Insomnii de primăvară

Se-agită natura pe verde să treacă
În aer grupată-i în stol feeria
Mireasa grădinii, caisul ne-neacă
În valuri de-arome stârnind insomnia

Concert de chitare cu pene în vânt
Provoacă în arii la sol bucuria
În verde se-mbracă tot ce e pământ
Culoare ce-nseamnă de fapt insomnia

E o cerul o mare cu valuri de fum
Natura-i pictată, i-ascult simfonia
Las totul pe seama ce-a fost şi acum
Încerc să înving din mers insomnia...

Se-agită natura pe verde să treacă!...

poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnia

sunt insomnia propriului timp
chiar dacă
ilizibil fiind
sau poate chiar inexistent
lasă urme de ceară
pe crucea numelui meu
în care
literele alcătuiesc
geometria unui spin

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie în verde (cvasisonet)

Ai venit cu chipul tău rar, neumblat,
Din blânde locuri, cu gânduri oneste,
Născute parcă, în sfere celeste,
Te-ai aşternut în mine şi dor mi-ai dat.

Mi-ai adus clipa ce nu se va pierde
nicicând, pe al dragostei noastre altar.
Ai crescut primăvara în mine, chiar,
A mea frumoasă femeie în verde.

Te-ai îmbrăcat în mare şi-n smaralde,
Şi cu-n surâs tu luminai natura.
Strângeam în pumni săruturi şi balade.

Iar ţie-ţi strălucea toată făptura
Şi am trăit în mine zile calde,
Cu tot ce-a fost, în toată uvertură.

poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la masa de scris

ore lungi le petrec la masa de scris
vesele cuvinte îmi străbat fiinţa
în toamna vieţii un vis mi-este promis
care să întregească toată conştiinţa.

în inimă dezvolt sentimente de pace
este menirea mea în acest univers
însămânţez în lume slovele dibace
să schimbe purtarea îngerului pervers.

melancolică-n galben romantică în verde
trăiesc natura toamnei longevivă vivace
îngerii de veghe vreau să mă dezmierde
să trec peste abisuri puternică locvace.

nici o amintire în mine nu se pierde
insomnia nopţii muguri de lumină se preface.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura are suflet

Natura are suflet: pomul, câmpia, floarea de narcisă,
Izvorul sunt viaţă eternă; ele vorbesc în tăcere
Despre-o fericire care nu poate fi de condei descrisă;
Nu-i nimic muritor în substanţa lor, doar o petrecere

A vieţii din verde înapoi în verde; o continuă migrare
De frunze de pe-un ram de-aramă pe-un ram înmugurit.
Naşterea ei întru veşnicie-i o binecuvântare
A zilelor şi a nopţilor sub cerul rumenit
De soare şi de lună, paradis şi tânără mirare.

poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie în verde

A naibii
iarbă

Creşte
şi
noaptea

Verde legănat

Verde
de
adormit
vântul

Verde la pat

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este viaţă, sănătate şi putere,
E raiul frumuseţii pe pământ,
Minunea verde de sub cerul sfânt,
Veşnică pomenire, în poeme!

catren de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde

Frunză verde, ştiu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viaţă şi mă creşte,
Mă-ngrijeşte, mă iubeşte.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

şi iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat şi-a zburat lent
Mărţişor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde ecou de primăvară
Răstoarnă cerul pe pământ;
A ieşit chiar Dumnezeu afară
Şi stă la verde crud la rând!

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul florilor de cais

Nu e nimeni să te-asculte,
să-ţi vadă ochiul adânc, cuminte,
care aşterne pe orice filă,
insomnia vreunui stol.
Din lira sufletului
răsună blând tristeţia
aerului inspirat...
Între sprâncene, cel de-al treilea ochi soarbe cerul
revărsându-l pe cerul gurii tale,
ca tu să simţi
prezenţa unor fluturi
în devenire...
Stai încăpăţânată şi rece,
ca un blestem...

Mare pustiu
în florile de cais
acum când tu, tocmai tu,
te antrenezi să-ţi fi duşman!

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomnul meu şi insomnia ta...

Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, şi-apoi m-ar bea
aşa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceaşcă de cafea...

De-atâta timp, eu nu ştiu decât bezna.
Că sarea pe o rană a căzut
pe simţurile mele dimineaţa
în fiecare noapte din trecut.

Ridicol te iubesc, în tot nesomnul,
De parcă mă-nspăimant, ca-n zori de zi
dac-aş dormi, aş fi sortit să aflu
că-n veci de veci, n-am să te pot gasi...

Probabil noaptea vine de la tine,
de e atât de tristă şi de grea,
cum stă în geamuri şi contemplă-n hora
nesomnul meu şi insomnia ta.

De dorul tău, de-atât amar de vreme,
chiar înainte să te fi născut,
veghez aici, cu toată noaptea-n braţe,
şi fără somniferul cunoscut.

Nesomnul meu a şi plecat spre locul
în care însăşi se va-mpreuna,
în dans de jertfă, prin cetatea moartă,
pe caldarâm, cu insomnia ta.

Şi totuşi, tu nici nu mi te născuseşi,
când eu, în aşteptarea ta, pe-aici,
îmi exersam puterea insomniei
şi toată turma de nesomnuri mici.

Şi ai venit s-avem aceeaşi noapte,
ca să ne poată fi la fel de greu
şi insomnia ta să se unească
sub felinare cu... nesomnul meu.

Şi cad în ceaşca de cafea cu zaţul,
la umbra ochilor deschişi ai mei,
şi haide, umbra fără de odihnă
în zorii zilei, vino să mă bei!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele fericirii

Verde ecou de primăvară
răstoarnă cerul pe pământ
şi-a ieşit chiar Dumnezeu afară
la verde crud să stea la rând

Răstoarnă cerul pe pământ
clinchete de zurgălăi
şi iarna-mi trece vai prin gând
dar fulgii nu-s aşa de răi

Cu clinchete de zurgălăi
a ieşit chiar Dumnezeu afară
şi florile răsună-n văi
verde ecou de primăvară

Răstoarnă cerul pe pământ
şi-mi fura Doamne orice gând

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

Verde e vântul, clinul povârnit,
preţ de o iubire aici am vieţuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.

Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuţi şi orbi de-a pururi sunt.

Şi eu am fost de-al locului şi mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul şi vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieşi mulţumire.

poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

O mare de culoare se-ntinde-n faţa mea:
E toamna ce-a venit şi-mi scaldă inima.
Văd roşu, verde, galben şi chiar portocaliu
Mă uit în sus: până şi ceru-i auriu.

Pe jos – covor de frunze vopsite tare mândru
Că-ţi vine să te duci, să intri-adânc în codru
Acolo unde lumea din jur toată dispare
Pentru-a-ţi lăsa simţirea în valuri de visare.

poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde flu...

frunză verde flu pământ
creşte dorul creşte-n vânt
astăzi sunt mâine nu sunt
se închină sfânt la sfânt
am încărunţit mărunt
prin cuvântul necuvânt
te iubesc e-un amănunt

frunză verde flu pe mare
creşte dorul prin sahare
astăzi plop mâine cărare
se închină popii-n zare
am încărunţit în fiare
prin cuvintele-n uitare
te iubesc e o-ntâmplare

frunză verde flu pe lună
creşte dorul a furtună
astăzi ghimp mâine cunună
vânt se-nchină de răsună
am încărunţit a zână
vin cuvinte şi mă-adună
te iubescu-ne-mpreună

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet în stil popular

Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteştiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când priveşte,
lacrimi varsă şi-o topeşte
şi-ncet moartea o răpeşte.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
şi-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele şi-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpeşti un chip frumos.
De-l primeşti, opreşte-ţi apa,
nu-mi uda rogu-te fata,
că te mărunţesc cu sapa.
Drag flăcău cu ochii pară,
trage dricul mai la scară,
să scoatem mireasa afară,
ca s-o ducem cu alai,
dincolo de acest plai
ce-anghiţit mult of şi vai.
Foaie verde măr mustos,
s-a stins chipul luminos
şi-a căzut cu steaua jos.
Verde foaie de cătină,
mult ascunzi în tine tină,
lume tânără, bătrână
şi copii de-un an şi-o lună!

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era frumos, bineînţeles; nu puteam să neg asta. Totul era verde: copacii, trunchiurile lor acoperite cu muşchi, ramurile adunate ca un baldachin, pământul acoperit cu ferigi. Chiar şi aerul se filtra verde printre frunze. Era prea verde - o planetă a extratereştrilor.

citat din romanul Amurg de Stephenie Meyer (5 octombrie 2005)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să te întreb: tu

verzi mai mult decât se verde
pe o pajişte de-un verde crocodil de nil cu trupul
de un verde-aşa subtil?
verzi, când totul e pe roşu,
verzi şi stelele în verde?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un kilogram de verde este mai verde decât zece grame din aceeaşi culoare.

citat clasic din Paul Gauguin (1 ianuarie 2009)
Adăugat de Daiana Padurean
Comentează! | Votează! | Copiază!