Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.
Grigore Vieru în Lucrarea în cuvânt (2001)
Adăugat de George Geafir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.
Grigore Vieru în Poeme din bătrâni
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Vieru, Grigore
- A fost un suflet de bonom,
Scria în versuri magistral,
Frate, cu stil de gentilom
Și glas de înger ancestral.
Grigore Vieru
madrigal de David Boia (16 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă.
citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
definiție clasică de Grigore Vieru în Poeme din bătrâni
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - I
De viață m-am îndrăgostit mereu,
De ceruri înalte și senine,
De pământul muncit din greu
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Am arat, am semanat, am cules
Vise și speranțe noi, depline,
Și cu toată lumea m-am înțeles
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Am stat la mese cu cei dragi
Cu sufletele de iubire pline
În dulceața florilor din fagi
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Cuvintele îmi înfloresc în gură
Credința fiind în Sfînta Treime
Să nu gândesc de rău, cu ură,
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Respect și prețuire port la toți
Mărturisind dorul din destine
Așteptând astăzi copii și nepoți
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba lui Dumnezeu
Precum Eminescu ești
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei românești
loc pe unde vine cerul
Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce
Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cerești
loc de unde moartea fuge
precum Eminescu ești
Frate Grigore Vieru
mama naște adevărul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul - In memoriam Grigore Vieru
Etern brăzda-vor ceru'
Ploi cu lacrimi de sânge
Râul veșnic îl va plânge
Pe copilul său, Vieru!
madrigal de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragele mele
Îmi trec prin gând femei ce m-au iubit,
Deși de unele m-am îndoit;
Mereu mi-am zis: "Nu m-a-nșelat nici una!"
(Atât de sincer mânuiau minciuna).
epigramă de Ion Grigore din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna m-am mirat cum poți să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase și înțelepte cum este Limba Română?
Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu existam când te-ai născut
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreți că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuți în aceeași zi,
Ne-am fi petrecut toată viața împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanță între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aș fi devenit o floare îmbrățișându-și fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Grigore Vieru
De ceva vreme,
Grigore Vieru
scanează cerul.
Trimite îngerii
în Valea plângerii.
Peste Prut să facă
podul de flori,
între țări surori.
Românii să-i unească
în glia strămoșească.
Frați de țară și de neam,
să stăpânească acelaș ram.
Prutul să nu-i mai despartă
nici astăzi și niciodată.
Să facă România Mare
cu Dunăre, Carpați și mare.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
În mare taină mi-a căzut în mâini un volum cu publicistica lui Eminescu. De atunci spun mereu că este manualul meu fundamental de istorie.
citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Câmpia Română
Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.
De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amână
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.
Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Și simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Transplantare
Trebuia să mi se pună în piept
altă inimă.
Altfel urma să pier.
Mi-a dat inima ei
Mama.
Dar tot mă mai doare.
Mai ales, când arde pământul
de sete, de ploaie.
Mai ales, când nu se întoarce
tata
de la războaie.
Mai ales, când plec prin
străini
și nu scriu cu lunile acasă.
Mai ales, în amurg,
când soarele
după dealuri se lasă,
mă doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodată.
Și nici asemeni
răbdare.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineața
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ți fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în șoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
și țistuiesc pe cei mici
să fie cuminți.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele și-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
rușinându-se de pământul
de sub unghii și din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre fericire
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
Cântat-am mărul înflorit:
Cel rușinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvață
De unde vine,
Când s-a fost născut
Și malul sfredelit
De țipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sângele-mi rănit
Pământul
(Ori poate-mi încălzii
Mormântul?!)
C-am fost o trestie
Cu-ndurerată pleoapă
În aer jumătate
Și jumătate-n apă.
Sunt fericit
C-aud cum sună-n față,
Prea tainic și integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Și că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;
Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Și-n lacrima de lut -
Străbunii.
Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sălbatecul
Și el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns și el la început
Ciudat
Cânta și dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma și de flori
Ciudat
Ciudat și el își amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea și cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
A plecat grăbit, Vieru...
A plecat grăbit Vieru
Să-mpletească stele-n cer:
Din ele face Cuvântul
Și-l trimite-apoi cu gândul
Să ajungă cât pământul
Să ne fie Giuvaier...
poezie de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu m-am născut femeie și-s stresată
Eu m-am născut femeie și-s stresată
De tot ce le stresează pe femei
De-aceea tu mă-ndemni cu bun temei
Să te admir și să m-aprind pe dată
Când îți lași trupul greu pe pieptul meu:
Iar fumul vieții e subtil și reușește
Să bage-n ceață mintea, în timp ce pulsul crește
Și tu profiți de mine, cum am pățit mereu.
Dar nu-i nimic, să nu-ți pese de mine,
Creierul meu de sânge a fost trădat
Însă cu drag mă voi gândi la tine
Deși dispreț și milă am adunat.
Însă această nebunie de care doar noi știm
Nu-i un motiv să conversăm când ne-ntâlnim.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!