptă cu morile de vânt.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de Ildy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu...

citat celebru din Umberto Eco
Adăugat de Agud Dafina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este cel mai mare inamic al plăcerii.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (septembrie 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este înţeleasă de toţi locuitorii Terrei, dar este mai bine să nu fii tu cel ce o înţelege.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (august 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei simţi niciodată fericirea până când nu vei vedea sufletul din tot ceea ce te înconjoară. Şi nu poţi vedea sufletul din ce te înconjoară dacă nu îţi cunoşti prima oară propriul suflet. Caută în tine, reconectează-te şi întreaga lume se va dezvălui în adevărata ei natură.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezia este medicamentul perfect pentru un suflet rănit.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (august 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este precum cea mai cruntă propoziţie matematică la care te zbaţi până la ultima suflare pentru a rezulta 0.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (octombrie 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să devii un om împlinit sufleteşte doar când scapi de frica de a pierde ceva. Iar de frica de a pierde scapi când pierzi totul şi îţi dai seama ce mult ţi-a rămas. De ce te temi? Ai uitat că tot ce e mai bun în tine a apărut atunci când nu mai aveai nimic de pierdut, când ai ales să mori mai degrabă decât să trăieşti altfel decât ascultând de propria ta lege? Nu ţi-a fost frică de moarte, iar acum ţi-e frică să nu îţi pierzi reputaţia, o relaţie sau slujba? Cum îi poţi tu ajuta pe oamenii din jur care au nevoie de iubirea ta, de puterea exemplului tău, de încurajările tale dacă trăieşti în frică? Lumea are nevoie de tine puternic şi neînfricat, nu mic şi speriat.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când raţiunea nu poate găsi esenţa lucrurilor, ci numai aparenţele lor, nu poţi vorbi de un adevăr fix şi indiscutabil. Atunci când nu poţi şti începutul, sfârşitul şi scopul omului şi al universului, n-ai pe ce să-ţi bazezi o dreptate fixă şi eternă.

Dem I. Dobrescu în Caractere (1933)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor doresc să fie perfecţi, teoretic a fi Dumnezeu; dar doresc ei să fie sufletul care suferă cel mai mult din acest univers?

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (august 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea este rana deschisă, iar trădătorul este sarea pusă peste ea pentru a produce şi mai multă durere.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (septembrie 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te doare...

Să spun atunci când peste oameni este frig şi plouă,
Că EL te-ascultă şi te vede...
Şi ţi-ar fi dat comoara în Viaţa cea nouă
De-ai fi avut un suflet care se încrede.

Să spun şi-atunci când peste oameni este ger şi ninge,
Că poţi iertarea să o ai...
Iar trupul tău zdrobit nu se va stinge
Purtându-ţi sufletul acasă, în Rai.

Să spun şi-acum când peste oameni este soare,
Avem lumină în inimi şi în case...
Dureri şi lacrimi aduc aşa splendoare
Ca noi să facem temple luminoase.

Dar să mai spun şi-atunci când tu suspini şi doare...
Te afli pe o cale, într-un ceas... şi sună;
El sună a binecuvântare
Căci negreşit te-aşteaptă o Cunună.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bine este să fii pentru totdeauna singur. Acolo nu este nimeni pentru a te răni.

Diana-Luisa Avram în Carneţelul cu gânduri (august 2010)
Adăugat de Diana-Luisa Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce am nu este al meu, totul îmi poate fi luat oricând; singurul lucru ce îmi aparţine este sufletul meu şi atitudinea cu care aleg să întâmpin marile necunoscute ale vieţii. Mi se întâmplă lucruri nasoale? Din când în când, sigur. Însă ele nu fac decât să îmi aducă aminte că greutăţile depăşite până acum au fost infinit mai mari şi că nu există probleme, decât provocări. Cea mai importantă este atitudinea noastră faţă de ce ni se întâmplă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul vieţii se poate asemui cu sfârşitul unui bal mascat, atunci când se scot măştile. Aşa se vede cum au fost aceia cu care cineva a intrat în contact în cursul vieţii sale.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea, Dorinţa de a muri, traducere de Constantin Pestreanu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minunată veste

Văd privirea voastră, atârnă-n jos, prea tristă
Nu rupe-ţi voi tăcerea, când liniştea persistă?
Şi totul pare acum, cum ziua plouă în ceaţă
Cum totul ar fi uscat şi fără de verdeaţă.

Oamenii azi sunt aşa de mohorâţi!
Par aşa schimbaţi, sunt trişti şi par urâţi!
Şi bucuros să fiu, căci răul nu există?
Să par eu fericit, în lumea atât de tristă?

Ce tare ochii plâng, când inima te doare?
Atunci nimic nu pare c-ar mai avea valoare
Şi plâng aşa de mult, căci sufletul ţi-a rupt!
Cu suferinţa-n lacrimi şi sângele ţi-a supt!

Vântul să îţi spună, ce larg şi lung e cerul!
Cum cerul plin de soare încălzeşte gerul
Şi tu să te încălzeşti, tristeţea îţi topeşte!
Câci dintr-o parte vine o minunată veste!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cunoscut faptul că de la începutul creaţiei sale, sau a fiinţei sale sufletul omului este ca o tablă ştearsă şi are o facultatea prin care este dispus să primească forme sau intenţii ale lucrurilor, iar o asemenea facultate se numeşte intelect posibil;el se aseamănă cu materia, căci tot aşa cum materia este în potenţă faţă de diferite forme, tot aşa intelectul posibil este în potenţă faţă de cunoaşterile diverse. Însă intelectul este în act atunci când sufletul este desăvârşit de cunoaşteri sau de intenţii sau de intenţiile lucrurilor inteligibile: aşa încât, atunci când el doreşte, iese în actul acelui care înţelege şi produce acele intenţii care îi sunt prezentate în act, iar sufletul desăvârşit astfel şi dispus astfel se numeşte intelect în act.

Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!