Aşadar, de ce am mers pe lună? A ajunge acolo părea a fi o problemă uluitoare. Ce este acest spirit din om care îl împinge să se îndepărteze de fericire şi de securitate, să trudească, să se expună pericolului, să rişte chiar dacă există o certitudine rezonabilă a morţii în misiune? Mi-am dat seama - luna ne arată - omul nu este făcut ca să fie în siguranţă şi confort şi bine hrănit şi distrându-se, nu, el merge împotriva intereselor sale, împotriva fericirii sale - el este constant mânat ca să facă lucruri iraţionale; forţa, nu el însuşi, îl conduce şi el trebuie să meargă.

citat celebru din H.G. Wells
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine face apel la lege împotriva colegilor săi este fie un prost, fie un laş. Cine nu poate avea grijă de el însuşi, fără protecţia poliţiei este un laş. Este trădare să vorbeşti despre un infractor, chiar dacă acela a savârşit o infracţiune împotriva ta, deoarece nu există prejudiciu în violenţă. Este mişelesc şi nevrednic să trădezi un om pe care l-ai agresat pentru că, dacă el se recuperează, trebuie să te aştepti în mod absolut natural să se răzbune pe tine.

în Omerta: codul tăcerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie de lume este dornică să-şi arate formele şi contururile indiferent dacă merge, stă în picioare, este aşezată sau doarme. Chiar şi atunci când este reprezentată într-o pictură, ea doreşte să captiveze cu farmecul frumuseţii sale şi, în acest fel, să îi îndepărteze pe bărbaţi de la tăria inimii lor.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebelul se revoltă împotriva a ceea ce este mort, îşi ia viaţa în propriile sale mâini. Nu îi este frică să fie singur; dimpotrivă, se bucură de singurătatea sa ca de una de cele mai de preţ comori. Mulţimea îţi conferă securitate, siguranţă - cu preţul sufletului tău. Te înrobeşte. Îţi da îndrumări cum să trăieşti: ce să faci, ce să nu faci.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, aşa cum îl concepe existenţialismul, dacă nu poate fi definit, se datorează faptului că nu este la început nimic. El nu va deveni decât ceva pe urmă şi va fi ceea ce el însuşi se va fi făcut... Nu există realitate decât în acţiune... omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.

Jean-Paul Sartre în Existenţialismul este un umanism
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să luăm serios în consideraţie şi să analizăm corect această chestiune ca să putem preveni posibilitatea repetării în orice formă a ceea ce s-a întâmplat în timpul vieţii lui Stalin,... care a practicat violenţe brutale, nu doar împotriva a tot ce i se opunea lui, dar şi împotriva a tot ceea ce i se părea caracterului său capricios şi despotic că este împotriva conceptelor lui. Stalin a acţionat nu prin forţa argumentelor, explicaţii şi cooperare răbdătoare cu oamenii, ci impunându-şi conceptele şi cerând supunere absolută la părerea lui. Oricine se opunea acestor concepte sau încerca să-şi prezinte punctul de vedere şi corectitudinea poziţiei (sale) era sortit eliminării din colectivul de conducere şi ulterior anihilării morale şi fizice.

Nikita Hruşciov în discursul "Despre cultul personalităţii şi consecinţele sale" (25 februarie 1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi cum putem uita, în general şi între altele, evenimente care, aşa cum sunt acelea din primii ani de copilărie, cu siguranţă că ne-au lăsat o impresie din cele mai profunde? Este aici o problemă de un ordin cu totul diferit, în soluţionarea căreia putem foarte bine să atribuim un anumit rol apărării împotriva senzaţiilor de suferinţă, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acest factor este departe de a explica fenomenul în totalitatea sa. Este un fapt incontestabil că impresiile dezagreabile sunt uitate cu uşurinţă. Numeroşi psihologi au sesizat acest fapt care a făcut asupra marelui Darwin o impresie atât de profundă încât el şi-a impus ca "regulă de aur" să noteze cu deosebită grijă observaţiile care păreau devaforabile teoriei sale şi care, după cum el a avut ocazia s-o constate, nu voiau să se fixeze în memoria sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La omul de geniu această nebunie se manifestă însă ca o atitudine creatoare, după cum susţine teoria creaţiei artistice. Este şi cazul lui Eminescu care, se ştie, a acţionat întotdeauna împotriva propriilor sale nevoi sau instincte (fie biologice, fie sociale). Mărturia sa legată de poemul Luceafărul este concludentă în sensul în care Eminescu însuşi avea conştiinţa genialităţii sale, dar, influenţat de lecturile din Schopenhauer, era convins şi de neputinţa sa de a fi fericit. În opoziţie cu individul de geniu, condamnat la singurătate şi nefericire, poetul credea că cel care acţionează în favoarea instinctelor sale (Cătălin, de pildă) este automat fericit, fiind lipsit de orice conflict sau dezechilibru interior.

citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit-o împotriva raţiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranţei, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.

Charles Dickens în Marile speranţe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în ceasul morţii sale omul crede că n-are nimic de făcut, nu ştie ce-i viaţa. Trebuie să continuie să facă ce-a făcut întreaga viaţă, să-şi elibereze sufletul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îi oferi unui om un adevăr care e împotriva instinctelor sale, îl va investiga cu atenţie, dar, cu excepţia cazului în care îi oferi dovezi convingătoare, va refuza să îl creadă. Pe de altă parte, dacă îi oferi ceva cu care instinctele sale se pot pune de acord, îl va accepta, chiar dacă nu are dovezi solide. Originea miturilor se poate explica în acest fel.

citat celebru din Bertrand Russell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană cu adevărat non-violentă este cea care nu ucide pe nimeni şi care nu face rău nimănui, deoarece este împotriva faptului de a ucide, este împotriva faptului de a face rău. Ea se va împotrivi însă şi în situaţia în care altcineva încearcă să îi facă ei vreun rău. Dacă cineva încearcă să o ucidă, ea se va împotrivi şi în acest caz şi nu va permite ca acest lucru să se întâmple. Ea nu va iniţia nicio violenţă, însă dacă împotriva ei va fi îndreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai aşa oamenii non-violenţi pot rămâne independenţi; altfel vor fi sclavi, vor rămâne săraci şi vor fi întotdeauna exploataţi de alţii.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un regizor mare este în stare să te convingă că ceea ce îţi cere este justificat şi că numai aşa se poate face spectacolul pe care el îl pune în scenă. Nu ai niciodată sentimentul că faci ceva împotriva voinţei tale, împotriva personajului. Pentru că un mare regizor nu poate să întoarcă o piesă pe dos şi nişte personaje pe dos, să le facă să fie altfel decât ele. Un mare regizor nu poate să meargă împotriva textului, în general.

Victor Rebengiuc în Almanah ”Convorbiri literare”
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se prea poate ca aceste cărţi să nu modifice suferinţele pe care le îndurăm, se prea poate ca ele să nu ne protejeze împotriva răului, se prea poate ca ele să nu ne spună ce este bun şi ce este frumos şi cu siguranţă ele nu ne vor proteja împotriva morţii ce ne aşteaptă pe toţi.

citat din Alberto Manguel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu ne întăreşte mai mult împotriva morţii decât însuşi faptul că suntem muritori; nu există altă apărare împotriva temerilor din afară decât faptul că nenumăratele primejdii se află chiar în interiorul nostru.

Seneca în Naturales quaestiones
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie în scripturile hinduse că omul nu trebuie să facă apel la Yama (zeul morţii) să-l ia mai repede, atunci când suferă foarte mult. Nu trebuie să fie ataşat de viaţă şi să se roage lui Dumnezeu pentru prelungirea vieţii sale. El ar trebui să fie la fel ca băiatul care trage clopotul şi stă în turnul de alertă al palatului regelui. El este pregătit în orice moment pentru apel, dar nu este deranjat dacă nu este chemat întreaga zi.

Premananta în Ashtavakra Gita - Sutrele realizării sinelui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toţi ceilalţi, trăind prin el însuşi şi cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face să trăiască o viaţă de plăceri egoiste şi trecătoare. Omul fascismului nu este decât naţiune şi patrie; o lege morală care uneşte indivizii şi generaţiile într-o tradiţie şi într-o misiune, suprimând instinctul de viaţă închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viaţă superioară, liberată de limitele timpului şi ale spaţiului, o viaţă în care individul prin abnegaţie de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existenţă pur spirituală care face valoarea sa de om.

Benito Mussolini în Fascismul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta omului împotriva propriului destin este cel puţin amuzantă, dacă nu chiar ridicolă. Nu poţi lupta împotriva unui "dat", împotriva a ceva ce trebuie în mod necesar să se înfăptuiască. Lupta însăşi este predestinată, ea face parte din scenariu. Nu înţeleg prin asta adoptarea unei atitudini defetiste, de abandon şi resemnare în faţa fatalităţii. Doar că "fatalitatea", înţeleasă ca finalitate obligatorie, puţin se sinchiseşte de strădania omului de a i se opune, strădanie care nu reprezintă altceva decât o etapă intermediară în drumul cu o singură direcţie. E un fel de luptă a destinului cu sine însuşi, din care tot el iese învingător.

Mihail Mataringa (5 septembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un animal intelectual şi de aceea este într-o eternă contradicţie cu sine însuşi. Simţurile sale sunt localizate în el, ideile sale ajung până la capătul universului, aşa că omul este mereu rupt, sfâşiat între acestea două, fără nicio posibilitate ca să fie altfel.

citat clasic din William Hazlitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!