Reclama... sufletul comerţului

Printre pliante şi reclame,
Pân' să ajungă la gunoi,
Dau peste una bestială
În cutiuţa mea poştală
Din holul blocului, cum noi
Ştim doar de criză şi de foame,
Cu-o informaţie vitală:
"Poţi avea sex la 82!"

Da' cum s-arunc aşa ceva (?!)
Gândind cât sunt de norocos
Ca orişicare bugetar
Ce la femei umblă mai rar...
Am fost chiar foaaarte bucuros!...
Că 82, pe cinstea mea!
De unde sunt eu locatar,
E doar... cu un etaj mai jos!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară toridă

N-am avut aşa o vară...
Toţi din bloc sunt în vacanţă (!)
Câteodat' la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă
... pensionară,

Şi nu vezi maşină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoţ mai pică
Făcând spume prin parcare
... de oftică...

Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arşiţa amiezii
Nu se-avântă chiar şi ei
... maidanezii ;

Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie...
A uitat chiar şi culoarea
Vr'unui chior prin lăptărie
... vânzătoarea...

Doar în colţ, un poliţai
Pus de soartă la dietă
Şi-o pipiţă-ntr-un Hyundai
Ce se scarpină-n poşetă
... de mălai,

Pe trotuare, bişniţari?!
Florărese veştejite?!
Chiar şi ei, falimentari,
Stau pe plajele-nsorite
... la bulgari...

Şi-n canicula barbară,
Doar eu cuc, sus pe balcon,
Îmi fac singur de ocară
Că nu sunt cu lumea-n ton
... pierde vară.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate divină

Nu ştiu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la şaizeş'cinci de toamne, mă crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i şi prin piaţă cum se plâng, fără temei,
Că, noroc n-avură-n viaţă, de când sunt ei, la femei!?

Fi'ndcă, după cum văd treaba, mitocani, beţivi sau chiori,
Şi cum dracu' şi-a pus laba,-s însuraţi de şapte ori,
Tot la fel, şi divorţaţi, cum mi-au spus-o ei, pe şleau,
Mari bascule de bărbaţi, că... noroc în viaţă n-au!

Blonde, brune, platinate, ochi albaştri, verzi, căprui,
Mai cuminţi, mai deocheate, cum e Leana nu ştiu cui,
Şi-au avut... fără mişto, unele cu un mijloc,
Şi ce pept, şi ce popo', de... sub plapumă luau foc!

De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Şi femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind... cum eşti informat, în patru'j-de ani şi-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeaşi Mărioară,

Aşa că, Ţi-o spun şi basta, că nu sunt trăit în crâng!
Poa' să zică-orice nevasta, fi'ndcă eu tre' să mă plâng,
Socotind, dintr-un condei... fără glume, caragaţă...
Că, de fapt eu, la femei, norocos n-am fost în viaţă!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

criză politică

Criză politică (definiţie)

Nu e haos, anarhie,
Doar un pic de debandadă,
Când vezi hoţii, la mânie,
Că se-ncaieră pe pradă.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeie

Eu nu-s doar om, sunt o dorinţă.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruinţă,
Piedestal ţi-am braţele.

Eu nu-s doar om, îţi sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăţa.
Când te iubesc mă ţii pe palme
Şi mă ridici deasupra ta!

Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îţi dea!

Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ţi-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!

Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ţie spre a-ţi fi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui locatar de la etaj

Într-o groapă cu grilaj
Zace-un tânăr, cam frivol,
A stat numai la etaj,
Acum stă şi la subsol.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi introduce doar atât de multe cuvinte într-o carte poştală, doar atâtea într-o convorbire telefonică, doar atâtea într-un spaţiu înainte să uiţi că, uneori, cuvintele sunt folosite doar pentru a umple golurile.

citat din Sarah Kay
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să faci un milion

De zeci, de sute, mii de ani,
Se vrea răspuns la o-ntrebare:
Cinstit, corect, un sac de bani,
Cum poţi să faci fără sudoare?

Cel mai uşor, cum unii zic,
Ar fi să-i faci cu o maşină(!?)
Permiteţi-mi să-i contrazic:
De-i manuală, te leşină;

Alţii gândesc, mai slabi de mulă,
Că poţi să-i iei cu-n revolver....
Nici asta nu e o formulă
Pentru un om de caracter,

Atuncea cum? V-o spun chiar eu!
Sunt om cu ani de experienţă,
Secretu-l vând doar pe-un leu,
(E chestie de concurenţă)

Poftiţi la mine la biro'!
Este doar la doi paşi de gară,
V-aştept oricând, fără mişto,
Chiar personal, în colţ afară,

Să vă ajut, io sunt decis,
Şi nu primesc bani de hârtie,
Ca semn, să mă găsiţi precis:
În faţă am... o pălărie.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proastă calitate

Am fost indus în eroare,
C-aşa-i negoţu' azi la noi,
Poate să fie şi-un gunoi
Reclamă-i doar şi prezentare;

Am cumpărat nişte cuţite,
Vreo şase toate, set frumos,
Mânere vere, de-abanos
Şi lame frate, ascuţite;

Le-am luat pentru bucătărie,
Nu mă-ntreba cât am plătit
Că sunt atât de şucărit,
Le duc ‘napoi la prăvălie;

S-a întâmplat ieri după masă
Ceva de am rămas blocat,
Cuţitele ce le-am luat
Nu vreau să le mai văd în casă,

Nu mint şi nu fac băşcăle,
Că soacră-mea, pe negândit',
Căzu cu burta-ntr-un cuţit...
Păi nene, să vezi tragedie:
Al dracului... s-a îndoit!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare divină (cu sarcasm şi voie bună)

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr'un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic ;

Doar un gram şi-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Paşcani,
După cât aş fi de uns,
N-aş mai scârţâi de bani,

Iar cu două, fac prinsori
Că-ntr-o zi m-aş procopsi,
Aş vota de patru ori
Şi-aş scăpa de datorii...

Dar cu cinci, pe cinstea mea!
Aş fi sculă-n minister,
Plus că am şi-o pilă grea...
Văru' Lică... e şofer,

Şi... de n-aş avea eu minteee,
La vr'un kil, n-ar trece-un an
Şi-aş fi, sigur, preşedinte,
Sau prin U. E., din cioban,

Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Că, la fel ca toate cele
Şi prostia e un dar,

Bâzâind, ca toţi deştepţii
Amărâţi şi ofticaţi,
Că doar proştii şi inepţii
Au fost binecuvântaţi.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid-19

Sunt şase luni de la Ignat,
Când văru' Ion, un gură cască,
Veni c-un zvon la crâşmă-n sat,
De am rămas cu toţii mască:

Cicătelea, din capitală,
Un virus va veni la noi,
Şi ne-ar lua direct din oală
Iegzact când cheful e în toi;

Domnu primar puse şi sare:
Cică, ăi de sunt virusaţi,
Nu vor avea nicio scăpare,
De ne scuipam în sân speriaţi,

Când a sărit popa Ilie
Contrazicându-i imediat:
Că... de veneam la liturghie,
Doar dracu' s-ar fi speriat!

Noroc cu naşu Pandelică,
Om educat, om cu habar...
Cum să nu-l cred, la o adică
E doctor, deh, veterinar,

C-a auzit el pe-undeva
De la un vraci de peste-ocean,
Că ne putem imuniza
Cu ţuică, Dero şi Perlan!

Acuma, Dero şi Perlan,
Ca leacuri de-antivirusare,
Făcu Măria stoc pe-un an,
De-ajuns să fac zilnic gargare,

Şi doar un gând rău, naşparliu,
Mă chinuie şi nu-mi dă pace,
De-oi mai avea destul rachiu
Până ce prunele s-or coace!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur de Nichel

Primăvara în ţări dezvoltate
Un mugur de nichel străbate
şi-un verde ciudat, monoton,
Livezi de săpun şi şampon,
Primăvara în ţări dezvoltate.

Primăvara, a câta putere?,
La vamă nici acte nu-ţi cere,
Duminica totu-i deschis,
Ai lua-o încet spre Paris,
Primăvara doar ea grănicer e.

Primăvara pe-aici e o criză,
Răspunde cu-o frunză şi-o fisă
Şi oamenii-i sunt bieţii servi,
Primăvara-i o criză de nervi,
E o criză ea însăşi în criză.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui nea Iancu Caragiale

Chiar dacă anii trec agale
Şi-n raiuri ochii şi-a deschis,
La fel şi azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale ;

Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,
"La Moşi", "La poştă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,

În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",

În cei de-şi vând, simandicoşi,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoşi",

În "mizerabili", "moftangii",
"Bampiri, corupţi, bibici, mişei"
Împiedicându-ne de ei
Aproape-n fiecare zi...

Şi-apoi, "rezon!", aproape toţi
Ce-avem "famelie" o ştim,
Un "Domnul Goe"-l regăsim
Printre copii, printre nepoţi!

Iar când vedem, nu e bizar,
Ca-n Franţa, Anglia, faliţi
Cu vile, bani şi... nemunciţi,
C-ar fi ceva..."curat murdar"!...

Dar venerabilu-i etern
Şi "admirabil" şi "sublim",
Cu-o vorbă ce-o tot auzim:
De unde bani? De la guvern!...

Şi chiar de a umblat haihui,
La Haimanale fi'nd născut!
Jupânu' Iancu, din trecut,
A fost şi e la locul lui,

Că de-aia azi mă-ntreb şi-oftez,
Privind ce fac "mişeii"-n stat,
Şi nu-s... nici vorbă, turmentat!
Cu cine oare-am să votez?!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui nea Iancu Caragiale

Chiar dacă anii trec agale
Şi-n raiuri ochii şi-a deschis,
La fel şi azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale;

Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,
"La Moşi","La poştă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,

În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",

În cei de-şi vând, simandicoşi,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoşi",

În "mizerabili", "moftangii",
"Bampiri, corupţi, bibici, mişei"
Împiedicându-ne de ei
Aproape-n fiecare zi...

Şi-apoi, "rezon!", aproape toţi
Ce-avem "famelie" o ştim,
Un "Domnul Goe"-l regăsim
Printre copii, printre nepoţi,

Iar când vedem, nu e bizar,
Ca-n Franţa, Anglia, faliţi
Cu vile, bani şi... nemunciţi,
C-ar fi ceva..."curat murdar"!...

Dar venerabilu-i etern
Şi "admirabil" şi "sublim",
Cu-o vorbă ce-o tot auzim:
De unde bani? De la guvern!...

Şi chiar de a umblat haihui,
La Haimanale fi'nd născut!
Jupânu' Iancu, din trecut,
A fost şi e la locul lui,

Că de-aia azi mă-ntreb şi-oftez,
Privind ce fac "mişeii"-n stat,
Şi nu-s... nici vorbă, turmentat!
Cu cine oare-am să votez?!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

frizer

Frizer (definiţie)

Este meseria-n care,
Şi-ăsta-i purul adevăr,
Poţi să-l iei pe orişicare,
Fără vorbe, în răspăr.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste timp

Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
şi-n jur e doar o aparenţă de viaţă, irosindu-şi curs
că nu e linie de finiş, nu se câştigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.

N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reuşit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toţi ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"

Şi-un Univers, în amfiteatru va privi la câştig etern,
ştiind, el veşnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
şi, ca spectacol tot sfârşeşte lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.

Parcă văd totul peste timp, când însăşi timpul va dispare
şi niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...

Zâmbesc, ce norocos pot fi, că voi muri cât încă-i Soare...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa unui bugetar

Ca bugetar mai vreau atât:
Un vin de soi să mai apuc
Şi cu femei să mor de gât
Dar şi cu cei ce ne conduc!

epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nerostit

încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălţime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă şi cu mâinile la spate.

lumina din cuvânt rătăceşte
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.

astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogoleşte tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poţi fi şi om şi toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!