Foc pentru vioară și orchestră
În loc de creier jar parc-aș avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenușa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-și plimbă
Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc și pară
un rug atâta am în partea stângă
și altu-i trupul tău vioară
Miroase gura-a foc și pară
cenușa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aș avea
Cuvintele se-aprind pe limbă
și cântecul în foc mi-l schimbă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.