Poate cineva să-şi cureţe sufletul de toate bucuriile şi durerile trecute? Ne vindecăm, dar nu uităm...

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile trecute nu mor, ele asteaptă, dar mai întâi trebuie să fi existat

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o femeie nu poate fi ca "toate femeile", iar o femeie adevărată are în suflet cel puţin şapte femei.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce compunem, nu este altceva decât omul cu toate sentimentele, toate gândurile, bucuriile şi durerile sale.

citat clasic din Gustav Mahler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai rezonantă entitate din Cosmos e Mama. Plânge cu toate durerile şi-i fericită lângă toate bucuriile copiilor Săi.

Cornel Stelian Popa (1 februarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din poezie şi din reverie nu se poate trăi.

citat din Doina Ioneţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate naivităţile sunt speculate chiar şi de Dumnezeu.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poate îngrădi unui bărbat fanteziile erotice.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Pastorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare urâţenia generează răutate sau răutatea e urâtă şi sluţeste toate chipurile?

Doina Ioneţ în Într-o singură noapte
Adăugat de Tatiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin natura sa, un bărbat nu poate aparţine unei singure femei.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2007)
Adăugat de Ina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lumea aceasta
îmbibată de
droguri şi violenţă extremă,
ameninţată de
tehnologia modernă,
în goana absurdă
după avere
uităm să mai fim oameni
cu sufletul pur,
iar inocenţa de altădată
din privirile noastre
se transformă
treptat, involuntar,
în ură, invidie şi nepăsare...
astfel uităm să vedem
frumuseţea naturală
ce ne înconjoară,
uităm să admirăm
răsărit şi apus,
uităm să privim
fluturii cum zboară
şi un curcubeu de speranţă
de ploaie adus...
uităm să admirăm
cum cad frunzele din copaci,
dezvelind crengi încâlcite
peste care cad jucăuşi
fluturi de gheaţă
într-un dans necontenit
al vremurilor trecute şi viitoare...
şi astfel uităm
chiar şi uitarea
ce cade grea
peste sufletele noastre
demult uitate...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit chiar şi suferinţa atunci când m-a trântit la pământ. O respectam cât era de crudă în sufletul meu, dar apoi mă ridicam mai puternică decât înainte de a fi căzut.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem noi să ne pretindem unul de la altul adevărul de vreme ce nici Dumnezeu nu poate să`l impună?

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat poate fi fidel sentimental unei femei, chiar dacă are o aventură cu o altă femeie.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Pastorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea trebuie să-şi descopere propria cale. Trebuie să învăţăm să ne întărim corpul şi sufletul. Mai întâi ne vindecăm sufletul, apoi şi trupul va fi sănătos. Când sufletul este sănătos, trupul va deveni în mod automat sănătos. În acest fel, sufletul şi trupul se vor afla în armonie şi vom fi împăcaţi şi mulţumiţi cu viaţa noastră. Ne vom vindeca pe noi şi pe ceilalţi şi vom adânci fericirea noastră şi pe a celorlalţi.

citat din Mikao Usui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a treia

Vecinii bat, speriaţi, în uşă.
De undeva, iese fum mult
şi miroase a cărbune.

Poate şi cămaşa din balcon
bate cu o mânecă în geam,
încercând să-şi trezească stăpânul.

Poate că şi o rază de soare
îşi întinde mâna prin geam
până la focul din casă.

Poate că şi timpul trece încet,
ca să ajungă,
înaintea lui,
batăile în usă ale vecinilor.

Batrânii bat la uşi.

Speră să le deschidă cineva,
speră să-i trezească pe cei adormiţi
care, probabil, au uitat
că au început să facă de mâncare.
Iar acum zac în casele lor,
intoxicaţi cu fum.

Nu le deschide nimeni.

Aşa bat şi îngerii, în uşile noastre,
ori de câte ori
uităm că am început să credem în ceva.

Dar noi nu îi auzim,
noi nu le deschidem,
pentru că zăcem intoxicaţi
de propria renunţare.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopţile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşindu-ne adevărul despre noi înşine, poate că ne rănim orgoliul, dar ne vindecăm sufletul.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca ar fi
Sa mai traiesc
Odata...
L-as ruga
pe Dumnezeu
Sa-mi dea un
Colt de Rai
Din sufletul tau
Si as ramane
Acolo
Pana
Toamna tarziu
Cand privirea ta
Se va topi
In mare!

poezie de Doina Ioneţ (3 februarie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de uitare

Uităm să fim buni,
Uităm să fim veşnici,
Uităm să fim fericiţi,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vindecăm

Ne vindecăm frumos, încet, ca bradul,
Şi singuri rănile ne oblojim.
Prin alte vine seva-şi face vadul.
Răşină grea de chihlimbar mustim.

E dulce ca un cuib o cicatrice,
Şi viaţa zumzăie într-însa roi.
Pe toate căile vin sucuri noi
Şi se transfigurează în matrice.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!