Mulcahy: Bună dimineaţa! Iată-ne din nou aici. Este iarăşi duminică. Sunt sigur că toţi aţi venit aici aşteptându-vă să auziţi o predică. Ei bine, trebuie să recunosc că nu sunt la fel de pregătit pe cât mi-aş dori. De fapt, nici măcar nu sunt îmbrăcat aşa cum mi-aş dori. Vedeţi, îmi pregăteam predica, despre care speram să fie una deosebit de emoţionantă în onoarea cardinalului Reardon, dar am fost chemat în altă parte şi, ca să fiu cinstit, nu m-am mai reapucat de ea. Aşa că, dacă aveţi răbdarea să mă ascultaţi, aş vrea să vă spun de ce nu am mai continuat-o. Aş vrea să vă povestesc despre doi bărbaţi, fiecare luptându-se cu propria sa criză personală. Pe primul dintre ei îl cunoaşteţi destul de bine. Al doilea este un pacient aici. Ei bine, primul bărbat credea că se confruntă cu o criză, dar de fapt el doar încerca să impresioneze pe cineva. Voia să i se recunoască meritele, să fie încurajat, să fie apreciat. Când aceste merite erau ameninţate, reacţiona de-a dreptul copilăreşte. Dar cel de-al doilea bărbat se confrunta cu cea mai mare criză în care se poate afla omul muritor, pierderea propriei vieţi. Cred că sunteţi de acord că cel de-al doilea bărbat avea tot dreptul să fie egoist. În schimb, acesta a ales nu să se gândească la persoana sa, ci la cea a unui frate de-al său. La un frate. Şi când primul dintre ei a observat demnitatea şi altruismul celui de-al doilea şi-a dat seama cât de meschin şi de egoist a... am... am... am fost. M-a făcut să văd lucrurile mai clar decât le-am văzut vreodată. Dumnezeu nu ne-a lăsat aici pentru a primi acea mângâiere de apreciere. Ne-a creat ca să poată fi aici El însuşi, pentru ca El să poată exista în vieţile celor pe care i-a creat după chipul şi asemănarea Sa.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, Mttlc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bessie: O, prima întâlnire. O să fie interesant. Hei, ce s-a întâmplat?
Joey: Nu ştiu, pare ciudat. Adică Dawson şi cu mine la o întâlnire? Nu ţi se pare ciudat?
Bessie: A fost ciudat când v-aţi sărutat?
Joey: Nu, a fost destul de bine. Dar ideea e că nu s-a mai întâmplat de atunci, adică de ieri.
Bessie: Nu e neobişnuit pentru că eu cred că al doilea sărut e mereu mai dificil decât primul.
Joey: De fapt ne-am sărutat de mai multe ori în seara aia.
Bessie: Da, dar se consideră ca fiind doar un sărut, iar acel prim sărut este cel pasional. Este cel plin de dorinţă şi atracţie, dar cel de-al doilea sărut este raţional. Ai timp să îţi faci griji şi să analizezi, iar majoritatea femeilor preferă acel prim sărut, dar eu îl prefer pe al doilea pentru că este vorba despre ceva mai mult. Vei primi cel de-al doilea sărut, Joey şi va fi minunat. Va fi real. Va fi plin de înţeles.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aş vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteţi pentru democraţie sau pentru dictatură?
Primul şi al doilea (evident, bine dispuşi): Da, într-adevar, aveţi dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, mă rog, poate că e bine că ne minte... că trebuie să vândă şi ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar şi cu-al meu! Şi dacă mă apucă în oraş... ce mă fac? Că toaletele, adică veceurile, noa, cum să spun... costă scump. Că au privatizat ăştia până şi privata.
Reporterul: Credeţi ca mai suntem ascultaţi?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca şi până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieşi dumneata după ora 9 seara... Ia să vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu vă mulţumesc pentru participare...
Primul: Să fiţi sănătos...
Al doilea: Şi să ne sunaţi, să ne spuneţi când ne daţi la televizor...
Primul: Că avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunaţi-ne, că auzim...

replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă al doilea ton este fizic egal cu primul avem de-a face cu o situaţie cu totul nouă. Al doilea ton nu este perceput la fel cu primul, pentru că primul ton pe mine m-a marcat cu ceva (altfel nici nu pot şti cum cel de-al doilea este al doilea). Aceasta este o impresie oarecare, chiar şi numai în mintea mea sau chiar numai în această sensibilitate umană, care este incredibil de deschisă. Acest ton, însă, nu mai are acest avantaj incredibil de a cădea pe teren neprelucrat, ci cade pe un câmp prelucrat de primul ton. În muzică un există nicio repetiţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci este noapte şi nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalţă în faţă sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărţuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă şi atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu ştiu nimic unul de altul şi fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Şi la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiţi după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroşi că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: De ce ieşi cu o femeie care probabil şi-a pierdut virginitatea în timpul celui de-al doilea război mondial? Şi cunoascând-o, probabil că nu cu unul de-al nostru.
Alan: În primul rând, nu ieşim împreună. O însoţesc la un eveniment de caritate. Şi, în al doilea rând, vârsta ei nu are importanţă. Singurul lucru care contează este interiorul unei persoane.
Charlie: Da, bine, singurele lucruri din interiorul ei sunt praf şi carne nedigerată de mastodont.
Alan: Nu e chiar atât de bătrână, Charlie.
Charlie: E, haide, pun pariu că a fost martor ocular la naşterea agriculturii.
Alan: Încetează!
Charlie: Probabil că poza ei de absolvire a liceului este pe un perete de peşteră din Franţa.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care trebuie să-l ştiţi este faptul că sunt o curvă. Şi n-o spun cu superficialitate. Al doilea lucru e faptul că locuiesc în Londra. Nu e un oraş ieftin. Ca majoritatea prietenilor mei, m-am mutat aici, după universitate, cu speranţa de a-mi găsi o slujbă. Dacă nu una bine plătită, măcar una interesantă sau populată exclusiv de bărbaţi chipeşi şi buni de însurătoare. Dar astfel de posturi sunt rare pe pământ. Prostituţia înseamnă o muncă permanentă, dar nu solicitantă. Cunosc o mulţime de oameni. E drept, aproape toţi sunt bărbaţi, iar pe cei mai mulţi dintre ei n-o să-i revăd niciodată.

Belle de Jour în Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vin

Primul pahar e aliment,
Al doilea este stimulent.
Cu cel de-al treilea drogul vine,
Apoi... Amin! numai de bine!

epigramă de Paulian Buicescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să facă faţă cu succes celui de-al doilea stadiu al vieţii, omul trebuie să stăpânească arta de a trăi. Cronologic, cel de-al doilea stadiu al vieţii se întinde de la vârsta de 20 sau 25 de ani până la 40 sau 50 de ani.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar nu asta contează acum. Aveţi sau nu dinozauri, aici, pe planeta voastră, pe suprafaţa ei, în această pădure, ori în altă parte?
Nick: Nu cred să avem aşa ceva aici. După descrierea pe care le-ai făcut-o... Nu avem asemenea creaturi bizare pe planeta noastră.
Maria: Nu?! De ce?
Nick: Ce rost ar avea asemenea animale imense pe suprafaţa planetei?
Maria: Păi... şi planeta voastră este imensă. Parcă ai spus că este cam cât Jupiter.
Nick: Nu. Ceva mai mare decât Jupiter al vostru. În plus, spre deosebire de Jupiter, care este o planetă gazoasă, aceasta are întreaga suprafaţă solidă.
Maria: Cu atât mai mult. Dacă e mai mare decât Jupiter şi în plus, mai e şi solidă, dinozaurii ar avea destul loc aici. Ba chiar destul de mulţi. Creaturi imense pe o planetă imensă...
Nick: Nu înţeleg. Crezi că dacă planeta noastră este atât de mare, e obligatoriu să existe creaturi gigantice care să o populeze, doar pentru că ar avea destul loc?
Maria: Nu asta doream să spun... Dar ar fi fost interesant să-i văd, să-i studiez... Dinozaurii vii... Ar fi fost de-a dreptul fantastic! Nu ştie nimeni aproape nimic despre ei, totul se bazează pe simple presupuneri sau deducţii logice, tot ce se ştie sunt de fapt simple speculaţii, ar fi fost interesant să aflu câte ceva sigur despre ei.
Nick: Nu cred că dacă ar fi existat dinozauri aici, ar fi semănat cu cei de pe Terra, cel puţin sub aspect comportamental, deci nu cred că ar fi fost interesant de studiat, n-ai fi avut ce să afli despre ei.
Maria: Ai dreptate. N-aş putea să-mi închipui cum ar arăta nişte dinozauri fioroşi, dar inofensivi, căci probabil aşa ar fi fost dacă ar fi existat aici.
Nick: Aşa-i.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există trei niveluri de dezvoltare a virtuţii. Primul este cel în care urmăreşti propriul tău interes fără a dăuna celorlalţi şi pe care, eventual, îi poţi ajuta. Cel de-al doilea nivel este cel în care acţiunile tale sunt destinate mai întâi altora şi abia apoi ţie însuţi. În cel de-al treilea nivel te preocupă în exclusivitate binele altora, al societăţii şi al omenirii, fără a mai conta propria persoană.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog imaginar

- De ce române-ai plecat,
casa-n urmă ţi-ai lăsat
şi te-ai mutat în alt stat?
Nu ţi-e milă şi păcat,
nici nu te simţi vinovat
de lacrimile ce-au vărsat
cei rămaşi la tine-n sat?
Iar pe unde-ai colindat
ai văzut loc mai bogat,
mai frumos, mai luminat
dar... pe care l-ai uitat?
- Dar de ce eu l-aş uita,
dacă-acolo-i casa mea?
Aici mă usuc de dor
de-al meu sat, de-al meu obor,
de-a mea casă, de-ai mei toţi,
mamă, tată, fraţi, nepoţi,
de prieteni, de vecini,
aici sunt ca floarea-n spini,
ca român printre străini,
aici, dacă îmi e foame,
privesc sus, la Doamne-Doamne,
aici, dacă îmi e sete,
parc-aş vorbi la perete,
nu e nimeni să-nţeleagă
vorba mea puţin beteagă,
n-am cu cine să m-ajut,
mă simt ca un surdo-mut,
nimeni nu mă bagă-n seamă
parc-aş fi ciumat, li-e teamă,
s-a dus vestea de români
că sunt răi, c-ar fi păgâni,
eu, însă, lucrez cinstit
şi-aş vrea să fiu preţuit,
munca mea o fac cu spor
doar în beneficiul lor,
lucru trainic, de durată
cu conştiinţa curată
şi inima împăcată.
La voi mă întorc mereu
că acolo-i cuibul meu,
prietenii-mi sunt acolo,
umblu-aici de colo-colo,
locul nu mi-l mai găsesc,
vin la voi să mă-odihnesc
când oi vrea şi oi putea
ca să-mi găsesc liniştea,
cred că este bine-aşa!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penny: Leonard a ieşit vreodată şi cu fete normale?
Sheldon: Ei bine, presupun că nu vorbeşti despre o normalitate digestivă pentru că am învăţat că astfel de întrebări sunt nepotrivite.
Penny: Nu, vreau să spun dacă a ieşit vreodată cu cineva care nu era foarte deşteaptă?
Sheldon: Ei bine, a fost o singură fată care avea un doctorat în literatura franceză.
Penny: Şi cum nu era foarte deşteaptă?
Sheldon: Păi, în primul rând, era franţuzoaică. În al doilea rând, era literatură.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea bărbat

Femeile mi-au spus, făcând amor:
"Al doilea bărbat din viaţa lor".
Ştiindu-le, am acceptat ideea:
"Al doilea bărbat" din ziua-aceea!

epigramă de Nicolae Ivan din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa şi timpul sunt cele mai puternice maiuri pe care le cunosc; primul fărâmă stâncile, iar cel de-al doilea amorul propriu.

Alexandre Dumas în Cei 45
Adăugat de adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Bună! Nici nu ştiu de ce am venit. Mint. Uite, am venit aici în seara asta ca să-ţi spun, ca să-ţi spun că ai dat-o-n bară. Ai dat-o-n bară rău de tot. Şi nu pentru că ai încălcat legea sau pentru că ai fost prins sau pentru că m-ai lăsat fără un tată. Ai dat-o-n bară pentru că nu mă cunoşti. Sunt fiica ta şi nu ştii nimic despre mine. Deci cred că am venit doar să-ţi spun că sunt bine. Am crescut destul de bine. Şi o să fiu bine chiar şi fără ajutorul tău. Am o singură întrebare. Mă iubeşti?
Dl. Potter: Mai mult decât o să îţi dai seama vreodată. Şi îmi pare rău. Îmi pare rău.
Joey: Te gândeşti la mine?
Dl. Potter: Iubito, toată ziua, în fiecare zi, oră, minut.
Joey: Şi chiar mă iubeşti? Pentru că am 15 ani şi îmi petrec fiecare zi gândindu-mă că nu mă iubeşte nimeni.
Dl. Potter: Nu e adevărat. Şi nu sunt singurul. Dawson Leery. Te iubeşte, Joey. Nu ţi-a spus niciodată?
Joey: Niciodată.
Dl. Potter: Păi aşa este. Sunt sigur.
Joey: Cum?
Dl. Potter: Pentru că te priveşte aşa cum se uita mama ta la mine. Şi tu îl iubeşti... I-ai spus? Trebuie să-i spui, Joey! Nu face aceeaşi greşeală ca mine. Nu aştepta până persoana pe care o iubeşti este răpusă de cancer şi e pe moarte în timp ce tu stai deoparte...
Joey: Te iubesc, tată.
Dl. Potter: Şi eu te iubesc.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Pentru numele lui Dumnezeu, ce faceţi voi doi aici?
Jen: Doar savurăm arta dansului de salon.
Penny: Nu v-am spus că voi doi sunteţi talente înnăscute? Mult mai bine decât ăştia doi şi au fost aici toată săptămâna. Dar voi doi aţi fost împreună, nu?
Jen: Ă... nu acum, bine?
Penny: Am dreptate, nu-i aşa? Aţi fost împreună, nu a mers. Dar apoi aţi trecut peste toate neînţelegerile şi acum aveţi încredere unul în celălalt, nu? Se vede din modul în care dansaţi. Se vede că există încredere. Ăştia doi pe de altă parte...(Arată spre Joey şi Pacey care dansazează) O cu totul altă poveste. Uită-te la ei. Uită-te la... poziţia lor, la tensiunea din braţele lor...
Pacey: E vreo problemă?
Penny: Ce am spus eu despre corpurile care se ating?
Joey: Nu, îmi pare rău.
Pacey: Nu o să se întâmple asta, bine?
Penny: Sigur... vedeţi la ce mă refer? Se observă ostilitatea, cum sunt plictisiţi unul de celălalt, ca să nu mai vorbim de cearta continuă şi de strigarea pe numele de familie. Sigur sunt în fazele de început ale unui ritual de împerechere a unor nebuni.
Pacey: Ce?
Joey (râde): Ai înţeles greşit, cucoană.
Penny: Pe bune? Aşa să fie?
Pacey: Da, întru totul.
Joey: Nici că ai putea greşi mai mult.
Penny: Bine. Este destulă tensiune sexuală încât să dea naştere unui sărut. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am văzut pe cineva dansând atât de prost... serios...
Dawson: Stai aşa, crezi că, doar pentru că nu ştiu să danseze, ei doi...?
Penny: Este o teorie pe care am îmbunătăţit-o după ani de experienţă... dacă două persoane dansează atât de prost, atunci sunt nebuni unul după celălalt... dansul nu minte.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul caută un principiu în numele căruia să poată dispreţui omul; el inventează o altă lume pentru a o putea calomnia şi mânji pe cea de aici; el nu sesizează decât neantul şi face din acest neant un "dumnezeu", un "adevăr" chemat să judece şi să condamne existenţa de aici... Omul este cel care a creat femeia. Din ce? Dintr-o coastă a dumnezeului său – a idealului său.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce n-a fost

La judecata de apoi va fi
Încurcătură mare
Că oamenii nu vor fi judecaţi
Pentru ce a fost cât pentru ce n-a fost.
Ion.
Ăsta va intra primul
Şi nu-l va întreba nimeni
De ce a făcut aia şi aia
Dar va fi întrebat
Tu ştii ce s-ar fi întâmplat
Dacă tu nu făceai aia şi aia
Ce planuri avea Dumnezeu
Cu aia şi cu ăla
Şi nu va şti să răspundă.
Ionel.
Ăsta va intra al doilea
Şi nu-l va întreba nimeni
Ce-ai căutat acolo sau dincolo
Că ăsta ar găsi răspuns
Ar spune că ea încă
De aici a vrut acolo
Şi-ar scăpa
Mihai.
Aşadeci oamenilor li se vor pune
Doar întrebări despre ce n-a fost.
Şi n-a fost nici iubirea mea.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (20 septembrie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isa Nutter

Doctorul Meyers a spus că am satiriázis,
Iar doctorul Hill că mai degrabă-ar fi leucemie –
Însă eu ştiu de ce-am ajuns aici:
Aveam şaizeci de ani, dar eram zdravăn ca un bărbat
În putere, de treizeci şi cinci sau patruzeci de ani.
Şi n-a fost din cauză că scriam o scrisoare pe zi,
Nici pentru că mă culcam, şapte zile pe săptămână, noaptea târziu,
Şi n-a fost din cauza stresului de-a mă gândi mereu la Minnie.
Şi n-a fost nici teama sau vreo gelozie înspăimântătoare,
Sau încercările necontenite de a pătrunde
În mintea ei fermecătoare, sau simpatia
Pentru viaţa nenorocită pe care a dus-o
Cu soţul de-al doilea –

Nimic din toate acestea nu m-au pus la pământ –
Ci numai vociferările fiicelor şi ameninţările fiilor,
Rânjetele şi blestemele tuturor rudelor mele,
Iar asta până în ziua în care ne-am dus pe furiş la Peoria
Şi m-am căsătorit cu Minnie, împotriva voinţei lor –
Acum, de ce vă mai miraţi că testamentul meu a fost făcut
În favoarea celei mai bune şi mai fără de prihană dintre femei?.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!