Umbrele dintre două chipuri care se privesc rămân între ele atâta vreme până când unul strălucește și spune celuilalt: acum strălucește tu! ca să ieșim din întuneric.
citat din Renato Pasquale Arlati
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vinul de Cotnari strălucește între vinurile românești tot așa cum luceafărul strălucește între stele.
aforism de George Budoi din Elogii vinului și viei (4 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre vin, aforisme despre stele sau aforisme despre România
Mama-i stea
Cât trăiește pe pământ
mama-i stea ce strălucește.
Când merge la Domnul Sfânt,
și de-acolo strălucește.
Luminează-întreg pământul
când coboară întuneric.
Mie-mi luminează gândul,
mă-învață să fiu puternic.
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Există o lumină care strălucește dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte. Aceasta este lumina care strălucește în inima ta.
citat din Chandogya Upanishad
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre inimă sau citate despre existență
Tu, întuneric, din care mă trag
Tu, întuneric, din care mă trag,
decât flacăra îmi ești mai drag,
cu care lumea se mărginește,
și strălucește,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o ființă n-o știe peste-aceste hotare.
Însă-ntunericul ține totul la sine:
chipuri și flăcări,
viețuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie și fapte
Ba poate-o gigantică forță, poate
se mișcă alături, în vecinătate.
Eu cred în noapte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre noapte, poezii despre graniță, poezii despre forță sau poezii despre animale
Soarele și Luna
Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbește-n zori zambilei,
Strălucește și-ncălzește
Și la viață ne trezește.
Luna e regina nopții,
Și nu doar la echinopții;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Strălucește, dar e rece.
Luna palid strălucește,
Dar lumina-i ne vrăjește;
Chiar de-i rece, negreșit
Ea ne-ndeamnă la iubit.
poezie de George Budoi din Soarele și Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zambile, poezii despre monarhie, poezii despre iubire, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina mea
Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.
poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Grădina
Strălucește-n grădină,
în frunzișul alb al castanului,
pe borul pălăriei tatălui meu
care calcă pe pietriș.
În grădina suspendată-n timp
mama stă pe un scaun din pin roșu;
lumina umple cerul,
pliurile rochiei,
tufișul de trandafiri de lângă ea.
Iar când tata se apleacă
să-i șoptească ceva la ureche,
când ei se ridică să plece
și rândunelele săgetează,
și luna și stelele
cad pe gânduri, grădina strălucește.
Chiar acum când tu te apleci pe acestă pagină,
singur în ora târzie, strălucește: acum,
în acest moment chiar înainte să dispară.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre trandafiri, poezii despre tată, poezii despre stele, poezii despre rândunele, poezii despre roșu sau poezii despre rochii
Stelele cerului ne amintesc de lumina care strălucește întotdeauna în noi, chiar și atunci când e întuneric.
citat din Stephen Littleword
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele
Liberă trecere
urcă-mi Doamne până la cer gândul
apoi doboară-i umbrele
lasă-l liber să zburde
undeva cândva Te va regăsi
eu rămân la poarta seninului
să privesc floarea vieții
cum își înalță trupul zvelt însetat de culoare
sunetele îi învelesc bucuria de a fi
arc de pod între ofilire și reînflorire
liberă trecere între două universuri
cu unică înălțare întru slava Ta
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre flori sau poezii despre bucurie

Nu tot ce strălucește pe din afară strălucește și pe dinăuntru.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucește în mine și ce ignor. Da, strălucește!
citat din Odysseas Elytis
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred
eu cred,
eu cred că ne cunoaștem de multă vreme
de foarte multă vreme
și acum ne-aducem aminte
și retrăim clipele frumoase
și dragostea măreață
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternității,
a dilatării timpului
și visăm cu ochii deschiși
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăsește uniți
unul in brațele celuilalt
sărutându-ne patimaș în
iubirea realității noastre,
ne cunoaștem de mult,
de foarte multă vreme...
eu cred.
poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre realitate, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe sau poezii despre cunoaștere

Nicio relație între oameni nu oferă posesia asupra celuilalt - două suflete sunt complet diferite între ele. În prietenie sau în dragoste, cei doi, alături, întind mâinile ca să găsească ceea ce niciunul dintre ei nu ar putea afla de unul singur.
Khalil Gibran în scrisoare către Mary Haskell (iunie 1924)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate de Khalil Gibran despre suflet
- citate despre prietenie
- citate de Khalil Gibran despre prietenie
- citate despre mâini
- citate de Khalil Gibran despre mâini
- citate despre iubire
- citate de Khalil Gibran despre iubire
Aurul nu strălucește în întuneric.
aforism de Betty Marcovici (2003)
Adăugat de Betty Marcovici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre întuneric sau aforisme despre aur
* * *
Câte un miracol bate la ușă.
Eu îi șoptesc: "Plurabella, păpusă!"
Ca un domn mă port, îi ofer o cafea.
Nici camera lorzilor nu strălucește
cum strălucește camera mea.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea

Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric
un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoașterii
sau poate clipa de înălțare ideatică între două eternități
lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc așa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc și pentru umbră
locul celor nehotărâți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre reîncarnare sau poezii despre adevăr

* * *
fiecare întuneric
e de cer
și-l strălucește ploaia
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie

La vreme de seară...
La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert și îndoială...
La vreme de seară
Când candela e goală
Pe ușa vieții se strecoară
Stropi invizibili de boală...
La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieșim noi afară,
Credința vor alții să dispară...
La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...
La vreme de seară
Când sirenele țipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre boală
- poezii despre zbor
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre medicină
- poezii despre lumânări
- poezii despre Dumnezeu

Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric
un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele
între două stări de agregare
punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
răspunsul tuturor întrebărilor
sau simpla acceptare a necunoașterii
prin imposibila zbatere de cocon
în căutarea curcubeului
ori o simplă clipă de înălțare ideatică
între două eternități
deși lumina nu este de două feluri
iar întunericul niciodată unic
se împletesc firesc
întotdeauna împreună în noapte
aproape niciodată la un loc ziua
între ele umbra
locul celor nehotărâți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu
La mine ora bate...
la mine ora bate unu,
la mine ceasul e târziu,
sunt viu în noapte, ca nebunul,
mai scriu un gând, mai scriu un rând
și c-o plăcere înzecită,
te chem să vii, să mă adormi,
tu, ochișori de nevăstuică,
mi-ai dat un zâmbet și n-am somn
nu l-am uitat, l-am luat cu mine
și-l țin în palme și-l sărut,
până când dorul mi te-aduce,
iarăși în locul cunoscut,
până când gura-ți îndulcită,
o voi gusta din nou sub duzi,
până când bratele-ți micuțe
iar mă vor strânge în curând
la mine ora bate două
și noaptea învelește luna,
o pătură cu mici steluțe
i-acoperă fruntea întruna,
eu o privesc cum nu adoarme,
cum strălucește printre nori
și mă gândesc ca mâine poate,
între săruturi să-ți dau flori
pe un perete doarme patul,
nu m-a chemat să fiu cu el,
adoarme în tăcere leacul
atâtor vise de povești,
mă uit la dânsul cum oftează
într-o dorință neștiută,
îmi face semn cu păturica
și cu pernița pufăriță.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sărut, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau poezii despre plăcere