- pescar
Pescarul
Este persoana-aceea care,
Din Valea Seacă-n Machu Picchu,
De-ar fi să-i zici c-a prins un viciu,
Ți-ar arăta..."atât de mare!!!"
E individul ce, efort
Pe lac depune și de plouă,
Iar dac-a prins o fâță, două,
Numește-această treabă, sport,
E singurul din cei în viață
Care, modest, precum se știe (!)
Cu-n pește, în fotografie,
Nu-l vezi pe el să stea în față,
E-un polițai care, pe targă,
De sete, foame, leșinat,
Nu pleacă pân' ce n-a luat
Un infractor, măcar, pe vargă,
Și tot el e nevinovat (!)....
Pentru a nu știu câta oară
Se laudă c-a tras pe sfoară
Pe-atâția și.... nu-i condamnat,
E comunistu' ăl mai mare,
Ce, fără pâine, mămăligă,
Doar cu carnetu-n mănă strigă
Atunci când dă la roșioare,
E insul ce, bun de guriță
Cu polonicul învățat,
E mulțumit când a luat
Măcar o știucă-n linguriță,
E un flăcău ce, la parâmă
Trăgând o noapte-n disperare,
Posedă mușchi ca să declare
C-ar mai avea un pic de râmă,
E juna care-a prins un domn
În plasa ei, și de un an
Caras visează, sau biban,
Mergând de mână cu un somn,
E pensionarul ce, dieta
Pe la scrumbii și-o tot răsfață
Fără de băț, nici plumbi, nici ață,
Ușor, de sus.... cu mulineta....
Sunt vicioșii-aceia care
S-or duce unul câte unul....
Bașca femei, rachiu, tutunul....
Noroc că au.... multă răbdare.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.