Scoici
călcam în apa
cu scoici pisate-n pulberi fine și tăioase
pe marginea lagunei
era cumplit de frig
abia se luminase
înfrigurați și uniformi
la capătul de dig
stau lamantinii triști
în cercuri joase
risipiți și filiformi
erau și ultimii licorni
un soare muribund
părea că urcă și coboară
în ritmul brizei
câteva ciconii
la fel de triste și de albe zboară
spre râpa-nmiresmată de begonii
mă mistuise unda
meticulos
sclipind
și când pierdusem albul așteptării
atuncea
te-am văzut venind
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre alb
- poezii despre zbor
- poezii despre unicorni
- poezii despre ritm
- poezii despre briză
- poezii despre Soare
- citate de Florin I. Cernat despre Soare
Citate similare

Ritmul și rima
Eu abia ce ridicasem
De jos, ritmul ce-mi căzuse
Și căzui, mă-mpiedicasem
De o rimă, ce-o pierdusem!
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu din O epigramistă printre... floretiști
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre poezie sau epigrame despre ritm

Lebedele sălbatice de la Coole
Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindește un cer încremenit;
Pe întinsul apei, printre pietre,
Plutesc cincizeci plus nouă lebede.
Au trecut nouăsprezece toamne
De când le-am zărit întâia oară;
Abia le numărasem, când brusc,
Într-un singur val, le-am văzut cum coboară
Prin aer cu-alura navelor în drum de capă
Și-n sparte cercuri aterizează-n apă.
Am urmărit un timp aceste frumoase păsări
Și-acum am inima-întristată.
Nimic nu mai e cum a fost când ascultam
Pe mal, în amurgul de-altădată,
Ritmul de inimă-ale aripilor vibrând sonor
Când călcam prin iarbă cu pas sprinten și ușor.
De neînvins, iubit lângă iubită,
Lopătează în răcoarea apelor albastre;
Mereu aceleași, împreună pe apă sau în zbor,
Ele nu cunosc bătrânețea inimii sihastre.
Oriunde s-ar afla, în aer sau pe ape,
Iubirea și lupta le vor găsi aproape.
Acum plutesc pe apa liniștită
Misterioase și fermecătoare ;
Spre ce fluviu sau lac se vor grăbi-ntr-o zi,
Încântând alte priviri, în alba lor planare?
Se va-întâmpla oare-n aceeași oră când, cu mirare,
Voi descoperi că stolul a zburat spre altă zare?
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză și esperanto.
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre toamnă
- poezii despre lebede
- poezii despre apă
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chemare
vino să vezi ce a rămas din mine...
ocean de scrum în catifele fine
armură străvezie de sudoare
pupile flămânzite în culoare
triunghiuri frânte
cercuri circumscrise
o fragedă ninsoare
oarbe vise
pe tâmple ude un buchet de rouă
flăcări lascive-n șiruri câte două
și spasmele albastrului rozariu
au mai rămas din mine
în acvariu s-au înecat cuvinte
ca o nadă
în așternut te adâncesc
o pradă cu seve
pulberi
volburi în absint
de fructe
perle
sânge
nu te mint
găsesc doar valuri negre de lumină
și nici un soare gol care să vină
să-ți soarbă ochii
multă apăsare
alunecare
umbră plutitoare
când pentru tine îmi rămâne chinul
cel dulce
mult mai dulce ca veninul
din colții lungi ai marilor feline
și șoaptele nocturne ce vor ține
parfumul viu al buzelor stamine
vino să vezi ce a rămas din mine...
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre rouă, poezii despre pești, poezii despre perle, poezii despre ochi, poezii despre ocean sau poezii despre noapte
Crucea
Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când același sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie și moare pentru mine.
De fiecare dată îi tot rămân dator
și totuși nu îmi cere nimic când iarăși vine.
Nu știu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră că obține
cu sacrificiu-acesta etern, copleșitor.
Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii să stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.
Și-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându-mă blând deoparte:
Să nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.
sonet de Anatol Covali (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre început, poezii despre plâns, poezii despre durere sau poezii despre cruce
Te-am văzut
Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Și-am știut că Tu ești sfânt.
Te-am văzut iubind o lume
De venetici și tâlhari
Și-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.
Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Și-am știut că înainte
Ai rostit numele meu...
poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre crucificare sau poezii despre Dumnezeu
O iubesc așa
știu sigur câte zile are
o mângâi și ea râde
de parcă îi mângâi inima
acolo unde suflă vântul
oasele sunt prea dure tăioase
adoarme cu tâmpla pe un colț de stâncă
și-n somn trăiește un vis
unde casele sunt albe
și atât de mari
prin valea de la capătul satului
trec munți întregi de apă
oamenii coboară spre vărsare
pare că în orice clipă
norii se scufundă în șuvoiul de lumini
verdele tot se adună în unul
soarele în razele verzi fierbe câmpia
ea întinde o mână spre inimă
dincolo de vis oceanul...
poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre inimă, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Îți voi săpa fântâni
când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaștri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni
din magică suflare
ce-mi netezește palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
și-n care firul apei
în tine
se coboară
se adânceau
sub sălcii
domestice spirale
și toată amăgirea cu unda va pleca
tăiate cu migală în străvezii terține
ofrande și descântec
voi pune-n calea ta
pe sânii tăi
în volte
eu voi zdrobi săruturi
și voi pătrunde-n tine prin porți învolburate
când visul meu
flămândul
va degusta lumina
iar nuferii din cosmos vor adormi pe spate
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre nuferi
Voce interioară
adunai gânduri răzlețe
pe care le scriai uneori
pe frunze veline
alteori pe roșeața obrajilor
eu ți le citeam tare
cu vocea mea interioară
și abia așteptam să văd
cum trecem din unul în altul
ca atuncea când tu ai fost
rostită în altă limbă
și eu împăturit în alt cuvânt
ca atuncea când eu te-am vrut plenar
și tu n-ai existat
ca atunci când ai plecat nedeplină
și eu am rămas
neinventat
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frunze, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte

Ars poetica IV
Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt,
abia acum am dreptul să vă mint
și să vă spun despre cuvânt că e cuvânt
și ce presimt chiar simt.
Abia acum o să mă credeți
când sunt înspre nu sunt
că viața mea a fost mormânt
iar moartea mea o tinerețe.
Abia acum o să mă credeți
în fine când am reușit să mint.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre tinerețe, citate de Nichita Stănescu despre tinerețe, poezii despre moarte, citate de Nichita Stănescu despre moarte, poezii despre minciună, citate de Nichita Stănescu despre minciună sau citate de Nichita Stănescu despre cuvinte

Dragostea face diferența dintre femei și îngeri: primele urcă, iar ultimii coboară.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (22 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre îngeri, aforisme despre iubire sau aforisme despre femei
Gânduri, gânduri...
Plâng păsările lumii...
Nu mai au loc pe Pământ!...
În locul lor, pe garduri,
printre crengi,
pe sârmele de telegraf,
în orice colț al lumii,
stau doar gânduri, gânduri,
pâlcuri de gânduri
sau gânduri izolate.
Oameni trăiesc, mănâncă, dorm,
stau întinși la soare,
se ceartă, se iubesc
fac mitinguri,
fac revoluții,
fac demonstrații,
pe stradă, în Parlament,
în fața lui Dumnezeu,
și își aruncă gândurile
ca pe niște rufe murdare
sau obiecte uzate,
de unică folosință.
Uneori, fug ele singure,
tiptil, în toiul nopții,
înfiorate de dor,
la întâlnirea cu stelele,
Altele atrase de adâncuri și tenebre
aleargă-n transă
spre luntrea lui Charon.
Trudesc din greu toți îngerii
s-adune gândurile lumii,
să le ordoneze.
Îi vezi cum urcă și coboară,
pe scările cerești
triști și tăcuți,
cu păsări cuibărite
pe-aripile înnegrite
de-atâtea gânduri omenești.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre telegraf sau poezii despre stele
În furtuna toamnei
Furtuna vine când e liniște
și alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
și râsetele semințelor zboară
spre inimi ușoare cu suspine-n suflet
și vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
așteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzește cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
și zboară fără oprire spre apus,
iar toamna își desface poala cu o moștenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu știi să le uiți
pentru a redescoperi fericirea ei.
poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre nori
MiraCeti
Îmi cresc
În miazănoapte
Flori galbene-n retină
Din stepele lactee și până în Palmyra
Pe vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă
Steaua Ceti
Albastră
Steaua Mira
Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porții
Sculptată de Ghiberti
Când sus
De pe cupolă
Rămân să mă cuprindă
Visată
Steaua Mira
Dorită
Steaua Ceti
Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii o să-mi resfire lira
Și-n sunete de sfere
Ușor
Mă vor pătrunde
Albastră
Steaua Ceti
Frumoasă
Steaua Mira
Golgote postmoderne
Pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscați din Sarangeti
M-au ridicat spre viața
În care voi ajunge
Precum e steaua Mira
Sau
Poate
Steaua Ceti
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre sunet, poezii despre sculptură sau poezii despre rai

Peste câteva minute vizitiul opri în fața unei vilișoare drăguțe, de cărămidă roșie, cu streșinile joase, de la marginea drumului. La o oarecare distanță, dincolo de o peluză de gazon, se afla o clădire lungă, cu acoperișul de țiglă cenușie. În toate celelalte direcții se întindeau până la marginea zării curbele domoale ale bărăganului, căruia ferigile veștede îi dădeau culoarea bronzului; zarea era întreruptă doar de turlele din Tavistock și de un grup de case, aflate departe, spre apus grajdurile Capleton.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre roșu, citate despre minute sau citate despre culori

Dor nemărginit
îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eșuate...
dar mi-aș dori atât de mult
pe marea liniștită
a sufletului meu
nu este furtună
și totuși din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorința de a trăi
și a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
și atunci poate
vei privi spre zarea unde te aștept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre înot, poezii despre seară sau poezii despre albastru
Te-am găsit, Minunea mea
Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze și flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toți ochii înlăcrimați și hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică și coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunța regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.
Te-am găsit la marginea lumii,
Așezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinți, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri și inimi,
S-alunge tristețea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiți!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile și dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutați-vă, și iubiți-vă, să pot respira bucuros!!!
poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene sau poezii despre poezie

* * *
Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii ușor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă și dor..
așterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălășluiești...
Și goala și tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeași tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Ia-maă de mâna și poarta-mi lin pașii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
si mă înveșmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
prefacându-mă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre creștere sau poezii despre ceas

Te iubesc ca robul
A mai trecut
O zi... cumplit;
Nu te-am văzut,
Dar te-am iubit.
Te iubesc ca orbul.
O zi în care te-am iubit,
Dar vocea nu ți-am auzit.
Te iubesc ca surdul.
O zi în care, ca un mut,
Eu te-am iubit, dar am tăcut.
Te iubesc ca mutul.
O nouă zi fără de rost...
Eu te-am iubit, dar ca un prost.
Te iubesc ca prostul.
poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre voce, poezii despre trecut sau poezii despre sclavie

Moartea, un fluture alb
vine din umbră și mușcă
din marginea urmelor
așa îmi amintesc moartea lui tata
iarna ieșise din drepturi
tata mă ținea strâns de mână
ca și când ar fi fost
ultima atingere
rece
ca un fel de liniște
dimineața
mult prea devreme
prin care oamenii trec
urcă și coboară
dintr-un autobuz
de transport local
ajuns la capăt de linie
de fapt fiecare
are propria liniște
a lui tata arăta ca un cadavru
nu că aș fi vrut să vorbesc urât despre tata
dar motivul cuvântului meu era disperarea...
acum îmi dau seama cum arăta
la ora în care liniștea lui
ca o cremă hidratantă
se întindea înspre ochi...
pielea îi mirosea a fum
stăteam unul lângă altul
și ne priveam zâmbetul
arcuit între buze
dăruit doar seara la culcare
părea trist și nu vorbea
niciodată despre nimicuri
trăia într-o lume
numai a lui
până în seara în care
conspirativ îmi trase cu ochiul
(sub care parcă șerpuia un drum)
ascultă, mi-a zis
așează-ți capul pe pernă și
privește fluturele acela alb
care mănâncă lumina din lampă
până adormi
eu o să arunc o privire
în spatele ferestrei să văd
dacă mai plouă că tare
e-nfundat înspre apus...
și-am adormit
dimineața aerul călduț
îmi înfășura trupul
ascuns între palme
simțeam o stare
de sufocare și teamă
am deschis geamul și
m-am uitat
dincolo gardul
o femeie întindea o cămașă
ceva mai încolo două ciori
strângeau între aripi depărtarea
poate neputința din mine
nu m-a lăsat să
mă uit prea mult
m-am ghemuit lângă patul lui tata
am închis ochii și l-am strigat...
undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb
lăsând o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau...
îmi părea cel mai trist lucru
aș fi vrut să strig
dar pentru că acolo
erau prea multe umbre și
locul devenea tot mai strâmt
fluturele o zbughi înspre lumină
abia atunci am văzut păsările negre
ciugulind din marginea soarelui...
de dincolo pătrundea mult frig...
poezie de Teodor Dume din Carte: moartea, un fluture alb. Editura: Pim Iași
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre transporturi sau poezii despre tată
Singurătate
Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși sunt împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
poezie celebră de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre ploaie, poezii despre oraș, poezii despre fluvii, poezii despre dimineață sau poezii despre devenire