Vis rotund

motto:

"noi suntem visătorii de vise
rătăcind pe malul singurătăţii
aşezaţi lângă pârâuri secate
pierduţi de lume şi uitaţi de ea"
(Arthur O'Shaughnessy)

tu vii mereu să-mi amesteci culorile
pe pânza mare
imaculată

sunt spectatorul 1453
al propriei vieţi
3
4
7 D
şi ar trebui să ronţăi cuminte
popcorn
ca toţi ceilalţi imbecili

dar vii tu
te faci comodă
chiar pe retina mea
surâzi complice
refaci cadru cu cadru

mă faci să înnebunesc
să îmi desfac cravata
să-mi număr erecţiile infinite

vii şi râzi goală
pe frica mea
de eternitate

sunt spectatorul 1453

poezie de Adrian Păpăruz din manuscris (12 iulie 2010)
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu vii să-mi amesteci
culorile minţii
pe pânza mea albă...
peste linişte

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

vitraliu mi te-ai făcut
în altarul ochiului
să-mi adulmeci nefericirile
cu aura ta violet
şi să surâzi complice zeflemea
heruvimilor căzuţi la împărtăşanie

între tine şi dumnezeu
liniştea creşte hăţiş
urcă urcă
trece prin inimă
până în clopotniţa minţii
iar dacă mi-aş închide luminătorul
în întunericul meu să te topesc goală
din mine va zbura o golgotă

cruce voi eterniza aşteptând să renaşti

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dexter: Visez. Visez că plutesc deasupra propriei mele vieţi. Că o privesc cum mi se dezvăluie. Observând-o. Sunt spectatorul care o priveşte din afară.

replică din filmul serial Dexter
Adăugat de Stefania-Ana Chermăneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

Noi suntem creatorii acestei muzici sublime,
Noi suntem plăsmuitorii acestor vise-nalte:
Hoinărind printre-însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de ape secate.
Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza palidă-a unei luni amare;
Noi mişcăm planeta, îi dăm un sens anume
De la întemeierea vieţii până azi. Se pare
Că pentru fiecare vârstă un vis moare –
Sau că un vis se naşte-n lume.

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy din Ode, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai vrut să-ţi pictez vulturi
pe aripile de colibri
să mă ascund în mare
colorat în delfini
să-mi spăl singurătatea
cu lacrimile tale de fericire
spuneai să jertfesc două cuvinte
la răsăritul iubirii
să-mi îngrop tristeţea
în nisipul deşertului
ai dorit să mă trezesc
când îmi voi fi devenit
propriul meu înger
apoi ai fugit şoptindu-mi
să nu uit că sunt unic
ai grijă de pietre... ai mai spus
înainte să mi te faci lumină
iată-mă divino
sunt îngerul
tuturor pietrelor din suflet
şi acum... şi acum?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divertismentul e pericolul cel mai mare de stricare a gustului în acest moment, divertismentul de la TV, pentru că, luând doar un segment, nuditatea, la TV e foarte puţin condamnată de spectatorul obişnuit, spectatorul normal...

citat din Radu Afrim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

Noi, în erele de demult – azi nişte notiţe-n arhive,
Urme-ale unui trecut îngropat – cătinel-cătinel
Am înălţat cu supinele noastre oraşul Ninive,
Iar cu optimismul veseliei noastre turnul Babel;

Apoi tot noi le-am surpat, astfel generaţiile viitoare
Vor şti cât valorează lucrarea lor şi-al lor renume.
Pentru că fiecare epocă e un vis care moare
Sau un vis care abia se naşte-n lume.

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Nu o să o faci? Ce vrei să zici, n-o s-o faci?
Jerry: Nu pot. Nu sunt genul căruia să-i placă orgiile.
George: Ai înnebunit? Este ca şi cum ai descoperi plutoniu... din întâmplare.
Jerry: Nu ştii ce înseamnă să devii un tip orgiastic? Schimbă absolut tot. Ar trebui să mă îmbrac diferit, să mă comport diferit. Ar trebui să-mi las mustaţă şi să cumpăr tot felul de loţiuni şi halate, o noua cuvertură de pat şi noi draperii. Ar trebui să iau covoare groase şi lumini ciudate. Ar trebui să-mi fac prieteni noi. Prieteni de orgie.... Nu, nu mă simt pregătit.
George: De mi s-ar întâmpla şi mie una ca asta.
Jerry: Hai taci. N-ai putea nici tu să o faci.
George: Ştiu.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui în fiecare zi că eşti,
Să-mi murmuri cald că sunt şi că ţi-e dor.
Să-mi dărui pacea şi să mă iubeşti,
Să mă înalţi, să mă cobori uşor.

Să-ţi iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în braţe gându-mi fremătând,
Să-ţi umpli inima cu mine-n zori,
Să-ţi fie, ziua, sufletul flămând.

Să-mi faci, din seri, senine dimineţi,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieţi,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în mine două fiinţe: actorul şi spectatorul. Adeseori spectatorul nu-i mulţumit de actor, însă de data asta e o înţelegere deplină între cei doi.

Henryk Sienkiewicz în Fără ideal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În democraţie, eşti liber să faci ce vrei, dar, mai ales, dacă vrei, într-un cadru legal adecvat, poţi să nu faci nimic.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cer bilet de călător pe ape

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Un râu aprins în apele polare,
Să-ngheţe-adâncul în frânturi de rai,
M-aş face ţărm pe chip de aşteptare.

De-ar fi să-mi dai oceanul tău de vise,
M-aş umple val pe unde-ameţitoare,
Sărut tăcut pe nopţile închise
În ochi uitaţi pe semne de-ntrebare.

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Romanţe vechi de fluvii infinite,
Voi adormi ades' cu florile de mai
Şi-n vocea ta mă voi trezi, iubite.

Nu-i clipă mai sfinţită-ntre regate
Decât cea strânsă-n alb de porumbei,
Biletul tău de călător pe ape
L-aş pune preţ de veghe în scântei.

O, de mi-ai da şi iarna noastră toată,
Ţi-aş plămădi cu mâinile-mpăcarea,
Pe pânza serii, taina dezgropată
Va fi doar glas ce-şi strigă depărtarea.

Nu-ţi cer nimic, oraşul nostru cântă
Chiar de-au plecat fântânile-nzecite,
Suntem doi munţi de sare pe orbită
Şi ştii că n-am ce să-ţi mai cer, iubite!

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai sunt demult verde
dar tu ai nobleţea
milostenia
să nu îmi laşi oglinzile descuiate
sau amintirile prea aproape de visuri
într-un fel
să-mi opreşti plecarea întoarcerii
mă alinţi duios precum un lied schubertian
iar eu mă prefac că ai dreptate
că aţă destulă mai este pe ghem
numai noaptea mă furişez în poala ta
să-mi plâng fricile eternităţii
te vor minţi că am murit la coada mântuirii
să nu îi crezi...
nu-i lăsa să se bucure de singurătatea ta
sau de necuvintele mele
mai bine să râzi
să te dezbraci în roşu
şi să-ţi cumperi un fixativ pentru viaţă
nevii sunt doar ei
spectatorii tăi-vulturi
iar eu voi renaşte oricum din dragostea ta

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.

citat din Sfântul Grigorie de Nyssa
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să fiu o umbră... Singurătăţii mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Şi cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.

Aş vrea să-mi caut paşii sub veştede fecioare,
Vremelnic tânguindu-şi exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalţ spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i şoapte.

Aş vrea să fiu senuda ce rătăceşte-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeaşi, mereu nefericită.

Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă şi poeme
Şi suferinţa-n clipe de vise, o îmbrac.

Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii şi visul omenirii
De-a se-nălţa spre stele cu fiecare val.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere uman şi etic, urmările sunt totuşi pe deplin regretabile: cuplurile de îndrăgostiţi înclină adesea spre un autism în doi... sau spre aroganţa în doi... În ambele situaţii ei sunt ca şi pierduţi pentru lume – fie că, în contopirea cu celălalt şi în suficienţa lor, uită de tot ce e în jur, fie că, orbiţi cum sunt de sentimentul sublim al unicităţii legăturii lor, dispreţuiesc lumea şi pe toţi ceilalţi oameni care nu cunosc sfântul delir erotic, privindu-i astfel, doar ca pe nişte imbecili, cărora le pot arăta degetul mijlociu.

Patrick Suskind în Despre iubire şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să merg în comedie suspendat, nu pot să-mi pierd pământul de sub picioare. Eu caut şi găsesc momentul de adevăr. Spectatorul trebuie să ştie că personajul meu există. Este făcut şi el, ca orice om, din mici adevăruri care, împreună, duc la un mare adevăr.

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce tu?

De ce nu mă ţin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig să te alint?
De ce te joci şi jocul tău cât ţine?

Ce mi-ai făcut şi nu îmi spui,
De nu pot nopţii să te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?

De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ţine?
De ce chiar lipsa ta mă doare?

De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu ştiu,
Cum să te uit, sau cât pot ţine?

De eşti tu şi cine-mi eşti?
Cum ai venit aşa deodată?
De ce eşti parte din poveşti
Ce nu credeam că scriu vreodată?

De ce mă faci să-mi pară rău
Că nu-s fecioară, să mă ai?
Să fii tu primul om al meu
Ce gustă colţul meu de rai.

De ce tu şi de ce eu,
Am să mă-ntreb mereu... mereu?

poezie de Mihail Coandă (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!