În faţa uşii

pe aici nu trece picior de om
la această uşă nu mai bătuse nimeni
de multă vreme;

mă reculeg şi mă condamn
să străbat drumul în sens invers
şi la întorcere să mă regăsesc

poezie de Ion Untaru din manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce lung e drumul de la "neica nimeni" până la "cineva" şi ce scurt este în sens invers!

Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătoare pe sens invers

Iubirile, cum spune-o zicătoare,
Sunt toate trecătoare – e şi-n fire;
Dă, Doamne, invers – orice trecătoare
Să fie pentru mine o iubire.

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme trece, vreme vine

O bună vreme am trăit
Sub cizma de la răsărit
Azi ignorând pe cel de sus
Luat-am drumul spre apus.

epigramă de Gheorghe Gurău din Festivalul de umor Romeo şi Julieta la Mizil, 2014, menţinue (decembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop

Pe-aici
trece
poezia
în sens
invers

Aţi murit
degeaba

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc în ochii tăi

Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Şi ninge ca o vrajă pe poteci.

Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Şi fulgeră cu fluturi şi noroc.

Mă regăsesc în ochii tăi, fierbinte,
În cutezanţa magicei dorinţi,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Şi aşteptările le scoţi din minţi.

Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În şoaptele ca un eteric dor
Când se deschide cerul în nedeie
Şi infinitu-ţi urcă pe picior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc în ochii

Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Şi ninge ca o vrajă pe poteci.

Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Şi fulgeră cu fluturi şi noroc.

Mă regăsesc în ochii tăi fierbinte,
În cutezanţa magicei dorinţi,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Şi aşteptările le scoţi din minţi.

Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În şoaptele ca un eteric dor,
Când se deschide cerul în nedeie
Şi infinitu-ţi urcă pe picior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

de ce m-am născut, aici, între voi
din lacrima pământului şi ţipătul vântului
de ce n-am pleca de aici, dintre voi
aici, sunt biet buştean uscat
plutind haotic pe un val ireal
offf, ce trist ideal
să bat la poarta sorţii, să joc, un joc cu morţii
Doamne, de ce m-ai trimis în această lume
aici si lumina e pustie
ascult, ascult, cum plânge timpul
sau curg anotimpuri prin geamul spart
aici, nu-i nimeni
ştii, aici, am devenit şi eu un nimeni

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred

eu cred,

eu cred că ne cunoaştem de multă vreme
de foarte multă vreme
şi acum ne-aducem aminte
şi retrăim clipele frumoase
şi dragostea măreaţă
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternităţii,
a dilatării timpului
şi visăm cu ochii deschişi
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăseşte uniţi
unul in braţele celuilalt
sărutându-ne patimaş în
iubirea realităţii noastre,
ne cunoaştem de mult,
de foarte multă vreme...

eu cred.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre
hărăzite-n carte
sens.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul umbrelor

azi e o zi în care
nu mă grăbesc
calc încet
şi-mi ascult umbra
cum îmi trece prin vene
o simt
poate e o cunoaştere de sine
sau poate o lacrimă strivită
între două priviri
tac
e multă linişte în jur
mă uit în stânga
mă uit în dreapta
nimeni
pe drumul umbrelor
doar eu
şi
ultima lacrimă pe care
am păstrat-o pentru voi

azi

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu vrea să se ELIBEREZE DE POVARA ATÂT DE SUFOCANTĂ A CUNOAŞTERII, toată lumea speră că mai multă cunoaştere înseamnă mai multă libertate când, de fapt, mai multă cunoaştere înseamnă ACUMULAREA hulpavă de şi mai multă SEPARARE şi de aici TEAMA DE NECUNOSCUTUL INFINIT INCOGNOSCIBIL ŞI INDIVIZIBIL.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutunul românesc

Cu tutunul am probleme:
Cum e scump de-o vreme-ncoace,
Nu va trece multă vreme
Şi vom trece la... chiştoace.

epigramă de Gheorghe Penciu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina noastră

Marile puteri pun focul
Ţările mai mici, castane
Scot cu mâna din capcane
După cum prevede jocul

De-aş putea, întreg pământul
să-l parcurg când vreau, ca vântul,
Dac-aş vrea când nu mai pot
marea s-o străbat înot...

Trese, trese şi galoane
Goana după recompense
Croitorule, fă pense
Proştilor cu multe toane

Uniformele de clauni
zilnic au mărit importul
ce să faci cu-atâţia fauni
când ne umflă vântul, cortul?

Incredibil dar renaşte
Iarăşi spiritul de turmă
Că-mi iau lumea-n cap şi plec
urma să mi-o pierd din urmă;

Ce-o să facem, fără stele
fără lună şi izvoare
Dacă sufletul din noi
şi al lumii întregi moare?

Ce păcat că nu mai este
Nici un Robinson Crusoe
Să ne-nmiresmeze noaptea
Cu migdali şi cu aloe!

Ce păcat că nu mai fură
Nimeni luna de pe cer
Cum făceau cândva haiducii,
Cu pistoale şi hanger!

Şi mai câte sunt dorinţe
Le strigăm în univers
Că maşina noastră merge,
merge... dar în sens invers!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învălmăşeala gândului

În gânduri singură-mi stă frustrarea
Şi-mi vine să strig puternic neîncetat
Printr-o străfulgerare să-mi deschid cătarea
Al gândului parcă de prea mult timp uitat

Şi deseori mă regăsesc pe mine tot
Simţind că toată lumea e a mea,
Dar conştiinţa-mi cere antidot
Anticipând topirea fulgului de nea

Mă resemnez cu gândul la această lume
A cărui sens doar conştiinţa ţi-o va insufla
Prin vene-mi trece o voinţa de renume,
Iar uşa vieţii se deschide-n calea mea.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompletă...

Nu te condamn că eşti cum eşti...
Şi egoist şi evaziv...!
Dar, îţi condamn că risipeşti,
Ce ţi s-a dat... cu un motiv!

Nu te blamez că stai departe!
Şi nici că nu oferi nimic!
Dar puteai da parte cu parte...
Şi făceai mare, ce-a fost mic!

Nu îţi condamn nici caracterul,
Ce e mai mult alunecos...
Orgoliul întărit ca fierul...
L-am înţeles... dar păcătos!

Nu te condamn că m-ai minţit...
Deşi, minciuna-i păcat mare!
Dar, tare mult tu ai lovit
Într-un biet suflet... ca un soare!

Şi la final, am înţeles...
Nu e iubire când nu doare!
Tu să te-amuzi ţi-ai tot ales,
Deşi o inimă, încet moare...

Nu te condamn că te tot joci,
Şi viaţa o iei ca pe-o glumă!
Că m-ai trântit dur peste roci,
Şi mi-ai făcut viaţa nebună!

Eu te condamn că nu te-nvingi!
Că nu te depăşeşti pe tine!
Să ai ce simţi şi să atingi...
O fericire-ţi aparţine!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstinaţie

În fiecare zi mă condamn
să mai cobor un pas
spre adâncul comorii pe care
o presimt în mine

Şi numai în caz de reuşită
coborârea s-ar putea dovedi
un urcuş!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăieri

aici,
nimeni nu vine, nimeni nu trece
şi de trece, se petrece
vremea curge, trece
ce contează, totul e îngheţat şi rece
abia ţin în mâini paharul
rană în suflet
trupul arde a întrebare
mâna tremură pe rană
cum să-i spun
şi ce să-i spun
sunt rapsodul fără pană
stau pe un scaun ruginit de gânduri
stau şi beau
la un pahar de gânduri
doruri şi tristeţi amare
vinul plânge în pahare
din pahare curg în zare
clipe doar de resemnare
plec la drum, un drum pierdut
uit pe unde să apuc
şi mă duc şi mă tot duc
tot singur cuc
în jur scrum şi multă jale
păşesc în noapte
mă împiedic de o lume bolnavă
şi nu ajung nicicând
acolo unde vroiam să ajung

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu condamn elocinţa, nici talentul de a vorbi şi de a scrie bine, ci condamn greşeala de a li se atribui primul loc; căci există lucruri mult mai importante.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul prin deşert seamănă cu unul al soartei prin această viaţă.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea vremuieşte

Vreme vine, vreme trece,
Omul multe mai petrece.
Rămân vechi şi ruginite.
De nimeni nu-s pomenite.

Vine o vreme în care
Ce trăim, trece-n uitare.
Însă vremea vremuieşte,
Ea nicicând nu se sfârşeşte.

poezie de Dumitru Delcă (12 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!