Strofe pentru foc

Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu, îmbogăţind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a ştiut că - drept răsplată - în urma lui, alt Prometeu îi va reduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri...

Deşi-ai rămas acelaşi veşnic, nu eşti acelaşi niciodată şi nici nu porţi acelaşi nume când construieşti sau când distrugi sau când - trăindu-ţi moştenirea fatală şi nenduplecată - presari în urma ta blesteme sau faci să ţi se-nalţe rugi...

Nu eşti acelaşi niciodată...
Nici când despici copacii-n două, nici când pătrunzi din casa-n casă, ameninţându-ne avutul, şi nici când - strânşi în jurul vetrei - ne dai ades prilej şi nouă să stăm de vorbă cu bunicii, cu morţii scumpi şi cu trecutul...

Şi totuşi tu eşti deopotrivă şi cobea noastră, şi norocul. Şi-oricare-ar fi voinţa Celui de Sus, te binecuvântăm, deşi din darurile vechii mitologii tu singur - Focul - nu ne-ai fost dat de bunăvoie şi-a trebuit să te furăm...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi cânt

Doar tu ai mai rămas, bisericuţă,
în crângul plin de apă şi noroi.
Doar umbra ta se profilează, sfântă,
printre tulpinile arborilor goi.

Din când în când un corb mai trece-n zbor
Deasupra lacului tăcut şi înverzit
Şi arborii se plâng căci frunza lor,
Ce o aşteaptă, încă n-a sosit.

Şi nici un om nu întâlnesc în cale
Iar vântul printre crengi pare că-mi spune:
"Ai fost şi vei rămâne veşnic singur!",
Atât de-nstrăinat mă simt pe lume.

O vrabie îşi ciripeşte gândul,
pe care şi-l uneşte cu al meu:
"Hei, vezi că nu eşti singur în tot crângul!",
îmi strigă broaştele din heleşteu.

Atunci, mă-nvăluie-o lumină nouă,
Simt inima cuprinsă de avânt
şi strig: "Veniţi prieteni! Mie, vouă
Ne este dat s-avem acelaşi cânt!"

poezie de George Ioana din Zborul. Vis şi destin (26 aprilie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

Prea eşti deştept, când proştii te-nconjoară,
Şi familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Eşti înăuntru, doar când eşti... afară.

Eşti extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, eşti de stânga - vai!,
E ca şi cum în Iad ai fi în Rai,
Eşti "contra", mai întâi, şi apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai ştie,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Şi vrea să te redea pe tine ţie!

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-o să te faci atunci când o să mor
Şi nici în tine n-o să mă găseşti?
Nu vei mai şti nici să-ţi mai fie dor
Şi nici - ca şi acum - să mai trăieşti...

Ce-o să te faci când Eu - în altă lume -
Mă voi renaşte în acelaşi Eu,
Purtând o altă haină şi-un alt nume
Şi-o să mă vezi trecând pe cer mereu?

Ce-o să te faci când va ploua cu mine?
Şi-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un om nu calcă în acelaşi pârâu de două ori, pentru că pârâul nu mai e acelaşi, şi nici el nu mai e acelaşi om.

citat celebru din Heraclit
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mă voi duce…?

nu sunt alesul şi nici singur
nu mă voi chema

risipa nu-ntr-adins mă ştie, nici harul…
urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc
mă va naşte din nou, din acelaşi părinte
din acelaşi sunet

ce mă voi face când
asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele?
Unde mă voi duce să mor ultima oară?

Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul
nu-i perfect…
Am vietăţi cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
şi că noaptea-i aproape…?

Speranţa, hristica respiraţie
abia îmi învaţă numele sau
…mi-l pierde-n dâra nechemării

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti...

Unde eşti când aştepţi?
Dacă eşti cu gândul
La cel ce stă să vină,
Nu eşti.
Nu eşti nici dacă
Arzi de nerăbdare să pleci.
Nu eşti nici dacă te agiţi
Şi te întrebi de ce nu vine.
Nici dacă îţi consulţi ceasul
Sau te ascunzi în spatele
Vreo unui joc pe telefon.
Nu eşti nici dacă trimiţi
Mesaj după mesaj
Tot întrebând pe unde e.
Nu eşti nici dacă,
Enervat de aşteptare
Încerci să grăbeşti ritmul
În speranţa de a obţine
Rezultatul mult dorit.
Când eşti, nu aştepţi
Şi toate se petrec
La vremea lor.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i una

Cu tine-n gând mă culc, mămică,
Şi te visez adeseori,
Nu ştiu de lipsuri, nici de frică,
Mi-e drumul presărat cu flori.

Nu ştiu când dormi, nici când mănânci,
În păr îţi văd arginţii,
Privesc în ochii tăi adânci
Să-ţi văd sclipirea minţii.

De mult efort pari istovită,
Fiind puţin de spate-adusă,
Eşti agitată, chiar grăbită,
Dar niciodată indispusă.

Eu când adorm, tu mai munceşti,
Dereticând prin casă,
Când mă trezesc, tu trează eşti
Şi mă inviţi la masă.

Acolo sfaturi bune-mi dai,
E sfântă-oricare frază,
Eşti, mamă, partea mea din Rai
Ce calea-mi luminează!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dreptul Tău să taci...

De multe zile taci în dreptul meu
Aştept măcar un semn ca surdo-muţii
Nu eşti tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit şi poliglot;
Aicea eşti sau tot colinzi?
Vorbeşti,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci şi unde să te duci...
Pentru că locul nu-i decât în Tine;
Şi nime’n lume n-ar putea vorbi...
Doar Tu eşti prina vorbă – ce-adună’n ea pe toate celelalte
Şi le ţine.
Şi totuşi simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbeşti numa’ aşa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost şi eu
Şi-acum vorbeşti când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace şi ea...
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file...?
De ce-ai ales ca să vorbeşti aşa
De ce mereu ca să te caut mă silesc...?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie şi plăcută.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nume 🍂

Azi...
Am vorbit cu Nemurirea.
Superbă, suplă doamnă,
Spunea atâtea vorbe,
Care parcă... Nu aveau vreun rost
atent, spuse haotic pe dos.

Am vorbit cu ea..
Surprinsă era şi vremea,
În focul toamnei rece
Mă întrebam aievea,
Vorbim aceeaşi limbă?
Acelaşi fior ne trece?
Când ochii reci ni se întâlnesc
În acelaşi timp
În care eu iubesc
Albastru cerului dintr-o iarnă friguroasă
Când trupul ca o umbră
Se simte acasă..

Ce-mi eşti tu? Nemurire?
De ce-mi tot spui că sunt frumoasă?
Eşti tu chiar veşnicie?
De iei cu tine atâta lume,
Şi laşi în urmă
Doar flori,
O umbră,
Un dor
Şi-un nume.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Niciodată nu voi mai dansa
aşa cum n-am dansat cu tine
deşi, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ţi nume pentru mine.

Nu ştiu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaşte vreodată,
ales eşti tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau acelaşi înc-o dată.

E prea târziu să fim o întâmplare
deşi e chiar devreme să insişti
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul laşităţii că exişti.

poezie de Luminiţa Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar făptură

tu eşti un astru ce visu-mi stăpâneşti
iar eu o amazoană în nopţile pustii
tu eşti acelaşi înger ce-mi spui că mă doreşti
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.

tu eşti misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colţ de lună cu argint
tu-mi eşti sărutul ce-l simt mereu pe buze
şi teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.

tu eşti făptura ce-am încropit din nouri
şi chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi laşi mereu veşmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.

te-ascunzi în şoapta ce tâmpla îmi sărută
şi-ţi simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine ţintuita
şi prizonieră în iubire îţi rămân.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine că eşti...

Ce mirare că eşti, ce minune că sunt,
Că existăm amândoi pe acelaşi pământ,
Cu fiori dulci şi culori de gheaţă,
Rătăciţi în dimineţi cu aromă de ceaţă.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Şi glasul nostru răsună asemeni unui cânt,
In visele de stele-nseninate,
Când gândurile ni se perindă-n aceleaşi şoapte.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Si ne-nvelim cu acelaşi acoperământ
De lacrimi şi sărutări aprinse
In hora stelelor destinse.
Ce minune că sunt, ce mirare că eşti
Frumoşi şi mirifici de ne priveşti,
Ce mirare a minunii că suntem
Aproape şi totuşi nu ne spunem.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Si vorba ne este un singur cuvânt,
Ce minune că sunt, ce mirare că eşti
De ne-ntâlnim doar în poveşti.

poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea eşti tu! Este zâmbetul tău sincer, este strălucirea ochilor tăi prin care pot vedea frumuseţea sufletului tău pur. Sunt fericită chiar şi atunci când ne aflăm în aceeaşi încăpere sau pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş sau în aceeaşi ţară! Fericirea mea este chiar şi când mă gândesc că trăim sub acelaşi cer! Fericirea mea eşti tu!

Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici iad, nici rai

Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai eşti.
Şi nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citeşti,
Pe buze, adormitele cuvinte

Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.

Şi m-am pierdut, cum toamna-şi pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul şi nici raiul.

De-aş şti că braţele-ţi îmbrăţişează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aş risipi în neantul infinit
Şi n-aş mai ţine, noaptea albă, trează.

Şi vine înc-o noapte şi-ncă una;
(L-aş fi rugat, cândva pe Demiurg,
Când clipe goale, peste mine, curg
Să otrăvească stelele şi luna).

Se năpustesc flămândele coşmaruri
Când glasul sugrumat de neputinţi,
Scrâşneşte-atât de-anemic printre dinţi
Pierzându-se, o şoaptă, printre valuri.

Eşti prea departe să m-auzi, iubite
Iar eu sunt prea aproape de înec;
Adio, peste mine, ape trec,
Să nu-ţi faci griji, că mor aşa cuminte!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "compasiune" este frumos. Este făcut din acelaşi cuvânt ca "pasiune". Când pasiunea este transformată, când dorinţa de a afla şi căutarea pentru celălalt nu mai este acolo, când îţi eşti suficient ţie însuţi, când nu ai nevoie de nimeni, când însăşi nevoia pentru celălalt s-a evaporat, când eşti totalmente fericit, strălucind, fiind doar tu singur, atunci pasiunea devine compasiune. Acum nu-l mai cauţi pe celălalt pentru că te simţi gol pe dinăuntru şi singur, acum îl cauţi pe celălalt pentru că eşti prea plin şi vrei să oferi. Atunci când este o revărsare a iubirii există şi compasiune!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinii

Lumea e tot mai străină
Omul mai singur şi stingher
Trecem pe acelaşi drum
Şi nu întâlnim de loc
Circulăm pe străzi aglomerate
Şi nu ne regăsim nici când
Umblăm în comun şi nu discutăm
Ne vedem în magazine
Sau pe alei şi nu povestim
Si nu ne cunoaştem nici cum
Şi nu ne salutăm de fel
Si nici vorbă să vorbim
Şi creşte distanţa dintre noi
Odată cu aglomeraţia
Căci nimeni cu nimeni
Nu mai comunică nici cât
Şi ne iarăşi ne uităm în tăcere
Unii la alţii şi ne uităm menirea.

poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-ţi spun cum să te ridici

Când viaţa îţi dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
şi nu ai nici o cale de ieşire,
speri,
Când dezamăgirile
ţipă mai tare decât visele,
tu construieşti.
Când ridurile
se încrucişează cu faţa ta,
zâmbeşti,
Când eşti singur,
vino să mă găseşti.
O să-ţi spun cum să te ridici,
dar îmi spui şi mie la fel.

poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru noi

Ai apărut în viaţa mea o clipă,
nu ţi-a fost teamă şi nici frică
să mă priveşti aşa, în pripă
şi să doreşti să-ţi fiu iubită.

A fost târziu, a fost devreme,
nici nu ştim n-avem bareme,
nu facem calcule sau teoreme,
noi scriem slove în poeme....

De ne-a fost rău ne-a fost şi bine
mă porţi în gând, în amintire,
e lung drumul către tine,
din când în când mor din iubire,

Mii de flăcări mă încălzesc
de câte ori te întâlnesc
şi dulci fiori mă răscolesc,
de câte ori eu te privesc...

De eşti un Zeu, eu sunt o Zee,
ca Prometeu ai furat focul
şi l-ai ascuns în sufletul de fee,
de l-ar găsi măcar norocul...

Iar dacă pleci rămân cu îndoială,
şi fierbe în mine iar o teamă,
îmi lasă în suflet amăreală
dau lacrimi de toamnă - vamă...

... Că se topeşte în mine versul
prin slove triste se răsfiră,
rămâne gol tot universul,
suntem doar noi, chipuri de ceară...

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

poezie de Bogdan Stavăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!