Sufletul face bogăţia trupului. Aşa cum soarele străluceşte prin norii întunecaţi, cinstea iese la iveală prin cel mai sărac veşmânt.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia nu se face prin decrete. De 200 de ani cităm din cartea lui Adam Smith despre bogăţia naţiunilor şi, probabil, nici acum nu o înţelegem. Bogăţia se face prin muncă, printr-un efort major al colectivităţii umane.

Mugur Isărescu în România 2010: constrângerile economico-financiare şi imperativele sociale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ascuns în zori

Cerul brăzdat de nori
Cad picuri de sudoare
Soarele ascuns în zori
Asteaptă cu răbdare

Lacrimi pe pământ
Ochiuri de cascadă
Păsări aleargă în vânt
O ramură stă să cadă

Te am căutat în nor
Erai o raza ascunsă
În zborul unui cocor
Fulg aripă desprinsă

Aruncă soarele pe cer
Nu-l mai ţine ascuns
Lasă -mi sufletul liber
Timpul tău s-a scurs

Norii cei gri se sparg
Iese soarele zâmbitor
Prin căldura lui alerg
Obrajii -mi roşu' bujor

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia Moldoveanului

Sărac ajuns, sărac în toate,
De bani sărac, de bucurii,
Orfan de mamă şi de frate…
Bogat e doar în datorii.

epigramă de Grigore Puică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti fericit, păsările ciripesc şi soarele străluceşte cu tărie chiar dacă este o noapte întunecată de iarnă, iar florile ies la iveală pe un pământ arid.

citat din Terri Guillemets
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atât
Mă satur cu-o umbră şi-atât

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută şi dragă
Aşează-ţi fularul la gât
Aşează-ţi fularul la gât

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

6. Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
...
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă
...
Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atît
Mă satur cu-o umbră şi-atît

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborît
Tu umbră tăcută si dragă
Aşează-ţi fularul la gît
Aşează-ţi fularul la gît

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de rău că e bine
E-atîta de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi rîde in "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Trecut-au anii cu a lor viaţă
Au rămas din ei doar amintiri
Care ne apar mereu în faţă
Cu realizări sau neîmpliniri.

De ce eşti viaţă călătoare?
Şi fugi grăbită-n depărtări
Nu vezi că lumea-i schimbătoare?
De ce alergi spre alte zări?

Mai stai, ia bine seama
Vezi ce se petrece pe pământ
Să ştii că cinstea este arma
A omului sărac şi obidit.

Harpagon strânge mai departe
Aur, argint şi d-ăia verzi
Mereu îşi face vile şi palate
Şi în petreceri întruna ai să-l vezi.

De face gafe şi chemat la judecată
Intră prin faţă, iese pe uşa din dos
Că de! Aşa se aplică legea câteodată
Nu lui, doar omului de jos.
Iar şpaga este vechea meserie
Cu euro – dolari în buzunare
Şi ţine cât o veşnicie
Nu are margini sau hotare.

Banditul, chic, bine îmbrăcat
Poartă cu el şi un diplomat
Cumpără martori sau vreun certificat,
Nouă ne spune că... nu-i păcat.

Se lamentează că i se face rău
Că are nevoie de injecţii, de pastile,
De internări şi operaţii tot mereu.
Dar săracul moare cu zile.

Uite aşa se deschid uşile
Şi pe loc dispar cătuşele.
El devine omul cel mai bun
Iar tu sărac, rămâi cu cinstea-n drum.

poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MIJEŞTE SOARELE TOMNATIC PRIN FRUNZA FREMĂTÂNDĂ
Mijeşte soarele tomnatic prin frunza fremătândă,
Din valul ce de umbre trimte raza-i tremurândă
Pe sub norii cei de plumb ce devorează orizontul...
Şi mâine aştept a mă-ncălzi cu raza lui ce blândă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbeşte-n zori zambilei,
Străluceşte şi-ncălzeşte
Şi la viaţă ne trezeşte.

Luna e regina nopţii,
Şi nu doar la echinopţii;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Străluceşte, dar e rece.

Luna palid străluceşte,
Dar lumina-i ne vrăjeşte;
Chiar de-i rece, negreşit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de George Budoi din Soarele şi Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul

Nu-i sărac acela care
duce veşnic lipsă mare;
traiul său e'năruit
căci prin griji ce-l împresoară
tot mai are ş-o comoară:
sufletul său plin de dor,
imbold de viaţă'n viitor.

Ci-i sărac bogatul care
toate le-are de'mbuibare,
dar la toate s'a urât,
şi pe nimeni n'a iubit.
Inima lui nu simţeşte,
dragostea nu-l încălzeşte;
sufletul său e pustiu,
parcă nici nu este viu.

Ce folos de bogăţie,
de ce comori ce pot să fie
pe pământul rotogol,
dacă sufletul ţi-i gol?!
Ce folos chiar şi de viaţă,
dacă nu te mai răsfaţă
dragostea, ce'n braţul său
face din om Dumnezeu?

poezie de Iosif Vulcan
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea mai degrabă

Toţi vor să fie
soarele care străluceşte
în viaţa ta. Dar eu
aş vrea mai degrabă să fiu luna,
astfel încât
să te luminez
în ceasurile tale cele mai negre, când
soarele nu se află
prin preajmă..

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia

Caută omul bogăţie
Pe pământ şi prin văzduh
Dezgustat de sărăcie,
Moare şi nu vrea să ştie
Că doar cel sărac în duh
E bogat pentru vecie.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am petrecut toată viaţa în lumea spectacolului. Îmi place să mă uit la oameni şi să-i văd zâmbind - când chipurile sunt zâmbitoare, sufletul iese la iveală.

citat din Stephen Boyd
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine aş fi?

Cine aş fi
Fără aceste fragmente
de zămislire
fără soarele
din nervurile mele
împrăştiate
prin tinereţea
din sufletul meu
Cine aş fi
dacă nu
aceeaşi frunză
cu soarele strălucind
prin nervuri.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum comorile sunt descoperite în pământ, la fel virtutea iese la iveală din faptele bune, iar înţelepciunea apare dintr-o minte pură şi senină. Pentru a umbla în siguranţă prin labirintul vieţii omeneşti, cineva are nevoie de lumina înţelepciunii şi călăuzirea virtuţii.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

m-am strecurat în viaţa ta
încet pe nevăzute
eu cu tristeţea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima şi sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăţie de iubire
prin şoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieşit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi şi stejari
am pus poeţii ţie dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
şi...
am trudit pentru ele
am sculptat pictat şi desenat
prin cuvinte
chipul tău într-o mie de feţe
toate frumoase strălucitoare
cu mare răbdare şi nădejde
le vei primi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când soarele nu mai este vizibil cu ochiul liber, el încă se vede cum străluceşte prin lumina fantasmagorica a lunii.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia se dobândeşte prin muncă, se păstrează prin economie şi se măreşte prin sârguinţă şi răbdare.

citat din Os. Smiles
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magdalena

Uită-mă, mi-ai zis,
şi-ai păşit buimăcită
spre neagra veşnicie
desenată de cavaleri
pierduţi prin anotimpuri,
era-ntr-o zi de miercuri,
ploaia se certa cu norii
pe neajunsuri
şi mi-am făcut din cuvinte
curcubeu ca aşternut
cugetând la nopţile
făcute cadou spre
ostenirea-ne,
şterge-mi soarele
din lumina ochilor,
pune-mi ceaţă-n amintiri
dar nu-mi alimenta sufletul
cu merindea uitării,
tu, cea născută din
pulberea lui April,
te-am simţit în braţe-mi
mai fierbinte decât
emisiile solare,
nu pot răcori instantaneu
incandescenţa trupului,
aruncă-mă-n vâltori neştiute,
pedeapsă-mă-n culori nevăzute
dar nu mi te lua,
renaşte-te în mine!
un păcătos cu mustrare
de la Serafimi şi Heruvimi.
 

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!