horticultor

Horticultor (definiţie)

Contrar vorbei care doare
Şi-o uzăm adeseori,
Este individul care
Face copii din flori.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

lucrător

Lucrător (definiţie)

Este individul care
De realitate-i rupt,
Îţi face câte-o lucrare
Bună... dar pe dedesubt.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

prostie

Prostia (definiţie)

Este boala ce nu doare
Chiar dacă produce greaţă
Şi de care omul moare
De mai multe ori în viaţă.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice. Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el însuşi, ci un automat pe care propria sa voinţă nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, îşi pierde capacitatea de a judeca critic şi se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive şi barbare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă doare...

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii din flori

Deşi aud că, uneori,
Unii copii se nasc din flori,
Nu mi-a fost dat, măcar odată,
Să văd o floare-nsărcinată!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politician (definiţie)

Este profesiunea care
Nu are rost a o descrie,
Având perfectă-asemanare
Cu cea mai veche meserie.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ei poartă cercel

Iubirea fără chip câştigă,
din ce în ce mai des,
chiar şi
...
în visul electronic
iubire fără de sens!

un el şi-o ea,
perfecţi:
ea top model,
el top model,
ca în reviste,
cei mai veseli,
cei mai fideli!
îndrăgostiţii cei mai îndrăgostiţi,

el cu cercel,
ea cu cercel,
cei veşnici,
cei mai perfecţi iubiţi!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasică

O violă-i ca şi-o fată
Precaută, scurt pe doi,
Să n-ajungă violată,
Stă departe de oboi.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

prieten

Prietenul (definiţie-epigramă)

Este persoana-aceea care,
După tradiţi' româneşti,
Când ai necazuri, supărare,
E prima ce... o bănuieşti.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, autocenzura de care uzăm uneori denotă autocontrol. Dar şi trădează neîncrederea în noi înşine.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în sfârşit am ajuns la ceva ce individul spunea că ar vrea să facă, eu îi spun: "Fă acel lucru şi uită de bani!" Dacă spui că a face bani este cel mai important lucru, îţi vei petrece viaţa irosindu-ţi complet timpul. Vei face lucruri care nu îţi plac ca să poţi să continui să trăieşti, şi asta înseamnă să continui să faci lucruri care nu îţi plac, ceea ce este o prostie. Mai bine să ai o viaţă scurtă care este plină de lucrurile pe care doreşti să le faci decât o viaţă lungă petrecută într-un mod mizerabil...

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecarea se face prin Spirit, în momentul în care individul este dornic să înceteze de a mai juca rolul victimei şi cere ajutor.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor anumite femei

Vă miraţi când se mai spune,
Prin oraş, adeseori,
C-au făcut copii din flori?
E normal... că-s "poame" bune!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dave: E adevărat. Părinţii care iau droguri vor avea copii care vor face la fel. Aşa că iată o lecţie importantă: nu faceţi copii!

replici din filmul serial Războiul de acasă
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei florărese

Drept să spun, respect lăiaţa,
Flori îi iau adeseori,
Căci din flori îşi scoate viaţa!
Şi copiii, tot din flori.

epigramă de F. Lobodă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

Flori iarnă, flori de vară
Flori pe care cade bruma,
Zi de zi, seară de seară,
Prefer florile de numa.

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

frizer

Frizer (definiţie)

Este meseria-n care,
Şi-ăsta-i purul adevăr,
Poţi să-l iei pe orişicare,
Fără vorbe, în răspăr.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, că numele-mi scapă,
Să beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,

Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi şi de laxativ,
Chiar ştofa mi-o face subţire (!)

Şi-am fript-o normal, să constat
De cura prescrisă că are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:

Sughiţ, ameţeli şi arsuri,
Simţind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,

Şi-l cat nefiind dumirit
Că nici până astăzi nu ştiu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... mă rog, la rachiu (?!)

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

pescar

Pescarul

Este persoana-aceea care,
Din Valea Seacă-n Machu Picchu,
De-ar fi să-i zici c-a prins un viciu,
Ţi-ar arăta..."atât de mare!!!"

E individul ce, efort
Pe lac depune şi de plouă,
Iar dac-a prins o fâţă, două,
Numeşte-această treabă, sport,

E singurul din cei în viaţă
Care, modest, precum se ştie (!)
Cu-n peşte, în fotografie,
Nu-l vezi pe el să stea în faţă,

E-un poliţai care, pe targă,
De sete, foame, leşinat,
Nu pleacă pân' ce n-a luat
Un infractor, măcar, pe vargă,

Şi tot el e nevinovat (!)....
Pentru a nu ştiu câta oară
Se laudă c-a tras pe sfoară
Pe-atâţia şi.... nu-i condamnat,

E comunistu' ăl mai mare,
Ce, fără pâine, mămăligă,
Doar cu carnetu-n mănă strigă
Atunci când dă la roşioare,

E insul ce, bun de guriţă
Cu polonicul învăţat,
E mulţumit când a luat
Măcar o ştiucă-n linguriţă,

E un flăcău ce, la parâmă
Trăgând o noapte-n disperare,
Posedă muşchi ca să declare
C-ar mai avea un pic de râmă,

E juna care-a prins un domn
În plasa ei, şi de un an
Caras visează, sau biban,
Mergând de mână cu un somn,

E pensionarul ce, dieta
Pe la scrumbii şi-o tot răsfaţă
Fără de băţ, nici plumbi, nici aţă,
Uşor, de sus.... cu mulineta....

Sunt vicioşii-aceia care
S-or duce unul câte unul....
Başca femei, rachiu, tutunul....
Noroc că au.... multă răbdare.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!