- paloare
- Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe fața omenească.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Kandinski susține că galbenul este culoarea vieții... Înțelegem acum de ce culoarea asta e atât de supărătoare pentru ochi.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am citit prea mult... Cititul mi-a devorat gândirea. Când citesc, am impresia că "fac" ceva, că mă justific în fața "societății", că am o ocupație, că-mi spăl rușinea de a fi un trândav - un om inutil și inutilizabil.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândirea e forma cea mai subtilă a agresivității.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La unii, totul, absolut totul, ține de fiziologie: trupul le e gândirea, gândirea le e trupul.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate apele au culoarea înecului.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.- violet
- Violetul e culoarea remușcării.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă, altădată, în fața unui mort, mă întrebam: "La ce i-a servit oare să se nască?", acum îmi pun aceeași întrebare în fața oricărui om viu.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragicomedia învățăcelului: mi-am făcut praf și pulbere gândirea ca să-i întrec pe moraliștii care nu mă învățaseră decât s-o fac fărâme...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declari război glandelor, dar te prosternezi în fața duhorilor unei târfe oarecare... Mândria e neputincioasă în fața ceremonialului mirosurilor, a tămâierii zoologice.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Cioran, Emil
- Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.
definiție clasică de Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cate ori privesc albastrul cerului și orice albastru, încetez pe loc a aparține lumii. Cine a numit consolare culoarea celei mai subtile pierzanii?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Cioran, Emil
- Emil Cioran: amarul în implozie națională.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viață, ce-o evacuează chiar, spre a-și crea o sinistră autonomie.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideile îți vin mergând, spunea Nietzsche. Mersul distrage gândirea, declara Sankara. Cele două păreri sunt la fel de întemeiate, deci la fel de adevărate, și oricine se poate încredința de asta în răstimp de o oră, uneori de un minut...
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce respiră, tot ce are culoarea ființei dispare în imemorial. Am gustat oare cu adevărat odinioară seva lucrurilor? Ce savoare avea? Acum îmi este inaccesibilă - și insipidă. Sațietate din prea mare lipsă.
Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea omenească sau divină aduce pe aceeași treaptă toate făpturile: a iubi o târfă sau a-l iubi pe Dumnezeu presupune aceeași simțire; în amândouă cazurile urmezi impulsul creaturii. Doar obiectul se schimbă.
Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stânjeneala pe care o simțim în fața unui om ridicol vine din imposibilitatea de a ni-l închipui pe patul de moarte.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât oamenii te interesează mai puțin, cu atât devii mai timid în fața lor, iar când ajungi să-i disprețuiești, începi să te bâlbâi.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde apare paradoxul moare sistemul și triumfă viața. Prin el își salvează onoarea rațiunea în fața iraționalului.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!