Carmen

Gitana Carmen: ten de smoală,
Păr abundent de abanos,
Sprâncene ce te bagă-n boală,
Trup slab, mignon, alunecos.

Femeile spun că-i urâtă,
Bărbaţii o-ndrăgesc, nebuni;
Chiar şi-arhiepiscopul cântă
Visând, vrăjit, genunchii-i bruni.

Mândra-i podoabă capilară
Şi-o poartă strânsă într-un coc
Ce, desfăcut, o înfăşoară
În noaptea-i până la mijloc.

Peste paloare izbucneşte
Gura-i cu râs învingător -
O floare care se hrăneşte
Cu sânge-mpurpurat de dor.

O venusteţe zămislită
Astfel e fără de cusur,
Iar licărul care-i palpită
În ochi e jarul cel mai pur.

În urâţenia-i picantă
E şi-acel strop sărat de mare
Din care goală, eclatantă,
Îşi află Venus întrupare.

poezie celebră de Theophile Gautier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

Inimă - ciutură spartă -
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece -
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...

Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşească apă
Când de sete gura-i crapă?

Inimă - ciutura mea -
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie -
Dă-mi un strop de apă vie!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Doctoriţa-i un ferment,
Zveltă, cu doi ochi de smoală,
Când mă duc la tratament,
Ea mă bagă-n... altă boală.

epigramă de Traian Brătianu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă

Te-a băgat fătuca-n boală
Cu un trup parcă vrăjit,
Şi-uite-aşa, fără sfială,
Spun destui:"Ce ameţit!"

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare-ţi e grădina, Doamne

Grădina Ta - care-i destul de mare
(În care întâlneşti şi răi şi buni),
Noi te-am ruga, ca printre pomii-n floare,
Să faci aici şi-o casă de nebuni!

epigramă de Virgil Petcu (mai 2011)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile trebuie să fie blânde, pline de farmec, cu o mare capacitate de sacrificiu, deoarece au prin natura lor puterea de a o face. Doar femeile o pot face, nu bărbaţii. Bărbaţii au alte calităţi pline de farmec. Dar femeile au acea inteligenţă care poate transforma întreaga lume într-un loc de mare frumuseţe.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu creşte aici, cine o află vieţuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferinţa-i din naşterea noastră
în fiecare secundă –
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele…
senzaţia de bine
este în recunoştinţa pe care ne-o poartă ţărâna
ştiindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăşte trufia?
…câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele studii, de exemplu, au descoperit că bărbaţii care nu beau alcool preferă femeile cu sâni mai mici, că femeile cu sânii mari preferă bărbaţi cu nasul mic şi bărbaţii cu nasul mare de obicei sunt leşinaţi după femeile fără piept.

Allan Pease în De ce bărbaţii se uită Ia meci şi femeile se uită în oglindă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie pe Venus

uşor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaşte culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă şi prea multă reţinere.

acest tablou îţi întunecă privirea
şi îţi amorteşte gândirea

nu o poţi ajuta
pe fata cu ochii cenuşii
să îşi revină

ea nu poate fi salvată.

în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici chiar aşa

Deşi stă lângă tine, goală
Cu nudul ei nu te încântă
Şi poate nu te bagă-n boală,
Dar fii cinstit: tot te-nfierbântă...

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum iubesc bărbaţii nu e un studiu despre ei, ci mai mult despre noi, femeile care vrem să fim iubite şi avem atâtea de dăruit. Din lista de bănuieli personale despre cum iubesc bărbaţii, aş extrage câteva, în joaca de-a analiza: bărbaţii ne iubesc după cum au fost iubiţi de mamele lor; bărbaţii ne iubesc după cum au fost chinuiţi sau nu la prima iubire; bărbaţii ne iubesc pentru cât de mult avem grijă de ei; bărbaţii ne iubesc pentru că suntem diferite de toate femeile cu care s-au întâlnit; bărbaţii ne iubesc pentru că sunt dependenţi de binele cu care-i obişnuim (confort, sex, mâncare, curăţenie, copii bine crescuţi...); bărbaţii iubesc... altfel, chiar alb-negru, deşi noi tot sperăm să vedem curcubeul, din exces de romantism; bărbaţii vor sex şi ciorbă, noi, flori şi amor... Dacă nu sunteţi modelul old school, aţi descoperit deja cât de diferit v-au iubit bărbaţii care s-au îndrăgostit de voi. Rămâne deci să completaţi lista de mai sus cu ceea ce aţi simţit adânc în voi, în iubirile de-o vară sau în cele cu ani grei de relaţie.

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

E o casă fără ferestre şi uşi
fără o stea cu sare şi una cu piper
fără cuptor în melcul care nu păzeşte
nicio intrare.
E o casă mică
cât o scară în care încape un pod
cât un pahar cu vin în care încape o noapte
e casa la care chirpicii
au apăsat cu paiele lor groase
peste picioarele înmuiate în os.
Cântă o nucă!
Cântă spart cu ciocanul în braţe
cântă o nucă
despre cozonacul din melc
cu nucul pufos
pe care-i desparte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire

Unii spun, dar nu fac.
Alţii fac, dar nu spun.
Mulţi vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?

Unii pleacă prea mult.
Alţii vin prea puţin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?

Foarte mulţi trecători
Şi destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalţi ploaie îţi dau.

Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să ştii ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?

Tu încerci să le-arăţi
Că la mijloc poţi fi.
Îi iubeşti chiar pe toţi
Şi-n iubire vei fi.

poezie de Adi Conţu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia supraponderală

Că-i slabă sau că-i rotofeie,
Femeia este tot femeie.
Ba dacă-i supraponderală
Pe Rubens chiar îl bagă-n boală...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (19 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile nu sunt niciodată îngrădite: ele sunt întotdeauna la numai o clipă de hăul sărat al lacrimilor.

citat din Mignon McLaughlin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

- De folos sunt, aşa lung,
Uite cum la nas ajung!...
Apoi mândru şi stelar
A vorbit şi Inelar.
- Eu sunt degetul acel
Care poartă un inel,

Ce adesea e de aur,
Pentru mână, sunt tezaur!
- Staţi măi fraţilor un pic,
Zise Degetul cel Mic,
Fiecare-i de folos
Că e lung sau e mai gros.

Vă rog să priviţi puţin
Că pe masă e un crin,
Luaţi pe rând această floare
Să vedem care-i mai tare.
Încercară, dar vezi bine,
Singur, e mai slab oricine.

Şi atunci, săriră toate,
Fără nici o răutate,
Crinul alb să îl ridice,
Binişor, să nu se strice.
Şi se veseliră tare
La sfârşit de adunare.

Morala

Geaba eşti lăudăros
Că eşti mare, eşti frumos,
Dacă-atunci când greul vine,
N-ai prieteni lângă tine!

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţie

Apărându-mi înainte
Am rămas în nemişcare
Şi vorbind fără cuvinte
De uimire şi-ncântare...

Frumoasă fată!... Ca o zână
Din pădurea fermecată
Şi astfel aş vrea să rămână
În inima mea ferecată.

Frumoasă în orice privinţă
Înfăţişarea toată, chipu-i
Încât îmi e peste putinţă
O mai frumoasă să-mi închipui.

Şi ce frunte,... colţ de boltă
Ce gură,... floare involtă
Şi ce păr,... raze de lună
Şi ce toate împreună!...

Şi ce ochi adânci ca marea
Ce sprâncene,... arc ca zarea
Şi ce gene răsfirate
Şi de lacrimi picurate!...

Şi ce bust,... perfecţiune
Şi ce braţe,... o minune
Şi ce subţire mijloc
Şi ce toate la un loc!...

Astfel te-am văzut, cum eşti
Potrivită la statură
Şi frumoasă ca-n poveşti
În întreaga ta făptură.

La altceva nu gândesc
Şi n-am de ce să privesc
Nici la Lună, nici la stele
Când... toate sunt ale mele.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica este un animal filosofic, prieten al ordinii şi curăţeniei, care vrea să fie prietenul nostru, dar nu sclavul nostru.

citat din Theophile Gautier
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera lui Baudelaire nu este doar una dintre numeroasele opere poetice, ci revoluţia literară cea mai importantă a secolului, care a influenţat întreaga poezie ulterioară.

citat celebru din Theophile Gautier (1868)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

Cu mine stau de vorbă, adesea, în monologuri lungi mă pierd,
Privesc în jur fără osteneală, ştiind că în legea firii stă putinţa.
Las în urmă griji, dureri, suferinţe şi rup tăcerea care m-a cuprins,
Şi-mi spun"zâmbeşte chip frumos", lasă licărul din ochi să strălucească,
Şi-a lui sclipire să pâlpie vioaie, asemenea podoabelor ce scânteiesc în noapte.
Din abisuri te înaltă şi adună acea lumină şi speranţă pentru mâine,
Oglindeşte a ta simţire, să rămână amprentată -n univers pentru eternitate.
Ascultă!, auzi murmurul buzelor ce şoptesc sărutările sufletului?
Şterge curcubeul lacrimilor ce mângâe obrajii de urmele timpului brăzdaţi
Ia aminte de ţinuta bradului veşnic verde ce nemurirea o îmbracă,
Priveşte firul ierbii care creşte şi soarbe din roua cristalina a zorilor de ziuă,
Admiră zborul elegant al fluturelui ce se adapă dintr-un strop de apă,
Iubeşte gingăşia florilor de pe terasă care te răsfată în fiecare dimineaţă,
Ascultă cântul mierlei, fluierul vântului, fredonează cu ea, natura,
Natura-mi cântă şi-mi vorbeşte....
Gândul mă duce peste ani şi ani pe aripi de vis şi-mi spun,
Atunci când anii se vor pierde în negura vremii şi de frica iernii,
Şi eu cu bruma mea de ani voi aşterne culoarea pură a zăpezii,
Să o încalzesc aş vrea, cu sufletul ce-l am, şi să topesc nămeţii,
Ca ghioceii din nou să înflorescă şi speranţa să învie an de an.
O mângâiere suavă simt, un fior cald mă învăluie
Şi se revarsă încetişor în întregul meu trup fară de voie.
Încerc zadarnic să-nţeleg sorgintea acestor simtăminte,
S-apoi merită întrebări atât timp cât mă supun fără de voie...
Cu un surâs discret şi gândul încurcat, îmi spun, e trainic simţământul.
Zâmbetul un univers divin crează cu a lui prezenţă şi bineţe-mi dă,
Nu zădărniceşte a mea căutare.
Tronează împărăţia altarului din mine!
Îl înalţ să fluture ca steagul pe catarg, învingător acum şi-pururea.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!