Tăcută-i noaptea, strada-i liniştită

Tăcută-i noaptea, strada-i liniştită;
Aceasta-i casa ei de altădată -
De mult iubita-i dusă din oraş
Dar casa stă pe locu-i nemişcată.

În dreptul ei un om în sus se uită
Şi-şi frânge mâinile ca-ntr-o tortură;
Când însă luna chipu-i luminează,
Eu văd cu spaimă propria-mi figură.

Tu, alter ego, palide tovarăş,
De ce maimuţăreşti durerea mea,
Ce tot în locul ăsta mai-nainte
În fiecare noapte m-aducea?

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte blândă

Noapte blândă, liniştită
Ce-mi inspiri versuri şi rime
Nu pleca de lângă mine
De luceafăr blond vrăjită!

De privesc din nou la stele
Ascultând tăcerea ta,
Tu iar zbori prin casa mea
Ca o caldă adiere.

Luna pare obosită
Moţăind pe-un palid nor,
Noaptea se stinge de dor
Şi lumină izgonită.

Pleci acum după o vreme
Să-i fi astrului iubită,
Noapte blândă, liniştită
Nu pleca aşa devreme!

poezie de Emil Utalea (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai gratiile separă umorul de casa de nebuni.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa bunicilor

Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,
caii cu ochii calzi
şi-acele capete de copii
ce încremeneau în poveşti,
aidoma frigului lângă astre.
Fiecare îşi aminteşte
acei oameni bătrâni,
ce vorbeau până noaptea târziu
despre viaţa lor,
toată ţărâna acestui veac
o purtau în spate
cu războaie cu tot,
toată ţărâna acestui veac
o aveau în cuvânt.
Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,
acel făiniş de eresuri
ce se strecura noapte de noapte
sub felinare,
acei bătrâni tăcuţi
ce veneau de departe
cu hainele bocnă de ger,
se scuturau de zăpadă la uşă
şi călcau prin casă atât de încet,
de teamă
să nu tulbure cu pasul
chipul vreunei zâne,
ce coborâse odată cu ei
din poveşti.

poezie de Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într'o zi împăratul plecă la bătălie, şi lăsând pe fiul să în locu-i, îi dete o mulţime de chei în mână şi-i zise: fiule, în toate casele ce se deschid cu aceste chei să intri, iară în casa ce se deschide cu cheia de aur, să nu-ţi calce piciorul, căci nu va fi bine de tine. Cum plecă împăratul din oraş, fiul său intră prin toate casele şi văzu, o mulţime de pietre nestemate foarte frumoase, dară nu-i plăcu nici una, în cele din urmă ajunse şi la casa ce se deschidea cu cheia de aur, stătu puţin, se gândi la porunca ce-i dedese tată-său, dar biruindu-l nerăbdarea, intră în lăuntru şi văzu un ochian de sticlă; se uită prin el şi văzu un palat cu totul şi cu totul de aur, în cât la soare te puteai uita, iară la dânsul ba. Şi într'nsul şedea doamna Chiralina, tânăra copilă floare de grădină frumoasá ca o zână. După ce o privi mai mult timp, puse ochianul iarăşi la locul lui şi ieşi afară cu ochii plini de lacrămi.

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu toarnă Duhul Său în mod minunat peste întreg oraşul, oamenii renunţă la vechile certuri, calomnii şi bârfe. Cârciumile rămân goale în curând, şi oamenii stau acasă; nimeni nu iese din oraş dacă nu are treburi necesare, sau unele scopuri religioase, şi fiecare zi seamănă cu o zi de sabat. Celălalt efect este că oamenii caută în mod sincer calea spre mântuire, citind, rugându-se, meditând, venind în casa lui Dumnezeu şi ţinând conferinţe particulare; strigătul lor este: "Ce să fac ca să fiu mântuit?". Locul de recreaţie se schimbă, şi nu mai este cârciuma, ci casa pastorului, care este mult mai aglomerată decât orice cârciumă.

citat din Jonathan Edwards
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste de altădată nu-mi poate ieşi din minte...

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o seară frumoasă. Noaptea ieşise să vâneze pe armăsarul ei negru, iar lunga coamă de nori a acestuia flutura în vânt. Am stat la fereastră privind luna. Există cu adevărat "un om din lună?"... Atunci când eram mic, mi se spunea că luna era un fruct şi că atunci când devenea copt, era cules şi dus departe, într-o grămadă de alte vechi luni pline, într-un mare birou, aflat la capătul lumii.

citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-am destăinuit durerea, n-aţi spus nimic şi aţi căscat; dar când am înfăţişat-o-n versuri, cu laude m-aţi îmbrăcat.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa plângea

Aruncam Luna la perete. De tine uitasem!
Parcul îmi învârtea buzele în hora cu bănci
Plecasem!
Statuile înfigeau în fotografia ta
din sepia-bronz
geamantanul cu lănci.
În locul Lunii golul curgea!
Te aruncam la perete
şi casa plângea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este mai de folos: Soarele sau Luna? Desigur că Luna, care luminează noaptea când e întuneric, pe când Soarele luminează ziua când e tot lumină.

citat din Kozma Prutkov
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea oraşului Weimar

Durerea cum să mi-o suport,
Weimarul ne şopteşte,
Când uriaşul Goethe-i mort
Şi Ekerman... trăieşte?!

epigramă de Heinrich Heine din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa părintească

Că e la sat sau la oraş,
Bunicul patriot pretinde:
Să fie stăpânită de urmaş...
Casa părintească nu se vinde!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul Lumii

Celui plin de bogăţie
I se dă mereu din plin,
Iar puţin cât are omul,
I se ia şi-acel puţin.

Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrez întotdeauna un ochi vigilent asupra opoziţiei pe care o am între Luna în casa a VII-a şi Marte din casa I.

citat din Theodore Roosevelt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta luna lina

Această Lună lină
De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muţi,
În locul lui suna-va
Sfânt glasul maică-mi.
Această punte, Doamne,
De se va prăbuşi,
Întinde-s-or în locu-i
Mâini două-a maică-mi.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajuns, în 1990, să revăd terenul pe care fusese casa părinţilor, în Corneşti - Basarabia, am fost rugat să nu-l privesc cu insistenţă, să nu se creadă că-l revendic

Locul ăsta, mătuşică,
Eu îl am, nu-ţi fie frică,
Îl păstrez în inimoară
Din clasa-ntâia primară.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub fiecare cruce zace o istorie a lumii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Fiecare om este o lume care se naşte şi moare odată cu el; sub fiecare piatră de mormânt se află istoria lumii întregi.

definiţie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare epocă dobândind noi idei, dobândeşte şi ochi noi.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om în sine este o lume care se naşte şi moare odată cu dânsul; sub fiecare piatră funerară zace o istorie a lumii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!